Ocupa-te de ,,Ismael-ul" tau

Ismael s-a născut ca rezultat al încercării iui Avraam de a grăbi planul lui Dumnezeu şi de a-l împlini prin eforturi omeneşti. Faci şi tu la fel? Cu toţii îi avem pe “Ismaelii” noştri: o idee bună care nu a fost ideea lui Dumnezeu şi care îţi poate complica viaţa. Poate spui: “Dar Dumnezeu nu l-a iubit şi pe Ismael?” Ba da, şi l-a binecuvântat (Geneza 17:20). Dar Dumnezeu a spus că îşi va împlini planul numai prin Isaac. Când alergi înaintea lui Dumnezeu sau când încerci să înlocuieşti voia Lui cu voia ta, nu numai că suferi, dar şi cei pe care îi iubeşti suferă. Spiritual vorbind, când Dumnezeu îţi spune: “Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei” El spune: “E timpul să te ocupi de trecut şi să-ţi faci curăţenie”. Dar să remarcăm şi altceva în această relatare.

Asemenea iui Ismael şi lui Isaac, uneori minunea şi greşeala pot creşte împreună sub acelaşi acoperiş. Lucrurile pot sta atât de prost într-un domeniu şi totuşi foarte bine într-un altul. Poate astăzi Dumnezeu îţi spune: “Datorită destinului pe care îl am în minte pentru tine, trebuie să scoţi lucrul acesta din viaţa ta”. E dureros să renunţi la ceva ce firea ta creează, dar nu ai de ales. lată care sunt opţiunile tale. Poţi fi mişcat de pledoaria lor şi să ratezi binecuvântarea lui Dumnezeu. Sau poţi spune: “Oricât te-aş iubi, pe Dumnezeu îl iubesc mai mult”. Când eşti dispus să laşi în urmă ceva ce iubeşti pentru că îl iubeşti pe Dumnezeu mai mult, asta se numeşte “jertfa laudei” (Evrei 13:15). Şi când i-l oferi lui Dumnezeu, te plasezi în locul în care poţi primi plinătatea binecuvântării Sale în viaţa ta.


Sursa: Misiune.ro

Holding On by Jamie Grace

"Holding On"

[VERSE 1:]
All the signs of life
They’re all around me with every heartbeat
I feel so alive,
I am joy and sadness,
Peace and madness
If only I can fight just a little longer
I know It’s gonna make me stronger

[CHORUS:]
I just keep holding on to what I believe
Oh, I believe in You
Give me the strength to fight
And the heart to believe
When it’s hard to believe in You

[VERSE 2:]
Oh and these are the times when doubt’s tryin’ to creep in
And I need a reason that’s larger than life when hope seems hard to find
If only I can fight just a little longer
I know it’s gonna make me stronger

[CHORUS:]
So I just keep holding on to what I believe
Oh, I believe in you
Give me the strength to fight
And a heart to believe
When it’s hard to believe
I’ll just keep holding on, holding on, holding on
Give me the strength to fight
And the heart to believe
When it’s hard to believe in you
Oh oh oh oh oh
When it’s hard to believe in you
Oh oh oh oh oh
Oh, I wanna believe

If only I can fight just a little longer
I know I’ll be stronger

[CHORUS:]
So I’ll just keep holding on, holding on, holding on
I’ll just keep holding on, holding on
I’ll just keep holding on to what I believe
Oh, I believe in you
Give me the strength for the fight
And the heart to believe
Cause I’ve got to believe
I’ll just keep holding on, holding on, holding on
Give me strength for the fight
And the heart to believe
'Cause I’ve got to believe in you
Oh oh oh oh oh
Yeah I’ve got to believe in you
Oh oh oh oh oh
Oh, yeah I feel so alive.

Cand pornim cu stangul

          In aceasta seara ma plimbam cu bunica mea prin oras. Facem asta des, pentru miscare, si avem ocazia sa observam multe familii la plimbare cu bebelusi sau copii. In aceasta seara insa am plecat acasa cu un gust amar, intrucat am asistat la urmatoarea scena in plin centrul orasului.

