4 things every woman needs

1. Attention:  A woman desires to be listened to. Your relationship won’t work if you ignore your woman. Women by nature desire attention. If they can’t have it from their partner, it will wound their emotions. Why do you think some women would even put on red hair and purple hair? Why all the artificial painting and color combinations? Well, there is something of their nature that’s always crying to be noticed. It is part of how they draw significance. Perhaps if Eve had gotten enough attention from Adam, she wouldn’t have been talking to the serpent. If you won’t listen to your woman, she’ll find someone else to talk to and you will both suffer the consequences of that. Ask Adam. Women aren’t like men that usually talk all the time to make a point. Women often talk, not just to make points but to get their partner’s attention. Only a fool marries a woman he won’t listen to. Cultivate the art of conversation. Learn to listen to your woman. Don’t shout her down or make her feel that her words are empty.

2. Affection:  More than any material things you can give; a woman really needs your affection. It isn’t wisdom or spirituality to be cold and unfeeling towards your woman. You do not love a woman whose feeling you can ignore. Don’t be like those men without character who uses silence as a weapon against their woman. Your silence is like death in your woman. She wants a talker, don’t just listen to her and say nothing. Learn dialogue. Ask her about every little thing in her life. Talk about her hair, her eyes, her smile, the way she walks, her looks, her devotion to God, her praying spirit, her love for God and you, her effort over her children … Don’t just talk to her about yourself, be centered on her. 

          Affection is an undying care and kindness that affects the person it is given unto. If your affection does not affect her, if it doesn’t get into her heart, then there’s something wrong. Don’t just roll over and sleep after your conjugal duty, let her head be on your chest. Stroke her back, her hair, and her cheeks. Ask her to know how you can satisfy her and never assume that just because you got what you wanted, the same is true of her.

3. Appreciation:  Don’t become too used to the little things your woman do that you begin to ignore them. Talk about her soup. Appreciating her is actually more effective in improving her than correcting her. Whatever you appreciate in your woman becomes stronger. Let her know that you do not see her as your house maid or a mistress who only exists to satisfy your passions. Appreciate everything she does in the house. Don’t come from the work and begin to shout at your woman because of an untidy part of the house, some hand towels or clothing that are not in the right place, a littered floor or something she hasn’t yet done. Such an attitude is damaging to the emotion of a woman who has been working all day to keep the house in order. Try and notice the things she has done and appreciate her for them. If she left a place untouched, then you can help her and if you do, she’ll appreciate and notice it, and you won’t meet it untidy next time. 

          Women are more sensitive and responsive to the improvement commanded by appreciation than those demanded by scolding or correction. Always find something to be thankful for. The Songs of Solomon is full of the expressions of King Solomon appreciating his partner’s beauty from her head to toe. He likened her eyes to the doves’, talked fondly of her breasts and so on and so forth. Appreciate every part of your woman’s body even though you see them every day. Never become too used to them that you no longer talk about them. You can never appreciate a woman enough so don’t stop. And when you do, mean it, they’re sensitive to deception and empty words.

4. Protection:  A woman needs security. She must be able to trust you. Her love is a gift to you which must be treasured but you must also earn her trust. Understand that women trust how they feel with you more than what you tell them. If you promise your woman love, you must also show it. When you’ve said so much and do so little, she will retire to watching what you do instead of believing what you promise. Let your woman know that her secrets are safe with you. Don’t go discussing your private matters with your friends. Beware of a third party becoming a threat to your woman’s security. Let her heart be able to trust safely in you. You must work at getting her there, yes, to that point where she feels secure with you. Don’t give her attitudes that threaten her future with you. Be careful of the words you use with your woman. Never talk to her the way Jesus will not talk to the church (Ephesians 5). Godly wives don’t have problem submitting to godly husbands who loves them as Christ loves the church. How much can you give up for your woman? Sacrifice is a proof of love. God so loved the world that He gave His only Son for her (John 3:16). Protect your woman, don’t go siding an outsider against her. Even when she has done something wrong, don’t ever let her feel alone or thrown away. Always stand by her. It’s not enough to make big and sweet promises in the marriage vow, you must live up to those promises.

