Cugetare V - Neconditionat

          Dragostea ... Toti o doresc, multi afirma ca o au, dar putini au parte de ea cu adevarat. Pentru ca dragostea adevarata o pot observa atat de rar, tind uneori sa cred ca ea nu mai exista, dar exemplul acestei familii ma motiveaza sa cred in existenta ei in continuare. Valentine's Day a trecut de curand. Ma intreb: Acum, ca sarbatoarea a trecut, cati continua sa isi demonstreze dragostea? Sau ne-am obisnuit sa facem acest lucru doar cu prilejul unor ocazii speciale? De ce atata superficialitate?

          Ma bucur mult de exemplul acestei familii. Ma incurajeaza si nu putin. Doar o astfel de dragoste trebuie sa fie motivul pentru care te casatoresti. Intr-o lume a divorturilor la orice pas (pe baza unor motive din ce in ce mai banale), ramai impresionat cand auzi de casnicii de 50, 60, 70 de ani. Dar, dupa cum intotdeauna am afirmat: dragostea adevarata se vede in ceea ce faci in primul rand. Am citit pe un site medical ca ingrijirea unui pacient cu Alzheimer presupune solicitari fizice, dar mai ales psihice, motiv pentru care de multe ori insotitorul poate manifesta: furie, tristete, schimbari de dispozitie, dureri de cap sau dureri de spate, dificultati de concentrare, tulburari de somn. In concluzie, nu este usor sa ai grija de un om care sufera de Alzheimei. Dar mi-au ramas in suflet cuvintele sotului:

,,Nu consider o povara in orice ar fi nevoie sa fac pentru a avea grija de ea. Fac absolut totul pentru ea, dar consider ca este un privilegiu sa pot avea grija de cea pe care am iubit-o in toti acesti ani si pe care inca o iubesc. Sunt hotarat sa ma ocup de fiecare nevoie a ei."

Cum reuseste sa faca fata presiunilor unei astfel de slujiri?

,,Pentru ca realizez cat de mult ma iubeste Dumnezeu (neconditionat), o pot iubi si eu pe sotia mea draga. Ea a facut atat de multe pentru mine in toti acest ani. Acum ea nu mai poate, dar eu pot si ii pot rasplati dragostea. Ea este printesa mea."

          Dragostea adevarata implica slujire, sacrificiu si devotament neconditionat. Viata este frumoasa, dar este si grea. Esti dispus/a sa iubesti cu adevarat sau te multumesti cu varianta superficiala? Daca vrei sa ai parte de o dragoste autentica, trebuie sa fii dispus/a sa te sacrifici pentru binele persoanei pe care spui ca o iubesti, pentru tot restul vietii.

You find a way and you never give up

          De curand am aflat ceva ce m-a intristat … si nu putin. Admiram mult un tanar pentru omul ce parea a fi. Logodnica lui a avut un accident de masina si a suferit mai multe traumatisme la nivel cerebral. El a afirmat ca ii va ramane alaturi si daca recuperarea ei va ajunge la un anumit nivel, pentru a fi posibil sa aiba o casnicie, se vor casatori. Si eu ma gandeam: ,,Ce om deosebit! O iubeste cu adevarat! Iata un om intre milioane de oameniI”  Anii au trecut si recuperarea acestei tinere a avansat din ce in ce mai mult si el i-a fost alaturi in tot acest proces. Insa, cand cei mai multi se asteaptau ca cei doi sa anunte o casatorie, ei au anuntat despartirea lor. Toata situatia este destul de complicata si nu pot intra in detalii, mai ales pentru faptul ca cel mai bine cunosti cu adevarat  o situatie cand calci in papucii respectivei persoane. Insa ce m-a intristat pe mine mult a fost faptul ca acest tanar a afirmat de foarte multe ori ca ii va fi alaturi mereu si ca vorbele cuiva sunt zero daca nu sunt intarite de fapte. Si stau acum si ma gandesc: ,,De ce faci promisiuni cuiva si nu iti tii cuvantul dat? De ce te lauzi lumii intregi ca vei ramane alaturi de logodnica bolnava si apoi o parasesti? Si cum poti sa te lauzi ca inca o iubesti?” 

          Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu afirm ca eu sunt cineva si ca acest tanar nu este. Tot ce sunt in momentul de fata sunt prin harul lui Dumnezeu, care ciopleste in mine zi dupa zi si ma modeleaza dupa  voia Lui. Fara El sunt nimic. Insa ce stiu sigur este urmatorul lucru: dragostea nu renunta niciodata! Atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, chiar daca ai avea 10000 de motive sa renunti, tot vei cauta sa gasesti unul pentru care sa ramai. Dragostea lupta pana la capat, se sacrifica si gaseste noi puteri de a merge mai departe in ciuda incercarilor. Stiu, sunt cuvinte mari, dar sunt adevarate! Cu totii stim sa fim intr-o relatie cand totul este insorit si cararea este presarata cu petale de trandafir, insa adevaratul test al dragostei este atunci cand totul se intuneca, incercarile vin unele dupa altele si nu mai vedem luminita de la capatul tunelului. Ce valoare au aceste doua cuvinte ,,Te iubesc!”, daca atunci cand celalalt are cea mai mare nevoie de noi, noi ii intoarcem spatele? Ce inseamna, in definitiv, sa iubesti pe cineva? Inseamna sa cauti binele acelei persoane in orice circumstante, sa ii fii alaturi la bine, dar mai ales la greu, sa ai indelunga rabdare cu persoana iubita atunci cand devinde greu de iubit, sa o accepti, sa ii fi alaturi, indiferent ce incercari ati avea de infruntat.  Flori, cadouri, cuvinte frumoase … si acestea sunt bune si isi au locul lor. Insa  iubirea se vede in fapte.

          M-am intrebat deseori: ,,Ma va iubi cineva pe mine pentru mine? Ma va iubi cineva, dorindu-mi binele in orice circumstante: atunci cand sunt greu de iubit, in caz ca voi suferi de vreo boala sau atunci cand perii albi si ridurile vor lua locul tineretii? Sper ca da, pentru ca nu ma voi casatori decat daca iubesc si sunt iubita la randul meu. Am un test prin care imi dau seama intotdeauna daca tin cu adevarat la cineva sau nu. Mai exact, imi pun urmatoarele intrebari: ,,Daca maine, persoana aceasta ar avea un accident si ar ramane cu un handicap, as fi dispusa sa ma mai casatoresc cu ea? As fi bucuroasa sa fac un legamant pe viata cu aceasta persoana? As iubi aceasta persoana atunci cand este moracanoasa si greu de iubit uneori?” Daca raspunsul este da, atunci imi este clar ca iubesc acea persoana. Poate par tragica si poate altii inteleg ca prea pun raul in fata, insa eu consider ca nu este asa. De ce? In viata avem parte de multe bucurii si momente frumoase, insa nu suntem scutiti de incercari. Si cum, atunci cand este insorit, toata lumea stie sa iubeasca, prefer sa ma gandesc inainte la momentele mai putin insorite. Cred ca si faptul ca sunt pragmatica din fire, ma face sa gandesc asa. Nu intru in detalii pentru aceste randuri nu sunt despre mine, ci despre adevarata dragoste si despre cei care o traiesc. Mai jos, am ales sa pun cateva poze cu oameni care se iubesc in mod autentic. De departe, preferatii mei sunt Ian si Larissa Murphy. Am multe de invatat de la amandoi, sunt doi oameni deosebiti.

 

 

Cand dragostea invinge boala

Sursa foto: aici

          Ce frumoasa este viata cand iubesti si esti iubit in mod autentic. M-am bucurat sa asist virtual la un moment deosebit din viata acestui cuplu. Cu adevarat, dragostea adevarata nu moare niciodata, chiar daca mintea, in cea mai mare parte a timpului, nu mai recunoaste persoana pe care o iubeste.

          Am citit pe un site medical ca ingrijirea unui pacient cu Alzheimer presupune solicitari fizice, dar mai ales psihice, motiv pentru care de multe ori insotitorul poate manifesta: furie, tristete, schimbari de dispozitie, dureri de cap sau dureri de spate, dificultati de concentrare, tulburari de somn. Imi imaginez ca, in ultimii trei ani, sotia a avut parte de multe momente dureroase, dupa cum si spunea, este greu sa vezi cum persoana iubita se pierde pas cu pas. In acest context, ne putem imagina ce impact a avut gestul sotului, care instictiv a plecat sa ii cumpere flori de Ziua Mamei, asa cum a obisnuit sa faca in fiecare an. Bucuria acestui gest i-a dat forte proaspete in a-si ingriji sotul iubit, macinat de o boala necrutatoare, atat pentru cel bolnav, dar mai ales pentru cei dragi ai lui.

          Binecuvantat sa fie Dumnezeu care a turnat in inimile oamenilor iubirea. Cum ar fi fost viata fara iubire?

Una din povestile de dragoste scrise de Dumnezeu

 Astazi am citit pe Facebook despre doi tineri deosebiti care m-au impresionat enorm. Uneori anumiti oameni ma lasa fara cuvinte ... O dragoste sincera, un devotament sincer pentru Dumnezeu, astfel de lucruri sunt rare. Dumnezeu straluceste in astfel de oameni si sunt un examplu pentru mine.

