Esti tu sau nu esti vinovat?

          In aceasta seara, la biserica, s-a pus la un moment dat o intrebare: ,,Daca noi am fi trait in vremea Domnului Isus, am fi fost in multimea de oameni care a strigat Rastigneste-L! sau de partea celor putini care au plans dupa El?". Nu este prima data cand aud aceasta intrebare, dar astazi mi-a dat de gandit.

          Desi as vrea sa cred ca as fi fost de partea celor putini, care I-au fost alaturi, ma tem ca, daca as fi trait in acele vremuri, situatia ar fi fost alta. Cel putin la inceput. Si sunt sigura ca nu sunt singura. De ce tind sa cred astfel?

          Noi ne gandim ca romanii au fost cei care L-au tintuit pe cruce, batandu-I piroane in maini si in picioare. Si nu ne inselam, romanii au fost cei care L-au rastignit, la propriu, pe cruce. Insa, si noi facem acest lucru, cu fiecare pacat pe care il facem in mod deliberat, cu fiecare neascultare, cu fiecare gand sau gest de razvratire. Isus Hristos a purtat pe cruce toate pacatele omenirii, toate odata! Ma gandesc la apasarea pe care o simt eu atunci cand stiu ca am gresit cu ceva inaintea lui Dumnezeu (cand sunt eu constienta, pentru ca noi facem multe pacate pe care nici nu realizam ca le facem, dar de ochii unui Dumnezeu sfant nimic nu trece neobservat), apasarea aceea groaznica ... cand nici nu ai curajul sa ridici ochii catre Dumnezeu. Si apoi ma gandesc ca Domnul Isus a purtat greutatea acelui pacat si a tuturor pacatelor fiecarui om care a trait, traieste sau va trai. Asta inseamna o presiune extrem de cumplita. Daca stai sa iei in calcul si alte elemente, cum ar fi faptul ca un Dumnezeu sfant, de trei ori sfant, a acceptat sa fie murdarit cu pacatele noastre, presiunea aceea cumplita creste si mai mult. Si totusi, din dragostea nemarginita pe care ne-o poarta si pentru ca stia ca este singura sansa de a ne salva, a acceptat sa poarte pacatele noastre cu toata greutatea si murdaria lor.

          Deci, sa nu uitam: si noi L-am tintuit pe cruce, nu doar romanii; si noi i-am batut piroane in maini si picioare, fara mila, si am strigat cu inversunare: Rastigneste-L! Ma uit la poza din aceasta postare si in mana aceea vad mana mea. Dar Dumnezeu, in bunatatea Lui, a suportat rabdator totul, din dragoste pentru noi si pentru a ne da sansa ca, prin credinta in Jertfa Lui, sa ajungem in Cer. Nimic intinat nu va intra in Cer, nimic intinat, si cum noi toti suntem pacatosi, aveam nevoie sa fim rascumparati. Domnul Isus este singura cale. El este calea, adevarul si viata. 

Spun versurile unei cantari:

Esti tu sau nu esti vinovat?

Eu am spus: ,,Da!", si-am fost iertat.

Dar tu, dar tu?

Prietenie pe viata

     Love is the most powerful force in this Universe. Atunci cand iubesti, esti capabil de lucruri de care nu te-ai crezut vreodata in stare. Dragostea autentica schimba omul si il transforma, pas cu pas, in cea mai buna versiune a sa.
     Am obiceiul, cand si cand, sa ies in oras, singura, sa ma plimb, sa iau aer, sa meditez la viata mea, la ce observ in jur ... Si, uneori, am marea bucurie sa intalnesc pe strada cupluri in varsta. Imi place sa ii observ si ... ii admir mult. In ziua de azi, nu oricine are o casnicie de zeci de ani.
      Ultima data cand am iesit in oras am intalnit cuplul din prima imagine. Cum nu mergeam intr-un loc anume si doar ma plimbam, mi-am schimbat directia si am mers in spatele lor, la o oarecare distanta. Am putut observa cum el mergea mai greoi, probabil din cauza vreunei boli mai avansate. Ea il tinea puternic de mana si ,,il tragea dupa ea". Si ma gandeam: ,,Ce Dumnezeu minunat! A inventat familia si pentru ca stia ca avem nevoie unul de celalalt, stia ca avem nevoie sa ne ridicam reciproc. Probabil aceasta familie, ca oricare alta, a trecut prin partea lor de probleme si incercari. Dar, nu s-au despartit, ci au ramas impreuna. Au ales sa imbatraneasca impreuna, cel mai probabil, pentru ca se iubesc. Nu au renuntat unul la celalalt, si-au dorit sa isi petreaca intreaga viata impreuna. Cu siguranta au fost etape in viata lor cand unul, sau celalalt, a devenit greu de iubit, dar au continuat sa iubeasca. Un om are nevoie oricand de dragoste, dar in special atunci cand o merita mai putin. Atunci este testul."
     De spus vorbe frumoase (care au si ele importanta lor) si de facut cadouri, cei mai multi dintre noi suntem capabili, insa faptele sunt cele care ,,vorbesc".

,,Dragostea nu este ceea ce spui.

Dragostea este ceea ce faci."