Sot si sotie la plimbare. Sotul conducea caruciorul cu bebelusul lor. Sotia, vizibil agitata, ii flutura un telefon prin fata ochilor si ii tot reprosa de niste mesaje. Banuiesc care era problema, insa, intrucat nu pot fi sigura si nici nu e treaba mea, nu pot si nu vreau sa speculez asupra mesajelor. Ei mi-au atras insa privirea intrucat i-am vazut din ce in ce mai agitati. Dintr-o data, fara sa vreau, incep sa aud urmatoarea discutie:
Sotia (extrem de agitata si ridicand vocea): Esti prost sau te faci?
Sotul (nervos): Te-am facut eu proasta? - replica in care a inceput si el sa ridice tonul tonul si a urmat o injuratura adresata ei, pe care nu o pot scrie aici.
Sotia, nervoasa, ia caruciorul din mana lui si pornesc spre casa, nervosi, amandoi.

          De ce relatez intamplarea la care am asistat fara sa imi propun? Pentru a invata cateva lectii. Eu, una, am plecat acasa trista, meditand la ceea ce s-a intamplat. Ma gandeam: ,,Daca in public, in centrul orasului, au facut asa, cum va fi cand vor ajunge acasa?" Si m-am intristat ...  intrucat e pacat. Tineri, casatoriti, avand un bebelus sanatos, ar fi trebuit sa fie in culmea fericirii. Da, este adevarat, cu totii avem ,,suparari" in familie si nu trebuie sa credem ca daca s-au certat o data pe strada asa este mereu intre ei. Insa, ce m-a intristat pe mine in principal nu a fost musai cearta cat modul si tonul in care si-au vorbit. Sotia l-a jignit prima, apoi injuratura lui de dupa ...
Cu siguranta, nu sunt eu cea mai potrivita persoana sa analizez o astfel de situatie, intrucat nu sunt casatorita, insa dintotdeauna mi-a placut sa observ si am invatat multe lectii pretioase din casniciile din jurul meu. Am vazut familii deosebite (ce au pornit cu dreptul in casnicia lor), care si cand aveau diverse neintelegeri, acestea nu durau foarte mult si, chiar daca existau anumite replici dureroase (cum facem noi toti atunci cand suntem foarte suparati), acestea nu implicau injuraturi si jigniri pe fata. Aceste familii faceau tot posibilul ca sa remedieze neintelegerea dintre ei si sa poata reveni la partasia binecuvantata de dinainte de ,,supararea" cu pricina. La polul opus, am vazut familii, care au pornit cu stangul in casnicia lor, si, majoritatea, asa au tot dus-o de-a lungul casniciei. Au inceput cu mici jigniri ici si colo si au sfarsit fie in atmosfera apasatoare pe timp indelungat, batai si divort, fie chiar in omor.

Cum am observat ca putem porni cu dreptul intr-o casnicie? Foarte pe scurt, pornim cu dreptul atunci cand ne casatorim sfatuindu-ne in prealabil cu Dumnezeu, cand motivul pentru care ne casatorim este iubirea autentica pentru celalalt si dorinta de a ne jerfi zilnic pentru binele si fericirea celuilalt [nu alte interese si scopuri care ies din sfera iubirii] si cand punem pret pe puritate.

Cum am observat ca pornim cu stangul intr-o casnicie? Cand nu ne consultam cu Dumnezeu, cand ne casatorim din motive gresite, nu din iubire autentica si cand nu punem pret pe puritate.
La ce da nastere o casnicie in care am pasit in mod gresit? La multa amaraciune si durere, care isi vor arata fata mai devreme sau mai tarziu.

Concluzia la care am ajuns: Vrem o casnicie buna? Trebuie sa pornim cu dreptul, investind in ea si inainte si dupa ce ne casatorim.

Interesant este ca eu chiar astazi, inainte de scena la care am asistat, am citit ceva foarte util cu privire la supararea in familie. Puteti citi si voi aici.

De ce am vrea o binecuvantare inainte de vremea ei?

“Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5.6)

Aceasta este o făgăduinţă: dacă noi ne plecăm, Dumnezeu ne va ridica. Smerenia duce la slavă; supunerea este calea ridicării. Aceiaşi mână a lui Dumnezeu care apasă asupra noastră ca să ne facă să ne plecăm, este gata să ne ridice ca să primim această binecuvântare. În lumea aceasta trebuie să te pleci, ca să câştigi. Mulţi se înjosesc în faţa oamenilor, dar nu capătă ocrotirea mult dorită. Dar acela care se pleacă sub mâna lui Dumnezeu, va fi îndreptat, sprijinit, îmbogăţit şi întărit de El. Obiceiul Său este de a-i smeri pe cei mândri şi a-i înălţa pe cei smeriţi.