          Be careful the way you evaluate your wife’s decisions, don’t let her feel that she’s foolish. We all miss it sometimes, but the last person we need after losing something or when hurting is a critical police officer to tongue lash us. Love is appropriate in every situation. Always reassure your woman that you’re by her no matter what and live out your promises. Be there!

Sursa: aici

Autor: Samson Ajilore

Ganduri ascunse ale inimii

          Crescand cu Biblia in mana, am citit, nu de putine ori, cartea Iov. Aceasta carte m-a atras mereu, intrucat Iov mi-a castigat admiratia cu indelunga rabdare de care a dat dovada in mijlocul cosmarului oricarui om, acela de a pierde tot, familie, sanatate si bani, in mai putin de o zi. Am dorit sa invat de la el cum sa reactionez potrivit in suferinta. Si totusi, in cartea Iov, descoperim mult mai multe lectii pretioase. Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, este cartea pe care o putem citi de mii de ori si tot va avea ceva nou sa ne transmita.
          Astazi am reinceput studiul cartii Iov. In timp ce citeam din primul capitol, Dumnezeu mi-a vorbit, mi-a spus ceva nou, ceva ce eu nu observasem pana acum. Cartea Iov nu ne vorbeste doar despre suferinta, despre cauzele ei sau despre modul in care sa reactionam in mijlocul ei. Cartea Iov ne vorbeste si despre inchinare, despre motivele pentru care noi ne inchinam lui Dumnezeu.
          Dumnezeu S-a laudat cu Iov, cu faptul ca Iov era un om evlavios, un om care Il iubea pe El si se inchina Lui in mod autentic. Cum Satan nu putea nega ceea ce Dumnezeu spunea referitor la Iov, a intrebat de ce era Iov evlavios. Satan a sugerat ca Iov nu Il slujea pe Dumnezeu din dragoste, ci pentru ca l-a binecuvantat. Satan a sugerat ca Iov si-ar pierde respectul si devotamentul pentru Dumnezeu, daca nu s-ar bucura de binecuvantarile Lui. "L-ar sluji vreun om pe Dumnezeu daca nu ar castiga ceva in urma inchinarii? Cu alte cuvinte, Satan a sugerat ca Iov se inchina lui Dumnezeu din egoism." (John F. Walvoord)
          Am inteles ca Dumnezeu ma intreaba: "Cat de mult imi slujesti tu din dragoste si cat de mult din dorinta, ascunsa, de a capata ceva anume in urma slujirii?" Il slujesc pe Dumnezeu din iubire autentica? Daca Si-ar intinde mana si s-ar atinge de ceea ce pretuiesc eu, L-as mai iubi? M-as mai inchina Lui? L-as mai asculta? Daca nu mi-ar implini o dorinta adanca a sufletului meu, as inceta sa-L mai respect? M-as departa de Dumnezeu daca mi-ar refuza anumite binecuvantari? Il iubesc pe Dumnezeu pentru El sau pentru darurile Lui? Si-atunci am inteles, am inteles ca am lucrat ca un om nebun. Am inteles ca de multe ori m-am inchinat lui Dumnezeu in urma binecuvantarii si nu inaintea ei. Am inteles ca, in adancul sufletului meu, am gandit ca daca Il slujesc pe Dumnezeu, este cumva ,,dator" sa ma binecuvanteze intr-un anume fel. De cand imi este Dumnezeu dator mie, noua, cu ceva? Daca ma inchin lui Dumnezeu in ideea ca anumite dorinte imi vor fi implinite, lucrez ca un om nebun. Aceasta nu este iubire, nici inchinare autentica.
          Adevarata inchinare este mai mult decat un cantec .Este tot ceea ce fac, zi dupa zi. Este dorinta mea de a-L iubi pe Dumnezeu, supunandu-ma Lui, mai ales atunci cand nu Ii inteleg caile. Adevarata inchinare este increderea mea in El. Adevarata inchinare este sa Il iubesc pe Dumnezeu pentru El, nu pentru ceea ce, in iubirea Lui, imi ofera. Am inteles ca trebuie sa ma inchin Lui, chiar daca ce alege El pentru mine nu se potriveste cu ceea ce cred eu ca am nevoie. Mi-am reamintit ca inchinarea este un mod de viata. Mi-am reamintit ca Dumnezeu ma iubeste si alege mereu ceea este mai bine pentru mine, insa nu acesta trebuie sa fie motivul meu principal pentru care ma inchin Lui. De dragul Lui, din iubire pentru El, trebuie sa izvorasca inchinarea mea, intotdeauna, nu doar in parte ... Dar tu? Tu de ce te inchini lui Dumnezeu? Why do you worship God?