     M-am bucurat mult sa ii privesc, sa ii observ, macar pentru cateva minute. Mi-au amintit inca o data ca dragostea autentica inca exista si se merita sa astepti dupa ea. Dupa cum spunea o persoana inteleapta, ,,viata de casnicie reprezinta o prietenie pe viata, iar acest lucru presupune implinirea zicalei *Prietenul la nevoie se cunoaste!*"

Alege tu nuanta de verde pe care ti-o doresti

         You may think the grass is greener on the other side, but if you take the time to water your own grass, it would be just as green.                                              Unknown author

          M-am gandit in ultimul timp la acest citat. Este oare intr-adevar iarba mai verde de celalalta parte a gardului? Si daca da, de ce? Am analizat o perioada citatul si, momentan, am ajuns la concluzia ca, in aceasta viata, iarba din curtea altora este mai verde decat a altora. Gasesc doua explicatii pentru acest lucru.
          Prima ar fi ca cei care au iarba mai verde o uda cat trebuie si cand trebuie. Investesc si primesc. Asta inseamna ca daca eu sau tu ne udam si noi iarba asa cum trebuie si la noi va fi verde in curte. Nimic din ceea ce se merita sa avem nu se castiga fara sacrificiu. Cu cat investim mai mult, cu atat rasplata va fi pe masura. Asa ca daca vrem sa traim o altfel de viata, trebuie sa fim dispusi sa muncim pentru ea, incepand de la gandurile pe care ne permitem sa le avem, pana la actiunile propriu-zise. Si cu cat Dumnezeu vede ca cineva investeste in mod intelept ce a primit, cu atat ii incredinteaza mai mult pentru a investi.
          O a doua explicatie este mai greu de pus in cuvinte intrucat eu nu sunt Dumnezeu si nu vad intreaga imagine a puzzle-ului. Si aici ma gandesc la cei care au o viata grea: care sunt orfani, care experimenteaza grozaviile razboiului, care sunt persecutati si maltratati, care nu au un pat sa doarma, mancare pe masa, un acoperis deasupra capului, o familie care sa ii iubeasca si multe altele de genul acesta. Este greu sa intelegi de ce unii oameni trec prin asa ceva. Nu pot sa pretind ca inteleg in totalitate care sunt motivele pentru care ,,iarba lor" nu e tocmai verde. Tinzi sa judeci un Dumnezeu care permite asa ceva si acesta este unul din motivele pentru care multi oameni se razvratesc impotriva lui Dumnezeu. Insa, cunoscandu-l pe Dumnezeu, cunoscand caracterul Lui, chiar daca este extrem de dificil de inteles, poti fi sigur ca Dumnezeu are motive intemeiate si planuri bune. Da, este usor sa vorbesc cand eu nu trec prin durerile descrise mai sus, insa chiar si asa trebuie sa spun adevarul.
          Ar mai fi un punct de luat in calcul. De multe ori consideram ca iarba din curtea vecinului este mai verde decat a noastra dar realitatea ar afirma exact contrariul. De multe ori, aparentele inseala. Oamenii poarta masti, zugravesc familii perfecte, vieti perfecte si nu sunt nici pe departe asa. Sau, respectivii oameni nu cauta sa induca pe altii in eroare, dar noi vedem un verde mai luminos in viata lor, pentru ca nu stim toate datele problemei sau pentru ca privin dintr-un unghi gresit. Un exemplu ar putea fi video-ul de mai jos.

 

          In concluzie, as dori sa spun ca imi doresc sa am intotdeauna o inima multumitoare, o inima care apreciaza binecuvantarile primite si care investeste, in loc sa risipeasca. Acelasi lucru vi-l doresc si voua. 

Daca nu vom proceda asa, intr-o zi vom avea multe regrete. 

219000

          De curand am implinit 25 de ani. Un sfert de secol. ,,... vedem cum ni se duc anii ca un sunet.  [...] căci (timpul) trece iute, şi noi zburăm." (Ps. 90:9b,10c) Parca mai ieri aveam 16 ani. Privind in urma, pot observa cat de mult a lucrat Dumnezeu in viata mea si, mai ales, cata rabdare a avut cu mine. Ce imi place foarte mult la Dumnezeu este meticulozitatea cu care lucreaza. Se ocupa de fiecare detaliu din viata fiecaruia dintre noi, chiar si cel mai mic. Unul din versetele mele preferate se gaseste in Matei 10:30 - ,,Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi."  Indiferent de cat de multe ori l-as citi, raman la fel de uimita. Eu nu sunt interesata de numarul firelor mele de par din cap, dar Dumnezeu este, pentru ca omul este creatia Lui mult iubita si pentru ca Dumnezeu lucreaza in detaliu. El nu este un Dumnezeu absent, cum cred unii, ci un Dumnezeu prezent. Un Dumnezeu care mi-a oferit o sansa. M-a primit si ma primeste asa cum sunt, total nevrednica, si ma transforma, zi dupa zi, intr-o persoana asemanantoare Lui.

          Mi-aduc aminte golul pe care il simteam in interiorul meu acum 9 ani. Mi-aduc aminte ca, incet dar sigur, ma indepartam de Dumnezeu. Mi-aduc aminte ca eram nefericita si doream sa scap de nefericirea mea, dar nu puteam. Ma zbateam si cautam prin fortele mele proprii sa scap, sa ma ridic. Ce a facut Dumnezeu?
,,M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi -a pus picioarele pe stâncă, şi mi -a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru." (Ps.40:2,3)
Dintr-o fiinta murdara de pacat si nefericita, a facut un copil al Sau, o fiica de Rege. Prin credinta in ceea ce a facut la Golgota Fiul Lui Dumnezeu, Isus Hristos, pentru mine, am fost imbracata in neprihanirea Lui si salvata, astfel, pentru eternitate.
          Atunci nu am dobandit perfectiune, ci justificare. Prin urmare, am mai pacatuit, dar nu am trait in pacat. Privesc in urma si am multe regrete. Mult timp am irosit in viata pe lucruri fara importanta. Acel timp nu-l voi mai putea recupera vreodata. De curiozitate am calculat cate ore sunt, aproximativ, in 25 de ani. 219000 de ore pe care le-am trait. Cat din suma aceasta de ore am trait pentru Dumnezeu si cat am irosit? Cat am investit din timpul ce l-am primit? ,,Este interesant faptul ca bogatii nu pot cumpara mai multe ore, oamenii de stiinta nu pot inventa minute noi, tu nu poti nici macar sa economisesti timp pentru a-l folosi in alta zi! Ai putin timp astazi si spui:<<Mi-ar placea sa il economisesc pentru maine>> Nici asta nu poti face. Iti dai seama cat de importanta este fiecare zi?" [Billy Graham]
          Sper ca acum sunt mai inteleapta. Sper ca de acum voi fructifica fiecare ore, fiecare minut, fiecare secunda din timpul care mi-a mai ramas. Poate mai am doar o zi de trait, poate mai am 50 de ani. Nu stiu. Insa vreau sa invat sa imi investesc timpul ce imi va mai fi daruit. Vreau sa invat sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca intr-o zi va fi intr-adevar ultima.