Cata,  

Sursa: Emanuela Av

Vladimir Pustan povesteste:

„Am fost rugat sa particip la o cununie ca sa tin locul unui coleg pastor plecat in America. M-am dus necunoscand pe nimeni si fara nici o tragere de inima pt ca nu era sectorul meu si trebuia sa fac ceva ce nu-mi placea. Nu stiam ca Dumnezeu voia sa imi dea o lectie deosebita in seara aceea.

Eram in biserica, la amvon, cand au venit mirele si mireasa. Nu ii cunosteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la brat cu tatal ei, care a dus-o pana in fata altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cat de pocait sau de intelept as fi fost in slujba mea de pastor ... Cu toate ca nu aveam voie sa ma uit astfel, stateam cu ochii holbati la ea cu groaza si oarecum cu repulsie. Nu avea decat jumatate de obraz; cealalta parte era stramba iar la un ochi nu se vedea decat albul, fiind intors in orbita.

N-am stiut ce sa cred in clipa aceea, iar cand a intrat mirele am devenit si mai confuz. A venit insotit de mama lui la altar, un mire frumos – asa baiat frumos nu mi-a fost dat sa vad pana atunci. Am facut slujba, dar n-am putut sa o fac bine. I-am declarat sot si sotie. El i-a tras voalul de pe fata, a sarutat-o si i-a lasat voalul pe spate. NU imi puteam desprinde ochii de la ei ... Desi o parte dintre cei prezenti stiau, eu nu stiam ... M-au invitat la masa: „Doar putin frate Pustan, esti asa departe si trebuie sa mananci ceva.” M-am asezat langa tatal miresei si gandindu-ma ca mireasa trebuie sa fie teribil de bogata, i-am zis: ”Frate, e o nunta frumoasa, superba cu asa lucruri frumoase aranjate pe mese ... Dumneavoastra ati organizat nunta?!!” El mi-a raspuns: ”Nu frate Pustan, ca noi suntem saraci lipiti pamantului. Mirele a facut totul. Ei sunt bogati.” Am simtit ca ma prabusesc. Zic: ”Ce sa intamplat cu fata dumneavoastra?”

Vroiam sa stiu daca din nastere a fost asa.Atunci au inceput sa-i curga lacrimile si sa-mi povesteasca: ”Eu i-am facut asta. Nu a fost fata mai frumoasa in cartierul nostru, poate nici in orasul nostru, ca ea.Cand a avut 6 ani sotia s-a despartit de mine, a plecat. EU nu am vrut sa ma recasatoresc, ci am ramas cu fata ca sa o cresc, singura mea bucurie. In urma cu un timp oarecare pe cand era ultimul an de liceu, a venit intr-o seara la mine si mi-a spus: ” Tata,sunt plina de bucurie si te rog frumos sa ma ierti daca am intarziat. In seara asta tata am fost la biserica si Dumnezeu mi-a vorbit in mod special. Incepand de astazi eu vreau sa fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i-am raspuns: ”Cu mana mea te-am facut, cu mana mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne-a mai facut nimeni de rusine casa. Te-am crescut pana acum si mi-am sacrificat viata; m-as fi putut recasatori dar n-am facut-o din cauza ta. Pentru ca am vrut sa fie asa cum vreau eu sa fie ma si gandisem la copilul unui prieten de-al meu cu care s-ar fi potrivit fata mea, om cu care facusem armata impreuna, vecin deal nostru, om cu dare de mana.

De atunci am inceput sa o bat sistematic.Ea mi-a raspuns: ”Tata, eu de Dumnezeu nu ma pot lasa. Am investit tot ce am avut in El. Tie ti-a ramas doar dragostea de fiica. Lui I-am dat tot restul iubirii mele si nu am cum sa fac negot cu tine. TATA, nu ca nu vreau sa ma las de Dumnezeu, DAR NU POT SA MA LAS DE EL! Intr-o seara fiind mai beat ca de obicei am trantit-o jos si am lovit-o cu pumnii (nu stiu cati pumni i-am dat) dupa aceea cu bocancii in gura si in cap. Au scos-o vecinii din mainile mele si au dus-o la urgenta. Cand m-am trezit din betie era la reanimare. Cand am intrat in salon, toti medicii si asistentele s-au uitat la mine si mi-au reprosat: 'Iesi afara bruta. Puscaria sa te manance.'