Cand dragostea invinge boala

Sursa foto: aici

          Ce frumoasa este viata cand iubesti si esti iubit in mod autentic. M-am bucurat sa asist virtual la un moment deosebit din viata acestui cuplu. Cu adevarat, dragostea adevarata nu moare niciodata, chiar daca mintea, in cea mai mare parte a timpului, nu mai recunoaste persoana pe care o iubeste.

          Am citit pe un site medical ca ingrijirea unui pacient cu Alzheimer presupune solicitari fizice, dar mai ales psihice, motiv pentru care de multe ori insotitorul poate manifesta: furie, tristete, schimbari de dispozitie, dureri de cap sau dureri de spate, dificultati de concentrare, tulburari de somn. Imi imaginez ca, in ultimii trei ani, sotia a avut parte de multe momente dureroase, dupa cum si spunea, este greu sa vezi cum persoana iubita se pierde pas cu pas. In acest context, ne putem imagina ce impact a avut gestul sotului, care instictiv a plecat sa ii cumpere flori de Ziua Mamei, asa cum a obisnuit sa faca in fiecare an. Bucuria acestui gest i-a dat forte proaspete in a-si ingriji sotul iubit, macinat de o boala necrutatoare, atat pentru cel bolnav, dar mai ales pentru cei dragi ai lui.

          Binecuvantat sa fie Dumnezeu care a turnat in inimile oamenilor iubirea. Cum ar fi fost viata fara iubire?

Descifrând Femeia, partea I

          Desi se intinde doar pe parcursul a 2 minute, cred ca este unul din cele mai bune filmulete realizate vreodata pe tema comunicarii. Mesajul este clar: una din nevoile de baza ale femeii este sa fie ascultata si nu oricum, nu cu superficialitate si plictiseala, ci o ascultare autentica, avand la baza dorinta de a intelege situatia prezentata.
          Nu incerca sa rezolvi problema. Am nevoie sa ma asculti. Aceasta este rugamintea femeii: sa fie ascultata. Barbatii au fost creati cu instinctul de a proteja, a rezolva problemele, a gasi solutii, a repara orice trebuie reparat. Ii iubim si ii respectam pentru asta. Insa, nevoia femeii de a fi ascultata va fi intotdeauna pe primul loc. Automat, nu orice problema o rezolvi ascultand, este nevoie de actiune, de o solutie, de luat atitudine. Din punctul meu de vedere, atat a asculta cat si a actiona sunt la fel de importante. Din pacate, insa, putini barbati sunt constienti de importanta ascultarii unei femei.
          Ma amuza expresia faciala a barbatului din filmulet. Cu fruntea incruntata, cu ochii atintiti pe cuiul din capul femeii, dand din cap ca semn al ascultarii, dar de fapt singurul lucru pe care se concentra cu adevarat era cuiul cu pricina. Insa pe cat este de amuzant, pe atat de real. Din cate am inteles din ce am studiat, cand o femeie se plange de o problema, barbatul, in subconstient lui, crede ca ea il invinovateste cumva de existenta problemei si atunci el cauta, instinctiv, sa o rezolve. Astfel, acorda foarte putin interes in a asculta femeia, care pur si simplu se plange de o problema.
          In concluzie, daca vrei sa faci o femeie fericita, ascult-o atunci cand are nevoie de asta. Si abia dupa ce ai ascultat-o, ia initiativa in rezolvarea problemei. Da, o femeie vorbeste, de obicei, mai mult decat un barbat. Dar, inarmeaza-te cu rabdare si ascult-o in ce are de spus. Pana la urma, adevar grait-a cine a spus ca daca o femeie nu iti vorbeste sau iti vorbeste putin, de cele mai multe ori, e semn clar ca este suparata pe tine.