 ,,Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" Ps. 90:12

Ocupa-te de ,,Ismael-ul" tau

Ismael s-a născut ca rezultat al încercării iui Avraam de a grăbi planul lui Dumnezeu şi de a-l împlini prin eforturi omeneşti. Faci şi tu la fel? Cu toţii îi avem pe “Ismaelii” noştri: o idee bună care nu a fost ideea lui Dumnezeu şi care îţi poate complica viaţa. Poate spui: “Dar Dumnezeu nu l-a iubit şi pe Ismael?” Ba da, şi l-a binecuvântat (Geneza 17:20). Dar Dumnezeu a spus că îşi va împlini planul numai prin Isaac. Când alergi înaintea lui Dumnezeu sau când încerci să înlocuieşti voia Lui cu voia ta, nu numai că suferi, dar şi cei pe care îi iubeşti suferă. Spiritual vorbind, când Dumnezeu îţi spune: “Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei” El spune: “E timpul să te ocupi de trecut şi să-ţi faci curăţenie”. Dar să remarcăm şi altceva în această relatare.

Asemenea iui Ismael şi lui Isaac, uneori minunea şi greşeala pot creşte împreună sub acelaşi acoperiş. Lucrurile pot sta atât de prost într-un domeniu şi totuşi foarte bine într-un altul. Poate astăzi Dumnezeu îţi spune: “Datorită destinului pe care îl am în minte pentru tine, trebuie să scoţi lucrul acesta din viaţa ta”. E dureros să renunţi la ceva ce firea ta creează, dar nu ai de ales. lată care sunt opţiunile tale. Poţi fi mişcat de pledoaria lor şi să ratezi binecuvântarea lui Dumnezeu. Sau poţi spune: “Oricât te-aş iubi, pe Dumnezeu îl iubesc mai mult”. Când eşti dispus să laşi în urmă ceva ce iubeşti pentru că îl iubeşti pe Dumnezeu mai mult, asta se numeşte “jertfa laudei” (Evrei 13:15). Şi când i-l oferi lui Dumnezeu, te plasezi în locul în care poţi primi plinătatea binecuvântării Sale în viaţa ta.


Sursa: Misiune.ro

Cati idoli ne tin departe de partasia cu Dumnezeu?

Idols are not just golden statues that people bow down to in ornate temples. An idol is anything that claims our attention and affection above Christ.
Idolii nu sunt doar statuile de aur la care se inchina oamenii in temple impodobite. Un idol este tot ce pretinde, atentia si dragostea noastra, inaintea de a le oferi lui Cristos.
 
Leslie Ludy

Cugetare II

Zilele acestea m-am tot gandit la cat timp am irosit in viata. Infricosator de mult timp! Timp irosit pe lucruri inutile, ce la vremea respectiva mi-au parut de maxima importanta. Regret acum. Timp irosit, timp ce niciodata nu se mai intoarce ... Timpul este practic viata.
De asemenea, mi-am amintit ca ziua de maine nu este a mea. Noi oamenii, mai ales tinerii, gandesc ca moartea este pentru ceilalti. Ceilalti mor. Nu stiu cati se gandesc serios ca poate ziua de maine nu o sa mai vina niciodata pentru ei. Nu e prima oara cand ma gandesc la asa ceva, dar acum realizez ca daca eram cu adevarat constienta ca si pentru mine viata se poate sfarsi in secunda urmatoare, cu siguranta s-ar fi redus considerabil timpul irosit pe lucruri inutile.

Am citit azi o meditatie de Eli A. Yoder care spunea asa: Ziua de astazi nu a mai fost si nici nu va mai fi vreodata. De aceea trebuie sa fim atenti ce vom face azi. Ce vom face ne poate influenta destinul nostru vesnic. Deoarece ziua de maine nu este a noastra si ziua de ieri nu se va mai intoarce niciodata, ziua de azi este tot ce ne-a ramas. Haideti, asadar, s-o folosim cu intelepciune. Daca vom trai ziua de azi in ascultare de Dumnezeu, orice zi de ieri va fi o amintire a fericirii si fiecare maine va fi un vis al sperantei. [...]
Astazi ma voi purta cu oamenii ca si cum ar fi ultima mea zi in viata. Ziua de maine s-ar putea sa nu mai vina niciodata pentru mine. 

Din fericire, azi nu este prea tarziu sa ma intorc din drum si sa inclin balanta in favoarea timpului folosit cu intelepciune, realizand mai mult ca niciodata ca timpul nu inseamna bani, ci timpul inseamna viata.

Cata,

Bucuria

Sunt perioade in viata mea, uneori prea lungi si amare, in care imi lipseste bucuria. Teoretic stiu ca am atatea motive pentru care ar trebui sa sar intrun picior si sa nu mai pot de bucurie. In ciuda a ceea ce stiu in mintea mea, parca inima mi-e pe alta lungime de unda, ma cuprinde amaraciunea, oboseala, dezamagirea, ingrijorarea, nemultumirea.

Nu-mi place starea aceasta, imi place sa ma bucur, viata pe care Dumnezeu vrea sa o traiasca in mine nu e o viata de tristete, nu e stearpa si gri. Viata din belsug promisa de Isus celor ce aleg sa-L urmeze pe El nu poate sa arate asa.