Totuşi lucrările lui Dumnezeu îşi au vremea lor. Trebuie ca acum, chiar din această clipă să ne smerim, pentru ca Domnul să facă să nu apese asupra noastră mâna întristării. Când ne loveşte El, datoria noastră este să primim loviturile Sale cu o supunere totală. Înălţarea noastră va avea loc “la vremea ei” şi Dumnezeu este cel mai bun Judecător al acelui ceas şi zi. Să nu dovedim nerăbdare ca să primim o binecuvântare. Pentru ce s-o dorim mai înainte de vremea ei? Ce pretindem noi? Desigur, nu suntem încă destul de smeriţi, ca să aşteptăm într-o supunere liniştită. Dumnezeu să ne dea această smerenie!

Sursa: Tezaurul Promisiunilor lui Dumnezeu

Tot ce este cu adevarat de valoare nu se obtine usor

De-a lungul vietii, cei mai multi oameni aleg calea mai usoara, in diverse domenii. Insa aceasta cale mai usoara, in timp, nu duce la rezultatul dorit, ci la opusul lui.  
Cu totii ne dorim sa fim sanatosi, energici, supli si plini de viata, insa doar putini sunt dispusi ,,sa plateasca pretul". Vrem totul instant, cu rezultate miraculoase si, daca este posibil, cu cat mai putin efort din partea noastra. Suntem ademeniti cu multe pastile-minune sau cu diete-minune.
Suntem mintiti ca pastila x ne ajuta sa slabim si suntem asigurati ca respectiva pastila nu va determina si efecte adverse. ,,Poti manca ce vrei si cat vrei. Cu pastila x slabesti fara efort, y kilograme in z saptamani!"  
Promotorii acestor mesaje intentionat ascund efectele adverse, distrugand, posibil in mod iremediabil, sanatatea celor naivi, dispusi sa faca orice pt a slabi ( cu exceptia singurei solutii de a slabi sanatos ). Insa tot ce este cu adevarat de valoare nu se obtine usor. Avem nevoie de determinare, perseverenta, munca si multa rabdare.

Vrei cu adevarat sa slabesti si sa traiesti sanatos?
Primul pas, mananca echilibrat din punct de nutritional. Cum? Informeaza-te. Cauta sfaturile unor medici competenti. Eu am ajuns sa o apreciez foarte mult pe dr. Mihaela Bilic, un nutritionist de incredere. In ziua de azi nu putem spune ca nu avem de unde sa ne informam. Vei spune: ,,Nu am timp, nici rabdare sa caut si sa invat cum sa mananc echilibrat din punct de vedere nutritional. Prietena mea a slabit foarte mult cu pastila x. Mananca tot ce ii pofteste inima, ia pastila si slabeste."  Ei bine, si eu cunosc multe cazuri de persoane care s-au imbolnavit dupa astfel de pastile, una chiar a si murit in mai putin de o saptamana. Cele care inca traiesc si-au dat organismul peste cap si acum nu stiu ce sa mai faca sa isi recapete sanatatea.
Daca vrem cu adevarat sa fim sanatosi, trebuie sa avem rabdare si sa perseveram in obiceiurile alimentare bune. Este mult mai simplu sa mananci fast-food si sa bei otravuri dulci (gen Coca-Cola) in loc sa ai rabdare, alegand cu atentie ce urmeaza sa mananci si cat.

Al doilea pas, fa sport cat de des posibil. Da, stiu, toti stam prost cu timpul, insa pentru lucrurile pe care le iubim intotdeauna ne facem timp. Asa ca, invata sa iubesti sportul. Cum? Pai, gandeste-te in primul rand ca faci sport pentru tine, pentru sanatatea ta. Facand sport, vei slabi sanatos, te vei mentine si te vei bucura de energie si vitalitate. Retine, tot ce este cu adevarat de valoare nu se obtine usor!