 Sursa foto: aici

Crezi ca ai prieteni adevarati?

          Saptamana trecuta un tanar a postat pe internet un citat, foarte interesant, despre prietenie. De atunci, mi-a tot ramas gandul la intrebarile din citatul respectiv. 

 ,,Crezi ca ai prieteni adevarati? Mai gandeste-te o data. Daca acum cineva le ofera o foarte mare suma de bani, cu contidia sa nu te mai caute, cati crezi ca ar refuza oferta?"

          M-a pus pe ganduri. Am inceput sa-mi analizez viata, intrebandu-ma cati dintre cei pe care ii consider prieteni ar prefera sa accepte o foarte mare suma de bani in schimbul prieteniei noastre. Cati ar refuza? Cat de mare pret pun prietenii mei pe prezenta mea in viata lor? Intr-o lume a crizei financiare, o lume in care o suma mare de bani ar fi binevenita oricand, sa o refuzi ar inseamna ca ai un motiv intemeiat sa faci acest lucru. Adevarul este ca nu m-a interesat niciodata cat de multi prieteni am, atata timp cat cei pe care ii am sunt autentici.
          Intr-o lume a Facebook-ului, intr-o lume in care multi cred ca daca ai 6000 de prieteni virtuali, esti admirat, iubit si pretuit, este un adevarat act de curaj sa te bucuri atunci cand ai putini prieteni. Insa, cand acestia sunt autentici, fac mai mult decat miile de prieteni falsi, care iti sunt alaturi doar cand e soare si cand poti sa le oferi tu ceva.
          Un adevarat prieten te accepta asa cum esti, te incurajeaza si te stimuleaza sa fii cea mai buna varianta a ta, iti este alaturi si la bine dar mai ales la rau, se bucura impreuna cu tine cand ai parte de binecuvantari si nu ar renunta la tine, nici chiar pentru o suma foarte mare de bani. In urma analizei facute,am ajuns la concluzia ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu prieteni adevarati, nu multi la numar, dar adevarati. Am prieteni care presupun ca ar refuza acea suma de bani si ma bucur de acest lucru.
          Cu ocazia citatului, m-am analizat si pe mine. As accepta o foarte mare suma de bani in schimbul prieteniei cu cineva? Daca da, cu cine si de ce? Daca nu, atunci ar fi un lucru bun sa investesc si mai mult in acea relatie de prietenie. Oamenii ne-au fost dati pentru a fi iubiti si lucrurile pentru a fi folosite, nu invers.

          In final, raman doua intrebari: 

Tu ai prieteni adevarati?

Tu esti un prieten adevarat?

How do you define yourself?

          How Do YOU define yourself? I used their negativity to light my fire to keep going, use that, use that, use that negativity that you have in your life to make yourself better, because I guarantee you, guarantee you, you will win!

Lizzie Velasquez

Alege tu nuanta de verde pe care ti-o doresti

         You may think the grass is greener on the other side, but if you take the time to water your own grass, it would be just as green.                                              Unknown author