Inseamna ca sursa bucuriei mele, care se clatina cand bate vantul, care ma paraseste cand lucurile merg prost, nu e unde trebuie. Daca bucuria mi se naste din realizarile mele sau ale celor dragi, din circumstantele vietii, din orice alta sursa decat Dumnezeu, sunt pe un drum gresit. La ce m-as putea astepta ?

Bucuria e roada Duhului Sfant in viata mea. Daca-mi lispeste, inseamna ca legatura mea cu divinitatea e subreda. Inseamna ca pacatul din viata mea, nemarturisit si nelasat, imi ascunde Lumina Fetei Lui. Inseamna ca lupt cu morile de vant, cautand sa schimb circumstantele care nu-mi convin, care ma secatuiesc de energie si pace, de bucurie, de odihna si entuziasm, in loc sa privesc unde trebuie.

De ce nu las prezenta Lui sa ma umple si sa ma poarte prin vaile umbroase si reci din viata mea? De ce pierd din vedere ca Dumnezeu e in control si promsiunile Lui stau in picioare, astfel incat ma pot odihni in umblarea mea cu El, ma pot bucura aflandu-ma in voia Lui, in orice imprejurare a vietii?

Iata ce spune Jerry Briges : "Putem trece prin viata plictisiti, mohorati si cartitori sau ne putem bucura in Domnul! A fi lipsit de bucurie inseamna a-L dezonora pe Dumnezeu si a respinge dragostea Lui, inseamna ca nu-L crezi pe Diumnezeu si nu te increzi in El. A fi plin de bucurie inseamna ca recunosti cine este Dumnezeu si inseamna sa spui unei lumi care ne priveste "Dumnezeul nostru domneste".

Autor: Vio Restea

Dar nu te iubesc, ce, ţi-am zis eu că Te iubesc?

- Este mult de citit pentru unele persoane, dar va asigur ca se merita -

Dacă ar fi să mizez pe faptul că Tu nu mi-ai spune un anumit lucru vreodată, atunci aş miza pe faptul că nu mi-ai spune asta, dar eu Ţi-am spus-o… ’’Dar nu te iubesc, ce, ţi-am zis eu că Te iubesc?’’ Spre deosebire de oameni, spre deosebire de mine, Tu, Isuse nu îţi retragi sentimentele cu una cu două, deşi Te-am închis afară de atâtea ori silindu-Te să Te odihneşti lângă prag… Când ieşeam eu însămi afară, treceam grăbită pe lângă Tine prefăcându-mă că nu Te cunosc.

Când ceva se strica şi ceilalţi nu puteau repara, ieşeam pe hol şi cu neruşinare Îţi făceam semn să intri înăutru, îţi arătam cu mâna partea din mine care era stricată şi în timp ce răsfoiam catalogul cu produse de înfrumuseţare a lunii cu pricina aşteptam să termini şi să ieşi. Dacă mi-aş fi ridicat privirea din catalogul ăla blestemat cu siguranţă m-ar fi întâmpinat o pereche de ochi dintre cei mai blânzi, dar în schimb m-am afundat şi mai mult în el. Dacă aş fi oprit zgomotul de fundal al minţii mele, aş fi auzit chemarea Ta cu mult timp în urmă. Ţi-ai şters mâinile de fiecare dată şi ştergura ai aşezat-o calm, într-un gest lipsit de revoltă ori furie pe măsuţa de cafea. În comoditatea mea, fiind zidită în fotolio şi nu în stâncă, de cele mai multe ori neglijam să Te conduc afară. Cu pasul mărunt şi greu Te îndreptai în tăcere spre ieşire, dar nu înainte de a îmi pune mâna pe creştet:’’ Stai liniştită, nu te deranja, ştiu drumul.’’

Îmi plăcea reparaţia, şi o vreme am făcut tot posibilul să conserv acea parte din mine. Ajunsesem să stau pe podea sprijinindu-mă de uşă şi vorbindu-Ţi am realizat că îmi acorzi timp, că mă asculţi şi în mod ciudat, făceai ceea ce nimeni nu mai făcuse până atunci, mă înţelegeai. Zumzetul firii, zgomotul de fundal începu să pălească în faţa vocii Tale deşi încă Te ţineam de cealaltă parte a uşii… Trecu o vreme până să aud din nou aceleaşi zgomote, acelaşi zumzet familiar doar că de data aceasta nu se mai auzea din interiorul meu ci din afară. ’’Isuse, ce se întâmplă?!’’ m-am repezit la uşă privind prin vizor. ’’Lasă-Mă să intru, nu pot să fac nimic din afară.’’ / ‚’’Dar ce se întâmplă?’’ / ‚’’Nu mai este timp, lasă-Mă înăutru.’’ însă înainte să apuc a mai face ceva mi-au dărâmat uşa. ’’Am venit să petrecem!’’ mi-au spus chiuind. Au lăsat uşa deschisă şi de cealaltă parte a pragului Te-am văzut pe Tine, mecanicul sufletului meu, Cel căruia trebuia să-I slujesc dar nu am vrut decât să îmi slujeşti Tu mie.

Am făcut un pas către uşă însă unul dintre ei m-a prins de mână şi m-a tras înapoi, râdeau grotesc şi dansau în jurul meu. Am încercat să îmi fac loc printre ei însă deşi totul părea haotic, mişcările lor erau sincronizate în aşa fel încât să nu pot ieşi din hora aceea diavolească. Dar Te priveam, îţi vedeam ochii şi deşi zgomotul era asurzitor Ţi-am citit pe buze cuvintele ’’Lasă-Mă să intru.’’. Vroiam să iau Biblia prăfuită pentru a îi alunga, dar nu mi-am putut face loc printre ei şi râdeau isteric. Când m-am întors pentru a Îţi întâlni din nou privirea unul s-a desprins din horă şi grăbit trânti uşa. Nu Te mai auzeam, şi încet cu simţurile amorţite de muzica aceea am uitat ceea ce vorbisem în serile în care stăteam lângă uşă ascultându-Te, luând în considerare alegerea de a Te lăsa în inima mea. M-au ameţit, m-au învârtit, cu ale lor cuvinte dulci m-au îmbătat şi chiar credeam că îmi place, că toate acele lucruri îmi plăceau – dar au chinuit sufletul meu, stricând fiecare lucru pe care Tu l-ai înnoit în mine.

