219000

          De curand am implinit 25 de ani. Un sfert de secol. ,,... vedem cum ni se duc anii ca un sunet.  [...] căci (timpul) trece iute, şi noi zburăm." (Ps. 90:9b,10c) Parca mai ieri aveam 16 ani. Privind in urma, pot observa cat de mult a lucrat Dumnezeu in viata mea si, mai ales, cata rabdare a avut cu mine. Ce imi place foarte mult la Dumnezeu este meticulozitatea cu care lucreaza. Se ocupa de fiecare detaliu din viata fiecaruia dintre noi, chiar si cel mai mic. Unul din versetele mele preferate se gaseste in Matei 10:30 - ,,Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi."  Indiferent de cat de multe ori l-as citi, raman la fel de uimita. Eu nu sunt interesata de numarul firelor mele de par din cap, dar Dumnezeu este, pentru ca omul este creatia Lui mult iubita si pentru ca Dumnezeu lucreaza in detaliu. El nu este un Dumnezeu absent, cum cred unii, ci un Dumnezeu prezent. Un Dumnezeu care mi-a oferit o sansa. M-a primit si ma primeste asa cum sunt, total nevrednica, si ma transforma, zi dupa zi, intr-o persoana asemanantoare Lui.

          Mi-aduc aminte golul pe care il simteam in interiorul meu acum 9 ani. Mi-aduc aminte ca, incet dar sigur, ma indepartam de Dumnezeu. Mi-aduc aminte ca eram nefericita si doream sa scap de nefericirea mea, dar nu puteam. Ma zbateam si cautam prin fortele mele proprii sa scap, sa ma ridic. Ce a facut Dumnezeu?
,,M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi -a pus picioarele pe stâncă, şi mi -a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru." (Ps.40:2,3)
Dintr-o fiinta murdara de pacat si nefericita, a facut un copil al Sau, o fiica de Rege. Prin credinta in ceea ce a facut la Golgota Fiul Lui Dumnezeu, Isus Hristos, pentru mine, am fost imbracata in neprihanirea Lui si salvata, astfel, pentru eternitate.
          Atunci nu am dobandit perfectiune, ci justificare. Prin urmare, am mai pacatuit, dar nu am trait in pacat. Privesc in urma si am multe regrete. Mult timp am irosit in viata pe lucruri fara importanta. Acel timp nu-l voi mai putea recupera vreodata. De curiozitate am calculat cate ore sunt, aproximativ, in 25 de ani. 219000 de ore pe care le-am trait. Cat din suma aceasta de ore am trait pentru Dumnezeu si cat am irosit? Cat am investit din timpul ce l-am primit? ,,Este interesant faptul ca bogatii nu pot cumpara mai multe ore, oamenii de stiinta nu pot inventa minute noi, tu nu poti nici macar sa economisesti timp pentru a-l folosi in alta zi! Ai putin timp astazi si spui:<<Mi-ar placea sa il economisesc pentru maine>> Nici asta nu poti face. Iti dai seama cat de importanta este fiecare zi?" [Billy Graham]
          Sper ca acum sunt mai inteleapta. Sper ca de acum voi fructifica fiecare ore, fiecare minut, fiecare secunda din timpul care mi-a mai ramas. Poate mai am doar o zi de trait, poate mai am 50 de ani. Nu stiu. Insa vreau sa invat sa imi investesc timpul ce imi va mai fi daruit. Vreau sa invat sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca intr-o zi va fi intr-adevar ultima.

 ,,Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" Ps. 90:12

Cu sau fara plan B

,, … pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” 1 Corinteni 5:7

           De cate ori nu ne-au trecut ochii peste acest verset? De cate ori nu l-am spus ca argument in discutiile noastre cu ceilalti sau cand am dorit sa incurajam pe cineva? Cei care citesc Biblia, in mod regulat, cunosc acest verset foarte bine. Si totusi … daca l-am aplica pe cat de bine il cunoastem, viata noastra ar fi cu totul alta.
           Meditez de ceva timp la acest verset. ,,Umblam prin credinta, nu prin vedere”, prin credinta, nu prin vedere. Si totusi, cat din viata noastra, pana in prezent, am umblat prin credinta si cat am umblat prin vedere? Nu stiu cum sunt altii, dar eul meu doreste control, doreste sa vada, doreste sa cunoasca planul, gandeste in perspectiva. Trebuie sa lupt in mod activ pentru a merge prin credinta, intrucat se revolta eul meu. Insa, cu cat Il cunoastem mai bine pe Dumnezeu, cu atat ne incredem mai mult in El, in caracterul Lui. Cu cat credinta este mai mare, cu atat mai usor ne este sa umplam prin ea.

           Suntem fiinte vulnerabile, chiar daca nu dorim sa recunoastem asta. Avem nevoie in mod constant de aer, apa si hrana pentru a putea supravietui. Traim intr-o lume in care pericolul ne paste la orice pas, in care putem muri in orice clipa. Si totusi, traim in aceasta secunda. Asta se intampla pentru ca Dumnezeu este la carma si tine totul in mainile Sale. In ciuda faptului ca existenta noastra sta in mainile Lui, cedam atat de greu ,,controlul” pe care credem ca il avem. Ne este teama sa umblam prin credinta 100%. Chiar si daca facem asta in cea mai mare parte, ne este greu sa renuntam deplin la orice forma de control. Asta se intampla pentru ca, intr-un colt adanc al inimii noastre, ascuns de toti, poate chiar si de noi insine, fie ca vrem sa recunoastem sau nu, credem ca uneori noi stim sa alegem ce este mai bine pentru noi. Dupa cum si Francis Chan spune: ,,Ingrijorarea lasa sa se inteleaga faptul ca noi nu prea credem ca Dumnezeu este suficient de mare, suficient de puternic sau suficient de iubitor pentru a avea grija de ceea ce se intampla in vietile noastre.” Ca si consecinta a acestui fapt, umblam mai mult prin vedere decat prin credinta. Dar, procedand astfel, ratam o multime de binecuvantari si lucrari pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi …

           Observam ca, in trecut, Dumnezeu unor oameni a ales sa le dezvaluie planul inainte de a-l pune in aplicare (ex. Moise, Ilie), dar altor oameni le-a spus simplu ,,Vino dupa Mine!” sau ,,Mergi in cutare loc”, fara sa le spuna prea multe detalii cu privire la ce se va intampla (ex. modul in care i-a chemat pe apostoli, Avraam, Pavel etc). Si, din cate putem observa, varianta a doua este mai des folosita, decat prima. Dumnezeu ne cheama sa mergem prin credinta.

           Viata noastra, viitorul este ca un drum in ceata si plin de cotituri. Nu stiu ce se va intampla in urmatorul minut, maine sau in 30 de ani de acum incolo. Nu stiu daca minutul urmator mai este al nostru. Ce stim este ca Dumnezeu are un plan si ne cheama sa Il urmam prin credinta. Daca umblam prin credinta sau prin vedere este alegerea noastra, in functie de cat de bine Il cunoastem pe Dumnezeu. Pentru ca daca Ii cunoastem caracterul, stim ca ne putem incredere in El, fara ezitare si fara plan B. Intrebarea este: Cat de bine Il cunosc pe Dumnezeu? Cat de puternica este relatia noastra? Avem o relatie cu Dumnezeu sau doar credem ca avem? Viata noastra, alegerile pe care le vom face, vor vorbi de la sine.