          M-am gandit in ultimul timp la acest citat. Este oare intr-adevar iarba mai verde de celalalta parte a gardului? Si daca da, de ce? Am analizat o perioada citatul si, momentan, am ajuns la concluzia ca, in aceasta viata, iarba din curtea altora este mai verde decat a altora. Gasesc doua explicatii pentru acest lucru.
          Prima ar fi ca cei care au iarba mai verde o uda cat trebuie si cand trebuie. Investesc si primesc. Asta inseamna ca daca eu sau tu ne udam si noi iarba asa cum trebuie si la noi va fi verde in curte. Nimic din ceea ce se merita sa avem nu se castiga fara sacrificiu. Cu cat investim mai mult, cu atat rasplata va fi pe masura. Asa ca daca vrem sa traim o altfel de viata, trebuie sa fim dispusi sa muncim pentru ea, incepand de la gandurile pe care ne permitem sa le avem, pana la actiunile propriu-zise. Si cu cat Dumnezeu vede ca cineva investeste in mod intelept ce a primit, cu atat ii incredinteaza mai mult pentru a investi.
          O a doua explicatie este mai greu de pus in cuvinte intrucat eu nu sunt Dumnezeu si nu vad intreaga imagine a puzzle-ului. Si aici ma gandesc la cei care au o viata grea: care sunt orfani, care experimenteaza grozaviile razboiului, care sunt persecutati si maltratati, care nu au un pat sa doarma, mancare pe masa, un acoperis deasupra capului, o familie care sa ii iubeasca si multe altele de genul acesta. Este greu sa intelegi de ce unii oameni trec prin asa ceva. Nu pot sa pretind ca inteleg in totalitate care sunt motivele pentru care ,,iarba lor" nu e tocmai verde. Tinzi sa judeci un Dumnezeu care permite asa ceva si acesta este unul din motivele pentru care multi oameni se razvratesc impotriva lui Dumnezeu. Insa, cunoscandu-l pe Dumnezeu, cunoscand caracterul Lui, chiar daca este extrem de dificil de inteles, poti fi sigur ca Dumnezeu are motive intemeiate si planuri bune. Da, este usor sa vorbesc cand eu nu trec prin durerile descrise mai sus, insa chiar si asa trebuie sa spun adevarul.
          Ar mai fi un punct de luat in calcul. De multe ori consideram ca iarba din curtea vecinului este mai verde decat a noastra dar realitatea ar afirma exact contrariul. De multe ori, aparentele inseala. Oamenii poarta masti, zugravesc familii perfecte, vieti perfecte si nu sunt nici pe departe asa. Sau, respectivii oameni nu cauta sa induca pe altii in eroare, dar noi vedem un verde mai luminos in viata lor, pentru ca nu stim toate datele problemei sau pentru ca privin dintr-un unghi gresit. Un exemplu ar putea fi video-ul de mai jos.

 

          In concluzie, as dori sa spun ca imi doresc sa am intotdeauna o inima multumitoare, o inima care apreciaza binecuvantarile primite si care investeste, in loc sa risipeasca. Acelasi lucru vi-l doresc si voua. 

Daca nu vom proceda asa, intr-o zi vom avea multe regrete. 

219000

          De curand am implinit 25 de ani. Un sfert de secol. ,,... vedem cum ni se duc anii ca un sunet.  [...] căci (timpul) trece iute, şi noi zburăm." (Ps. 90:9b,10c) Parca mai ieri aveam 16 ani. Privind in urma, pot observa cat de mult a lucrat Dumnezeu in viata mea si, mai ales, cata rabdare a avut cu mine. Ce imi place foarte mult la Dumnezeu este meticulozitatea cu care lucreaza. Se ocupa de fiecare detaliu din viata fiecaruia dintre noi, chiar si cel mai mic. Unul din versetele mele preferate se gaseste in Matei 10:30 - ,,Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi."  Indiferent de cat de multe ori l-as citi, raman la fel de uimita. Eu nu sunt interesata de numarul firelor mele de par din cap, dar Dumnezeu este, pentru ca omul este creatia Lui mult iubita si pentru ca Dumnezeu lucreaza in detaliu. El nu este un Dumnezeu absent, cum cred unii, ci un Dumnezeu prezent. Un Dumnezeu care mi-a oferit o sansa. M-a primit si ma primeste asa cum sunt, total nevrednica, si ma transforma, zi dupa zi, intr-o persoana asemanantoare Lui.