O noapte întreagă nu s-au oprit, deşi trăgeam nădejde să mă lase să mă odihnesc puţin, au plecat abia spre dimineaţă. Leşinată pe fotoliu m-am trezit târziu, priveam în jur la tot ce au stricat, la tot ce am stricat eu şi mahmură sufleteşte am privit spre uşă aşteptând să mai baţi o dată, şi mulţumesc Lui Dumnezeu că ai bătut. ’’Intră.’’ am spus scâncind. Te-ai repezit la mine când ridicându-mă prea repede am ameţit şi era cât pe ce să cad. M-ai luat în braţe şi m-ai aşezat pe canapea. ’’Trebuie să fac curăţenie.’’ am zis plângând înăbuşit. ’’Nu eşti în stare acum să strângi după tine.’’ şi m-am ruşinat de mine. ’’Chiar nu mai vreau să mi se întâmple asta.’’ am spus, dar tăcând ai început să cureţi, să repari ceea ce era stricat, să înlocuieşti ceea ce era spart şi să pui de la Tine ceea ce îmi fusese furat.

Am adormit pe canapea, slăbită şi secată de vlagă. Când mi-am deschis ochii Te-am văzut, ai aşezat ştergura pe măsuţă cum ai făcut de atâtea ori, fără furie ori resentimente şi ştiu prea bine că aveai tot dreptul să fi furios, fiindcă nu era prima dată când s-a întâmplat aşa ceva. Fără a îmi mângâia creştetul cum obişnuiai Te-ai îndreptat spre uşă … ’’Isuse, ce-ai zice dacă ai rămâne aici câteva zile?’’ Te-am privit şi m-am ruşinat de propriile-mi cuvinte ‚’’Isuse, ce ai zice dacă ai rămâne?’’ am reformulat grăbită. Chipul mi s-a schimonosit de tristeţe când Te-am văzut păşind spre uşă, dar ai făcut asta doar pentru a o închide fiindcă rămăsese deschisă în tot acel timp. ’’Desigur.’’ mi-ai răspuns. Am zâmbit împăcată, odată cu treceau zilelor starea mea s-a îmbunătăţit, Te-ai îngrijit de rănile mele spirituale …

A trecut timpul pe nesimţite până când din afară s-a auzit acelaşi zumzet, cunoscutul zgomot al firii şi inima mi se făcu cât un purice. Uşa era descuiată şi m-am speriat la gândul că aveau să intre iarăşi peste mine, însă deşi mânerul metalic se mişca sub presiunea mâinilor lor, pentru un motiv necunoscut mie nu puteau intra. M-am apropiat de uşă şi am privit prin vizor recunoscându-i, erau ei, nimicitorii sufletului meu. Priveam spre uşă şi mă mira faptul că nu puteau intra. ’’Draga mea, vrei să ne rugăm?’’ Te-am auzit, mă chemai să mă alătur Ţie. Am privit spre uşă şi apoi spre Tine şi am spus hotărâtă ’’Da.’’. M-am aşezat lângă Tine şi mi-ai luat mâna în mâna Ta, ne-am aplecat capetele şi cu cea mai blândă dintre voci ai spus: ’’Tată, ca Fiu al Tău, prin autoritatea pe care Mi-ai oferit-o, mă prezint înaintea Ta împreună cu fiica Ta a cărei tentaţii s-au pironit la uşă, şi ştiu că în inima ei încă dăinuiesc reziduri ale păcatelor trecute şi cunosc că se simte tentată să le deschidă deşi ştie că o v-or pustii, de aceea Te rog, dă-i puterea să nu le deschidă uşa şi dă-i înţelepciunea să mă lase în continuare la cârma vieţii ei. Eliberare peste ea Tată, pace peste sufletul ei, Duhul Sfânt în candela fiinţei ei.’’. Ridicându-ne capetele, am privit spre uşă, mânerul încă se mişca, însă nu mai auzeam zumzetul… ’’Suntem doar noi doi în inima ta.’’ mi-ai spus cu blândeţe mângâindu-mi creştetul. ***

Cât vei trăii pustiitori trimişi de diavolul au să încerce să intre peste tine, au să încerce să forţeze uşa iar Isus este singura scăpare. Poate ai făcut ca mine, ai vrut ca Isus să îţi slujească ca mecanic al sufletului tău însă nu ai fost niciodată dispus să Îi slujeşti, poate încă convieţuieşti cu pustiitorii tăi fiindcă pare convenabil … Dar îţi spun, nimic nu este mai plăcut ca senzaţia pe care o ai când eşti doar tu şi Isus în inima ta. Eliberarea Tatălui peste tine, pace peste sufletul tău şi Duhul Sfânt în candela fiinţei tale, în Numele Domnului Isus, amin.

Scris de SAGA STONE
Sursa: Crestin Total

Invata de la luna sa nu te inspaimanti!

Invata de la luna sa nu te inspaimanti!