Nu i-au putut salva nici ochiul nici jumatate din obraz. A ramas paralizata. Cu un ochi nu o sa mai vada niciodata.' Le-am zis: 'Va rog frumos sa imi dati voie sa ma duc la ea sa o intreb daca m-a iertat.' Era toata infasurata in bandaje si i-am spus: 'Ma poti ierta?' Ea mi-a raspuns: 'Tata vorbim mai tarziu ca acum imi e somn.' M-am dus din nou la ea si am intrebat-o: 'Ma poti ierta?' iar raspunsul ei a fost: 'Tata Isus Cristos Si-a dat toata viata pentru mine. De luni integi postesc sa te vad intors la Dumnezeu si am zis ca pot sa imi pierd viata aceasta, sa pierd ce am mai bun, dar tatal meu sa fie cu mine in cer. Am auzit ca n-o sa mai vad cu un ochi, dar nu-i nimic, slava Domnului, am mai ramas cu unul. Nu te ingrijora, o sa vezi ca o sa fie bine.' M-am prabusit la poala crucii lui Isus Cristos si mi-am intors si eu viata spre Domnul. Dumnezeu mi-a mantuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan, nu-i vindecata decat in seara aceasta.

Pentru ca luni de zile m-am gandit la ce aduc eu in fata oamenilor acum, un rebut de fata, care nu mai are obraz..Cine se va casatori cu fata mea? Ce viitor mai are ea?” Dupa ce tatal mi-a povestit toate acestea, atat de mult l-am iubit pe mire, ca m-am dus la el si l-am sarutat. L-am intrebat: ”Ce ai vazut in ea?” Mi-a raspuns: ”Frate Pustan, tu nu vezi cum straluceste fatza ei? Nu imi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine si pleaca.” ... Frumusetea adevarata este frumusetea sufletului, a unui suflet dedicat lui Dumnezeu. Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodata. Daca Dumnezeu a sadit Duh Sfant in voi sunteti cele mai frumoase fiinte de pe pamant!

Dragostea adevarata nu trece niciodata neobservata si rezista intotdeauna la testul timpului

Din cand in cand am deosebita placere sa vad ceva extraodinar. In oraselul meu traieste un cuplu care, de fiecare data cand ne intalnim pe strada, reuseste sa trezeasca in mine emotii mari. De ce? Sunt un batran si o batrana, sot si sotie, care sunt o dovada puternica a faptului ca dragostea adevarata exista. De fiecare data cand ii vad ma emotionez si dupa ce trec de ei, ma opresc din mers, ma intorc si ma uit dupa ei pana nu ii mai vad. Pur si simplu nu vreau sa pierd o secunda din a-i admira. Reusesc sa ma faca sa zambesc (indiferent cat de ingandurata as fi) si cateodata imi dau si lacrimi de fericire. Nu sunt o persoana emotiva, dar cand ii vad pur si simplu ma emotioneaza. Este trist ca atat de rara a ajuns dragostea adevarata in zilele noastre, incat, cand o intalnesti, te opresti si privesti mut de uimire.

Azi i-am vazut din nou … Amandoi sunt foarte batrani, par sa aiba undeva peste 80 de ani, slabuti, plapanzi. Intotdeauna ii vad impreuna, niciodata separat. Probabil le este teama sa iasa singuri, prefera sa se sprijine unul de celalalt. De fiecare data se repeta acelasi scenariu: ea se tine ferm de bratul lui, el se sprijina intr-un baston si amandoi pornesc incet, dar sigur, inainte. Intotdeauna i-am vazut la brat, niciodata separat. Ce mai imi place este faptul ca si acum, la o varsta inaintata, cu problemele si bolile ei, sotia isi face timp sa se aranjeze cu gust pentru sotul ei. Nu sunt haine de lux, dar sunt curate, ingrijite, asortate. Si sotul nu a incetat sa fie un stalp pentru ea. Amandoi iti ofera o priveliste incantatoare.

Azi, privindu-i, ma gandeam: ,,Asa se manifesta dragostea adevarata: nu trece niciodata neobservata si rezista intotdeauna la testul timpului si suferintelor de tot felul.”

Avem multe de invatat de la astfel de oameni si ma bucur ca Dumnezeu nu i-a lasat unul fara celalalt, ci inca trec impreuna prin viata, fiind o dovada vie ca dragostea adevarata exista, in ciuda valurilor de divorturi si a dovezilor superficiale de dragoste la care asistam din ce in ce mai des.

Atat de emotionata am fost de fiecare data cand i-am vazut incat am ramas sa-i privesc si am uitat sa le fac o poza. Am cautat pe internet una asemanantoare.