          Mi-aduc aminte golul pe care il simteam in interiorul meu acum 9 ani. Mi-aduc aminte ca, incet dar sigur, ma indepartam de Dumnezeu. Mi-aduc aminte ca eram nefericita si doream sa scap de nefericirea mea, dar nu puteam. Ma zbateam si cautam prin fortele mele proprii sa scap, sa ma ridic. Ce a facut Dumnezeu?
,,M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi -a pus picioarele pe stâncă, şi mi -a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru." (Ps.40:2,3)
Dintr-o fiinta murdara de pacat si nefericita, a facut un copil al Sau, o fiica de Rege. Prin credinta in ceea ce a facut la Golgota Fiul Lui Dumnezeu, Isus Hristos, pentru mine, am fost imbracata in neprihanirea Lui si salvata, astfel, pentru eternitate.
          Atunci nu am dobandit perfectiune, ci justificare. Prin urmare, am mai pacatuit, dar nu am trait in pacat. Privesc in urma si am multe regrete. Mult timp am irosit in viata pe lucruri fara importanta. Acel timp nu-l voi mai putea recupera vreodata. De curiozitate am calculat cate ore sunt, aproximativ, in 25 de ani. 219000 de ore pe care le-am trait. Cat din suma aceasta de ore am trait pentru Dumnezeu si cat am irosit? Cat am investit din timpul ce l-am primit? ,,Este interesant faptul ca bogatii nu pot cumpara mai multe ore, oamenii de stiinta nu pot inventa minute noi, tu nu poti nici macar sa economisesti timp pentru a-l folosi in alta zi! Ai putin timp astazi si spui:<<Mi-ar placea sa il economisesc pentru maine>> Nici asta nu poti face. Iti dai seama cat de importanta este fiecare zi?" [Billy Graham]
          Sper ca acum sunt mai inteleapta. Sper ca de acum voi fructifica fiecare ore, fiecare minut, fiecare secunda din timpul care mi-a mai ramas. Poate mai am doar o zi de trait, poate mai am 50 de ani. Nu stiu. Insa vreau sa invat sa imi investesc timpul ce imi va mai fi daruit. Vreau sa invat sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca intr-o zi va fi intr-adevar ultima.

 ,,Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" Ps. 90:12

O casnicie de 70 de ani partea II

          Helen şi Kenneth Felumlee au trăit împreună 70 de ani şi, dacă e să-i credem pe copiii lor, în fiecare dimineaţă, la micul dejun, s-au ţinut de mână. În tot acest timp au fost nedespărţiţi, iar apropiaţii şi-i amintesc ca pe doi oameni buni, generoşi, implicaţi în viaţa familiei şi a comunităţii. După şapte decenii în care au avut împreună opt copii, Helen Felumlee s-a stins din viaţă la vârsta de 92 de ani. Peste 15 ore, a murit şi soţul ei, din cauze naturale. Povestea lor de dragoste şi-a găsit astfel un deznodământ pe care, dacă l-am fi citit într-un roman, l-am fi considerat nerealist şi siropos.

           Helen şi Kenneth s-au îndrăgostit în adolescenţă, când o prietenă le-a făcut cunonştinţă. După trei ani în care au fost prieteni, cei doi şi-au minţit părinţii că pleacă într-o excursie şi, cu puţinii bani pe care îi aveau în buzunar, au plătit o taxă pentru a se putea căsători, cu două zile înainte ca tânărul să împlinească 21 de ani, vârsta legală a căsătoriei. Din 1944, când au devenit soţ şi soţie, Helen şi Kenneth şi-au întemeiat o familie cu 8 copii, pe care nu le-a fost uşor să-i crească. Bărbatul a lucat ca inspector tehnic la o companie de căi ferate, iar apoi şi-a deschis un service auto, a lucrat ca poştaş şi ca profesor în cadrul bisericii metodiste din zonă. Soţia lui, care a ţinut pe picioare gospodăria şi copiii, a fost la rândul ei implicată în viaţa bisericii din comunitate şi era cunoscută ca un ajutor de bază pentru cei din oraşul Nashport. În anii 80, când copiii s-au făcut mari şi au plecat la casele lor, cei doi soţi şi-au redescoperit pasiunea pentru călătorii şi au făcut un tur aproape complet al statelor americane, cu autobuzul.
          În urmă cu 2 ani şi jumătate, lui Kenneth i-a fost amputat un picior, ca urmare a unor probleme de sănătate. În tot acest răstimp, soţia a fost cea care l-a îngrijit, până când, în urmă cu aproape o lună, a căzut la pat. Helen a murit pe 12 aprilie şi, potrivit familiei, din acel moment bărbatul a slăbit văzând cu ochii, încetând din viaţă 15 ore mai târziu. Rudele care le-au fost aproape spun că cei doi au murit de bătrâneţe şi că bărbatul nu a mai putut trăi fără soţia sa, de care a fost alături o viaţă întreagă.

Sursa: aici

O casnicie de 70 de ani

John and Honey

“True love never dies, it only gets stronger with time.”

Unknown author