Este un vers dintr-o poezie care mie îmi place foarte mult şi într-o seară stăteam undeva departe de casă, afară într-o curte şi era noapte afară, eu priveam spre cerul senin şi la luna care era singurul luminător şi mi-am adus aminte de acest vers din acea poezie.
M-am întrebat: „Ce trebuie să învăţ de la lună ?”
Am continuat să privesc înspre cer şi să analizez puţin luna şi am tras vreo 3 concluzii:

1. Să luminez. Indiferent cât de negru este întunericul, indiferent cât de frig este, indiferent ce se întâmplă în jurul meu eu trebuie să fiu acea lumină care luminează întreg pământul, conştient fiind că în noapte numai lumina mea se vede. Fii conştient că în dreptul celor care trăiesc în jurul tău, lumina ta trebuie să se vadă, nu au altă lumină în noaptea din viaţa lor, ci doar o lumină care trebuie să vină de la tine.

2. Să nu mă tem de nimic. Luna pur şi simplu nu poate face nimic ca norii să nu o acopere, ci doar stă la locul ei şi aşteaptă ca norii să treacă. Am observat că unii nori sunt mai mici, alţii mai mari, alţii mai groşi, unii nu chiar atât de denşi, dar indiferent de felul norului luna continuă să-şi facă treaba ei: să stea la locul ei şi să lumineze. Tu ai un loc în care ai fost pus, nu te teme de nimic, căci norii vin, dar nu uita că ei trec, datoria ta este să stai acolo unde eşti ţinând credinţa ta în Isus Hristos şi fruntea sus că El este Cel care te ţine în mâna Lui şi nimeni şi nimic nu te poate afecta.

3. Să merg înainte. Mi-am adus aminte de orele de geografie, luna are un traseu bine stabilit pe care trebuie să-l parcurgă, nu contează ce vreme este, nu contează ce anotimp este, nu contează câţi nori sunt, nu contează ce trebuie să îndure, ea merge înainte şi se ţine de traseul ei. Tot aşa, noi, cei ce suntem copiii lui Dumnezeu, avem trasată o cale de către Domnul Isus. Trebuie să ne ţinem de acea cale, de acel traseu, indiferent ce va veni pe cale noi trebuie să mergem înainte. Isus a făcut la fel, cei dinainte de Isus au făcut la fel, cei de după Isus au făcut la fel, NOI trebuie să facem la fel.

Meditează şi tu asupra acestui vers, asupra acestor cuvinte şi fie ca Părintele îndurărilor şi Dumnezeu oricărei mângâieri să te ajute să iei exemplu de la lună şi să îţi dea putere să asculţi tot ceea ce Dumnezeu vrea ca tu să faci.

Autor: Zullu

Niciodata nu este in zadar ,,slujirea din umbra"

Oamenii sunt des nerezonabili si egocentrici. Iarta-i totusi!
Daca esti bun oamenii s-ar putea sa te acuze de motive ascunse. Fii bun totusi!
Daca esti cinstit oamenii s-ar putea sa te insele. Fii cinstit totusi! 
Daca gasesti fericirea oamenii s-ar putea sa fie gelosi. Fii fericit totusi!
Binele pe care il faci azi s-ar putea sa fie uitat maine. Fa binele totusi. 
Ofera lumii tot ce ai mai bun si s-ar putea ca niciodata sa nu fie de ajuns. Ofera totusi tot ce ai mai bun. 
Pentru ca, vezi tu, in final este intre tine si Dumnezeu. Nu a fost niciodata intre tine si ei oricum. 

[Maica Teresa]

Dumnezeu nu doar ne iarta greselile; El vede victorii acolo unde nimeni nu vede, nici macar noi. Doar Dumnezeu ne poate aprecia pentru vorbele manioase pe care nu le-am spus, tentatii la care am rezistat, rabdarea si tandretea putin observate si de mult uitate de cei din jurul nostru. Asemenea fapte bune nu sunt niciodata facute in zadar, nici uitate pentru ca Dumnezeu le da o masura de eternitate. 

[Rabinul Harold Kushner]

Cugetare I

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută.
Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce -i făgăduise.
Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 
[ Evrei 11:1,6,11,17 ]

A fost o mare binecuvantare pentru mine sa recitesc capitolul 11 din Evrei. O dovada de netagaduit a iubirii mele fata de Dumnezeu este credinta pe care o manifest in relatia mea cu El. Caci fara credinta este cu neputinta sa fiu placuta Lui si, pentru ca ma apropii de El, trebuie sa cred, mai exact, sa am o incredere neclintita in lucrurile pe care le nadajduiesc si o puternica incredintare cu privire la ceva ce nu pot vedea cu ochii fizici. Sara a primit putere fiindca a crezut in credinciosia Celui ce i-a fagaduit, iar Avraam, cand a fost pus la incercare, a fost in stare sa sacrifice pentru Dumnezeu tot ce avea mai de pret. 
Exact asa trebuie si vreau sa traiesc si eu: tot ce am si sunt sa pun la picioarele Lui si sa cred in El indiferent de circumstantele in care ma gasesc, pentru ca traim prin credinta nu prin vedere. Glorie Lui! Este un Dumnezeu credincios si iubitor si, cu niciun chip, nu ne va parasi! Avem un Dumnezeu mai presus de cuvinte ..

Ceva ce nu ai vazut

Stiu ca este doar o reclama, dar este o reclama de nota 10!
La ce m-am gandit cand ma uitam la ea?  Numai un Artist desavarsit a putut fi Creatorul minunatiilor pe care le vedem in natura. Cum pot oamenii sa priveasca la creatia Lui si sa ramana impietriti, nevazand semnatura Lui peste tot? 