Concluzia: Renunta la diete-minune, care te ajuta sa slabesti si apoi, cand revii la obiceiurile alimentare cu care te-ai obisnuit, te ingrasi mai rau. Renunta la pastilele-minune, care iti distrug sanatatea si viata. Invata sa lupti pentru tine! Nimeni nu o poate face in locul tau. Schimba-ti modul de a gandi si de a trai. Te asigur ca, in timp, nu iti va mai fi atat de greu pe cat pare acum ca este!

Eu m-am hotarat sa aleg calea mai grea, insa calea sanatoasa si eficienta. Am inceput acum aproximativ un an, cu pasi nehotarati, sa imi schimb obiceiurile alimentare, realizand ca fac acest lucru in primul rand pentru mine. Si, in timp, am observat rezultate de care sunt incantata pe zi ce trece. De sport m-am ferit ca de nu stiu ce si nici acum nu inteleg de ce. Mi-am gasit ca principala scuza lipsa de timp. Insa, acum intentionez sa incep sa iubesc sportul si, astfel, sa imi fac timp pentru el!

Deviza: Traieste sanatos! Mananca sanatos! Fa spor cat mai des! Rezultatele nu vor inceta sa apara. 

'Tis So Sweet To Trust In Jesus by Casting Crowns

What Is Faith? | Jefferson Bethke

Pe aripi de vultur

        Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, Trece cu măreţie pe nori. Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost, Şi subt braţele Lui cele vecinice este un loc de scăpare.   (Deuteronom 33:26,27)

          Toata luna iunie am scris la lucrarea de dizertatie. Am avut foarte putin timp la dispozitie, in mare parte din vina mea, insa am tras cat am putut de tare de mine, uneori chiar si 12-15 ore pe zi. Numai prin harul lui Dumnezeu am reusit. Am avut de infruntat multe obstacole, mai multe de cat ma asteptam. Si Satan a profitat la maxim de situatie, cautand sa ma doboare.
          In primul rand, tin sa mentionez ca inainte rar am avut probleme cu calculatorul, rar. In luna iunie s-au intamplat urmatoarele: calculatorul s-a blocat de mai multe ori; conexiunea la internet s-a intrerupt des (mai ales cand ma apucam de scris); au fost furtuni cu piatra mare, cu traznete si fulgere (determinand si intreruperea curentului, respectiv pc-ului, exact cand aveam program de scris); contul yahoo, de asemenea, s-a blocat de multe ori si prof. coordonator nu imi primea toate mailurile (prin telefon nu puteam comunica) pe care le trimiteam; posta mi-a intarziat acte trimise cu PrioriPost timp de doua zile, incat eram pregatita sa ma duc dupa acte la Bucuresti; cireasa de pe tort a fost atunci cand virusi puternici mi-au facut praf sistemul (in ciuda unui antivirus bun, cu licenta). Din fericire, am apucat sa salvez lucrarea de dizertatie si toate actele necesare, pe stick, cu cateva ore inainte de a nu mai putea deschide pc-ul sub nicio forma.
          Sa mai mentionez oboseala crunta dupa atatea ore de scris in continuu si stresul produs de toate obstacolele ce apareau unul dupa altul? Insa, peste toate aceste obstacole, am trecut biruitoare pentru ca Dumnezeu nu m-a parasit nicio clipa si mi-a dat putere. Privind in urma constat cu mare bucurie ca Dumnezeu m-a purtat pe aripi de vultur si m-a ajutat sa termin cei 5 ani de studentie cu bine, luand si o nota foarte buna in ziua cand am sustinut lucrarea de dizertatie.
Cum sa nu fiu fericita cand am un Dumnezeu atat de bun, atat de iubitor si atat de puternic? De ce ne temem atat de des atunci cand nori se revarsa din abundenta peste noi? Noi avem un Dumnezeu mare tot timpul, doar ca ne luam de multe ori privirea de la El si pierdem putere.
          In scris, este posibil ca cele mentionate de mine sa nu para atat de mari obstacole, insa pt mine toate, combinate cu oboseala si stres, au creat o perioada extrem de grea pentru mine, o perioada in care Dumnezeu m-a purtat si mi-a pus picioarele pe stanca.
          Cu aceasta ocazie, tin sa multumesc prietenilor mei deosebiti (relativ putini, dar buni) care m-au sustinut in rugaciune si care s-au interesat des de mine si situatia mea sau care m-au ajutat intr-un fel sau altul.
          Am scris aceasta postare pentru a-i incuraja pe cei care se simt coplesiti de diverse tipuri de incercari si probleme. Am vrut sa le reamintesc ca daca Dumnezeu este de partea noastra, nimic nu ne poate dobori. Promisiunile Lui sunt mai pretioase decat orice comoara pentru ca ne putem baza pe promisiunile unui Dumnezeu credincios, care respecta la virgula tot ce promite!
Intr-adevar, nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel. El trece pe ceruri ca sa iti vina in ajutor! Increde-te cu toata inima ta doar in El si nu te va lasa ni-cio-da-ta!

