219000

          De curand am implinit 25 de ani. Un sfert de secol. ,,... vedem cum ni se duc anii ca un sunet.  [...] căci (timpul) trece iute, şi noi zburăm." (Ps. 90:9b,10c) Parca mai ieri aveam 16 ani. Privind in urma, pot observa cat de mult a lucrat Dumnezeu in viata mea si, mai ales, cata rabdare a avut cu mine. Ce imi place foarte mult la Dumnezeu este meticulozitatea cu care lucreaza. Se ocupa de fiecare detaliu din viata fiecaruia dintre noi, chiar si cel mai mic. Unul din versetele mele preferate se gaseste in Matei 10:30 - ,,Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi."  Indiferent de cat de multe ori l-as citi, raman la fel de uimita. Eu nu sunt interesata de numarul firelor mele de par din cap, dar Dumnezeu este, pentru ca omul este creatia Lui mult iubita si pentru ca Dumnezeu lucreaza in detaliu. El nu este un Dumnezeu absent, cum cred unii, ci un Dumnezeu prezent. Un Dumnezeu care mi-a oferit o sansa. M-a primit si ma primeste asa cum sunt, total nevrednica, si ma transforma, zi dupa zi, intr-o persoana asemanantoare Lui.

          Mi-aduc aminte golul pe care il simteam in interiorul meu acum 9 ani. Mi-aduc aminte ca, incet dar sigur, ma indepartam de Dumnezeu. Mi-aduc aminte ca eram nefericita si doream sa scap de nefericirea mea, dar nu puteam. Ma zbateam si cautam prin fortele mele proprii sa scap, sa ma ridic. Ce a facut Dumnezeu?
,,M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi -a pus picioarele pe stâncă, şi mi -a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru." (Ps.40:2,3)
Dintr-o fiinta murdara de pacat si nefericita, a facut un copil al Sau, o fiica de Rege. Prin credinta in ceea ce a facut la Golgota Fiul Lui Dumnezeu, Isus Hristos, pentru mine, am fost imbracata in neprihanirea Lui si salvata, astfel, pentru eternitate.
          Atunci nu am dobandit perfectiune, ci justificare. Prin urmare, am mai pacatuit, dar nu am trait in pacat. Privesc in urma si am multe regrete. Mult timp am irosit in viata pe lucruri fara importanta. Acel timp nu-l voi mai putea recupera vreodata. De curiozitate am calculat cate ore sunt, aproximativ, in 25 de ani. 219000 de ore pe care le-am trait. Cat din suma aceasta de ore am trait pentru Dumnezeu si cat am irosit? Cat am investit din timpul ce l-am primit? ,,Este interesant faptul ca bogatii nu pot cumpara mai multe ore, oamenii de stiinta nu pot inventa minute noi, tu nu poti nici macar sa economisesti timp pentru a-l folosi in alta zi! Ai putin timp astazi si spui:<<Mi-ar placea sa il economisesc pentru maine>> Nici asta nu poti face. Iti dai seama cat de importanta este fiecare zi?" [Billy Graham]
          Sper ca acum sunt mai inteleapta. Sper ca de acum voi fructifica fiecare ore, fiecare minut, fiecare secunda din timpul care mi-a mai ramas. Poate mai am doar o zi de trait, poate mai am 50 de ani. Nu stiu. Insa vreau sa invat sa imi investesc timpul ce imi va mai fi daruit. Vreau sa invat sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca intr-o zi va fi intr-adevar ultima.

 ,,Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" Ps. 90:12

Cugetare II

Zilele acestea m-am tot gandit la cat timp am irosit in viata. Infricosator de mult timp! Timp irosit pe lucruri inutile, ce la vremea respectiva mi-au parut de maxima importanta. Regret acum. Timp irosit, timp ce niciodata nu se mai intoarce ... Timpul este practic viata.
De asemenea, mi-am amintit ca ziua de maine nu este a mea. Noi oamenii, mai ales tinerii, gandesc ca moartea este pentru ceilalti. Ceilalti mor. Nu stiu cati se gandesc serios ca poate ziua de maine nu o sa mai vina niciodata pentru ei. Nu e prima oara cand ma gandesc la asa ceva, dar acum realizez ca daca eram cu adevarat constienta ca si pentru mine viata se poate sfarsi in secunda urmatoare, cu siguranta s-ar fi redus considerabil timpul irosit pe lucruri inutile.

Am citit azi o meditatie de Eli A. Yoder care spunea asa: Ziua de astazi nu a mai fost si nici nu va mai fi vreodata. De aceea trebuie sa fim atenti ce vom face azi. Ce vom face ne poate influenta destinul nostru vesnic. Deoarece ziua de maine nu este a noastra si ziua de ieri nu se va mai intoarce niciodata, ziua de azi este tot ce ne-a ramas. Haideti, asadar, s-o folosim cu intelepciune. Daca vom trai ziua de azi in ascultare de Dumnezeu, orice zi de ieri va fi o amintire a fericirii si fiecare maine va fi un vis al sperantei. [...]
Astazi ma voi purta cu oamenii ca si cum ar fi ultima mea zi in viata. Ziua de maine s-ar putea sa nu mai vina niciodata pentru mine. 

Din fericire, azi nu este prea tarziu sa ma intorc din drum si sa inclin balanta in favoarea timpului folosit cu intelepciune, realizand mai mult ca niciodata ca timpul nu inseamna bani, ci timpul inseamna viata.

Cata,