Enjoy!
http://www.youtube.com/watch_popup?v=ThFCg0tBDck&vq=hd1080

Pro Dragoste pentru fiecare zi ... nu doar de Valentine's Day

Imi amintesc ce scriam acum cativa ani, pe vremea asta:

          Cu siguranta, in aceasta perioada, vor fi multe postari despre dragoste pe majoritatea blogurilor, pe Facebook. Si asta pentru ca, dupa cum bine stiti, urmeaza 14 februarie, mai exact Valentine's Day.
           De Valentine's oamenii se impart in 3 mari categorii: unii se folosesc de aceasta zi pentru a-si convinge partenerul de viata de iubirea si romantismul de care nu au dat dovada pana pe 14 februarie, altii aleg aceasta zi pentru a face ceva special pentru persoana iubita, pe care au ales sa o iubeasca si in decursul anului cel putin la fel de mult ca de Ziua Indragostitilor, iar cea de-a treia categorie ii include pe cei care sunt indiferenti fata de dragoste si tot ce tine de ea.
           Eu ii apreciez mult pe cei din a doua categorie, cei care nu au uitat un lucru foarte important: este bine sa faci ceva special pentru persoana iubita cand se iveste ocazia, insa cel mai important este sa-ti demonstrezi dragostea in fiecare zi.
           Cum putem face asta? Sa nu uitam ca putem face lucruri mici cu o dragoste mare! Si acest lucru valoreaza mult in ochii celui de langa noi!

Care ar fi cele 3 mari calitati ale dragostei?
1. Dragostea inseamna daruire totala!
          Dragostea adevarata niciodata nu va pune conditii, pentru ca ea se daruieste pe sine fara sa ceara ceva in schimb. De exemplu: Sotul vine acasa, obosit de la servici si se aseaza pe canapea. Sotia, fara sa spuna un cuvant, il saruta, se aseaza langa el si ii face un masaj la umeri, incercand sa-i fie de folos dupa o zi grea. Sotia vine acasa, dupa o zi grea la servici, unde a avut parte numai de probleme. Sotul o saruta, o ia de mana, se aseaza amandoi pe canapea si el ii spune: ,,Cum ti-a mers azi? " Dupa care o asculta si o lase sa-si verse sufletul. Acestea sunt doua posibile metode prin care ne putem exprima dragostea pentru cel de langa noi, pentru ca dragostea se demonstreaza zilnic, nu doar de Valentine's Day.
2. Dragostea trece proba timpului!
          Dragostea adevarata nu numai ca trece proba timpului, dar si creste odata cu scurgerea vremii. ,,Nu te iubesc ca in prima zi, ci te iubesc cu mult mai mult decat atunci. "
3. Dragostea adevarata inseamna munca asidua!
          Cel care iubeste, se sacrifica si face totul pentru fericirea persoanei iubite. Totul ca ea sa se simta iubita si apreciata.

In concluzie, sunt Pro Dragoste pentru fiecare zi ... nu doar de Valentine's Day.

Intr-o zi va fi prea tarziu ca sa mai poti face ceva

De ce ati ezitat pana acum sa credeti in Domnul Isus si sa deveniti adevarati crestini? Va temeti ca oamenii va vor lua in ras?
“Oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele .. se va rusina si Fiul Omului” (Marcu 8:38).

Sunteti dezamagiti de crestinii a caror viata nu corespunde cu invatatura?
“Fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Romani 14:12).

Sunteti de parere ca Dumnezeu este multumit de cum suntem noi?
“Cine pazeste toata legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate” (Iacov 2:10).

Va temeti ca Dumnezeu nu va va primi?
“Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara” (Ioan 6:37).

Credeti ca mai aveti timp pentru a va intorce la Dumnezeu?
“Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi” (Proverbe 27:1)

Sursa: http://cuvdumnezeu.blogspot.com/

Ce este de facut? Faptele Apostolilor 16:31 - ,,Pavel şi Sila i-au răspuns: ,,Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit .. "

Eric Ludy - Asking the Tough Questions

In acest filmulet, intr-adevar, Eric Ludy pune cateva intrebari grele, dar valoroase; intrebari importante pentru viata fiecaruia dintre noi.  Sunt 7:31 minute foarte bine investite! Nu pot sa spun decat: A Ta sunt, Tata! 



Pentru ca este un filmulet foarte important, am hotarat sa traduc cateva fragmente.

Spre ce esti atras? Ce te misca in aceasta viata? Aurul sau Dumnezeu? Tu alegi! Acolo unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. De ce anume este cel mai mult atras sufletul tau? Care dorinta te conduce, cea dupa aur sau cea dupa Dumnezeu? Ai intr-adevar incredere in El? Crezi tu ca Biblia este intr-adevar Cuvantul lui Dumnezeu, sustinut in intregime de integritatea celui Atotputernic? El promite sa-i sustina pe aceia care cred si El nu poate minti! Esti tu dispus sa declari raspicat, in aceasta generatie, ca Dumnezeu este credincios? sau Esti ocupat?

Oamenii mor si tu ramai indiferent .. Sunt oameni care au nevoie de Isus Hristos. ,,Doamne, trimite-ma!" Ai vrea mai degraba sa mearga altcineva in locul tau? Ai lasa pe altcineva sa mearga in lucrarea pe care Dumnezeu a pregatit-o special pentru tine? Ai o limita in ceea ce priveste supunerea ta? Este ca si cum ai spune: ,,Il voi urma pe Dumnezeu pana aici, dar .. tot ce trece de aceasta limita este ceva dus la extrem. Tu esti al lui Isus Hristos. Ti-ai predat viata Lui. El poate face cu tine ce Isi doreste. Deci, cine esti tu sa-ti dai viata Lui si apoi sa stabilesti modul in care El va folosi viata ta? Ai o limita in ce priveste supunerea ta? Pentru ca daca ai o limita in ce priveste supunerea ta, ceva nu este in regula cu crestinismul tau.