Marriage is a thousand little things

Reblogged from here

"I do," is one of the shortest sentences in our English language and yet it carries a promise that's too vast to be measured by man.

It's not one thing we do, but a thousand little things that make up the sum of our vows.

Long-lasting love doesn't happen by accident. We don't find ourselves holding hands after twenty-five years with the one that we love by pure chance. Love is deliberate, it's intentional, it's purposeful, and in the end it's worth every minute that we give of ourselves to another.

Marriage is a thousand little things. It's giving up your right to be right in the heat of an argument. It's forgiving another when they let you down. It's loving someone enough to step down so they can shine. It's friendship. It's being a cheerleader and trusted confidant. It's a place of forgiveness that welcomes one home, and arms they can run to in the midst of a storm. It's grace.

It's giving of yourself tirelessly down paths you'd never imagine to travel. Through sickness and pain, poverty and loss, it's carrying the weight of another. It's being the smile they see in the morning, and the body they hold close at night. It's pure love. It's standing together in the face of adversity. It's riding alongside each other in a battle that threatens to tear down your marriage and seeks to grab hold of your faith. It's strength under pressure.

It's listening to the heart of another and understanding their pain. It's offering words of encouragement when they need it most. It's walking hand-in-hand in the park, and a gentle kiss in the pouring rain. It's laughing together.

It's endless compassion.

Marriage is ordained by an almighty God, and when we live out our vows according to His incredible wisdom and grace...it never fails.

You are loved by an almighty God,

This is how you spell love to your spouse

Reblogged from here

A couple of weeks ago, Gail and I had the privilege of attending the Love and Respect Conference in Dallas. It started on Friday evening and ended Saturday afternoon. Emerson and his wife, Sarah, taught it. They are both excellent communicators.
Although we have read numerous books on marriage and attended many seminars, this one was truly unique. In fact, it is probably the most helpful one we have ever experienced.

In the book (as well as the seminar), Emerson quotes a paraphrase of 1 Corinthians 7:28: “If you marry, you have not sinned, but you will have trouble.” Unlike Hollywood, the Bible is very realistic. Marriage is difficult, in large part because men and women are so different.
Emerson explains “The Crazy Cycle” in both the book and the conferecne. I found this particularly helpful: Without love, she reacts. Without respect, he reacts. The husband and the wife then unconsciously get trapped in this cycle of reacting to one another rather than giving to their partner what they need.
Emerson uses two acronyms to explain to men and women how to provide what their partner needs. To the men, he uses the acronym of C-O-U-P-L-E to remind them what their wives need. This is how you spell love to your wife:

• Closeness—She wants you to be close.
• Openness—She wants you to open up to her.
• Understanding—Don’t try to fix her; just listen.
• Peacemaking—She wants you to say, “I’m sorry.”
• Loyalty—She needs to know you’re committed.
• Esteem—She wants you to honor and cherish her.

To the women, he uses the acronym of C-H-A-I-R-S to remind them what their husbands needs. This is how you spell respect to your husband:

• Conquest—Appreciate his desire to work and achieve.
• Hierarchy—Appreciate his desire to protect and provide.
• Authority—Appreciate his desire to serve and to lead.
• Insight—Appreciate his desire to analyze and counsel.
• Relationship—Appreciate his desire for shoulder-to-shoulder friendship.
• Sexuality—Appreciate his desire for sexual intimacy.

The book is very balanced. Both partners are responsible for the health of the relationship and either one of them can take the initiative to break out of the crazy cycle. This book provides readers with both the motivation and the tools to do so.