Sunt eu dispus sa servesc fara aplauze si uitat? Ne place sa fim cunoscuti, chiar ne plac aplauzele. Haideti sa recunoastem asta, dupa care sa raspundem la intrebare: Suntem dispusi sa renuntam la asa ceva? Suntem dispusi sa renuntam la comfortul vietii? Esti dispus? Aceasta-i intrebarea. Esti dispus sa renunti la comfortul vietii pentru Regele tau? Viata noastra pe Pamant este foarte scurta. Esti dispus sa renunti la un ,,scurt sezon" al existentei tale ca sa iti slujesti bine Regele? Indiferent de cost? Sunt dispus sa merg oriunde indiferent de pericol sau intuneric? Oriunde! Oriunde - este intrebarea - nu doar in locurile usoare. Oriunde pentru Rege si Imparatie. Pentru ca daca tu spui NU pe cine astepti, in aceasta generatie, sa spuna DA?

Cand Il slujesti pe Isus Hristos devii de neinteles. Esti dispus sa renunti la reputatia ta? Se uita ceilalti la tine si se intreaba: ,,Ce se intampla cu tine?" Sustii ceva si esti imediat inteles gresit, dispretuit, cateodata urat. Sunt dispusa sa mor tanara pentru Isus Hristos? Sunt dispusa sa mor singura printre pagani? Sunt eu gata sa sufar in trupul meu? Sunt gata sa fiu un nimeni pentru Isus Hristos? Ai nevoie de faima? Esti dispus sa slujesti neobservat? El trebuie sa creasca si tu sa te micsorezi. Acesta este secretul pentru largirea Imparatiei Cerurilor. Aurul sau Dumnezeu? Tu alegi! 

Niciodata nu ma voi mai indoi de puterea rugaciunii!

Anul 2012 este, pentru mine, pus deoparte pentru schimbarea radicala a vietii mele de rugaciune. Si pe langa schimbarile pe care Dumnezeu le face in acest domeniu in viata mea, studiez si ceva carti bune pe tema aceasta. Acum doua zile am citit despre o experienta din viata autorului care mi-a ramas in minte si primul gand a fost sa dau mai departe. Pentru mine a fost o reala incurajare.

In urma cu cativa ani, intr-o duminica, am avut un botez la care multi oameni si-au declarat public decizia de a-L urma pe Cristos. Simteam ca imi explodeaza inima de bucurie. Dupa aceea, in casa scarii, am dat peste o femeie care plangea. Pentru ca nu intelegeam cum putea cineva sa planga dupa o asemenea sarbatoare, m-am oprit si am intrebat-o daca avea vreo problema.
,,Da", mi-a spus ea, ,, sunt framantata. Mama mea s-a botezat astazi."
,,Asta e o problema?", ma gandeam eu.
,,M-am rugat pentru ea in fiecare zi timp de 20 de ani", a spus femeia si apoi a inceput sa planga din nou.
,,Trebuie sa ma ajuti sa inteleg situatia", i-am raspuns.
,,Plang pentru ca am ajuns atat de aproape - atat de aproape - de punctul in care sa renunt sa ma mai rog pentru ea. Ce vreau sa zic este ca dupa 5 ani mi-am zis: 'La ce bun rugaciunea? Dumnezeu nu asculta.' Dupa 10 ani mi-am spus: 'De ce imi irosesc vremea?'. Dupa 15 ani am zis: 'Este absurd!' Dupa 19 ani am zis: 'Sunt o naiva!' Nu stiu de ce insa am continuat sa ma rog pur si simplu, desi credinta mea era mica. Am continuat sa ma rog, ea si-a dat viata lui Cristos si astazi a fost botezata. "
Femeia s-a oprit si m-a privit in ochi. ,,Niciodata nu ma voi mai indoi de puterea rugaciunii!", mi-a spus ea.

Sursa: Bill Hybels, Prea ocupat pentru a nu ma ruga. - nu mai auzisem de acest autor, dar mi-a placut mult cartea.

Recomandare de carti:
Rugaciunea de Philip Yancey
Wrestling Prayer de Eric is Leslie Ludy

"180" Movie

Am auzit de filmuletul asta. Este mai bun decat mi-am inchipuit. Trebuie vazut!

Dacă am avea principii la fel de ferme ca o hermelină…

Acest frumos animal cu blană fină și obsedant de curată nu suportă ca să fie murdărită și pătată. Vânătorii știu acest lucru așa că umplu cu mizerie vizuinile hermelinelor dintr-o anumită zonă după care încep să le fugărească. În disperarea lor aleargă spre vizuini, dar dau peste gunoiul pus de vânător. Pot să se murdărească și blana lor frumoasă să aibă de pierdut sau pot să aleagă să moară cu demnitate știind că mor curate. Hermelinele aleg să moară curate decât să scape pătate.
Așa a ajuns hermelina să reprezinte puritatea în sălile de judecată și din acest motiv blana era purtată de judecători.
Lecția pe care o învăț de la hermelină este că principiile nu se discută, ci se execută. Aplicația spirituală: dacă vreau ca viața să-mi fie curată nu trebuie să mă plec în fața păcatului.
Așa să ne ajute Domnul.

De Beniamin Cruceru
Sursa

Virgil Carianopol a scris pe aceasta tema o poezie care se incheie asa:

Decât să-şi murdărească însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-aşează pe zăpadă strânsă
Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veşnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decât murdară printre vii.

O paine sau o piatra?

         Noi avem un Dumnezeu bun, de la care putem astepta numai lucruri bune. El nu va da niciodata o piatra unuia dintre copiii Sai, care cere o paine. Daca totusi ne-am inselat in gandurile noastre si am cerut ceva de la Dumnezeu, care ar fi comparabil cu o piatra, ne va da El atunci aceasta piatra? Nu, ci El ne va da mai degraba painea, pe care noi n-am cerut-o, dar care este buna pentru noi. Inima si mana lui Dumnezeu sunt larg deschise fata de noi. Dar sa nu uitam: daca cerem ceva de la El, nu ne va putea da altceva decat ceea ce corespunde naturii Sale. 
[ Aut. nec. - din Samanta Buna 2012 ]