Toata luna iunie am scris la lucrarea de dizertatie. Am avut foarte putin timp la dispozitie, in mare parte din vina mea, insa am tras cat am putut de tare de mine, uneori chiar si 12-15 ore pe zi. Numai prin harul lui Dumnezeu am reusit. Am avut de infruntat multe obstacole, mai multe de cat ma asteptam. Si Satan a profitat la maxim de situatie, cautand sa ma doboare.
In primul rand, tin sa mentionez ca inainte rar am avut probleme cu calculatorul, rar. In luna iunie s-au intamplat urmatoarele: calculatorul s-a blocat de mai multe ori; conexiunea la internet s-a intrerupt des (mai ales cand ma apucam de scris); au fost furtuni cu piatra mare, cu traznete si fulgere (determinand si intreruperea curentului, respectiv pc-ului, exact cand aveam program de scris); contul yahoo, de asemenea, s-a blocat de multe ori si prof. coordonator nu imi primea toate mailurile (prin telefon nu puteam comunica) pe care le trimiteam; posta mi-a intarziat acte trimise cu PrioriPost timp de doua zile, incat eram pregatita sa ma duc dupa acte la Bucuresti; cireasa de pe tort a fost atunci cand virusi puternici mi-au facut praf sistemul (in ciuda unui antivirus bun, cu licenta). Din fericire, am apucat sa salvez lucrarea de dizertatie si toate actele necesare, pe stick, cu cateva ore inainte de a nu mai putea deschide pc-ul sub nicio forma.
Sa mai mentionez oboseala crunta dupa atatea ore de scris in continuu si stresul produs de toate obstacolele ce apareau unul dupa altul? Insa, peste toate aceste obstacole, am trecut biruitoare pentru ca Dumnezeu nu m-a parasit nicio clipa si mi-a dat putere. Privind in urma constat cu mare bucurie ca Dumnezeu m-a purtat pe aripi de vultur si m-a ajutat sa termin cei 5 ani de studentie cu bine, luand si o nota foarte buna in ziua cand am sustinut lucrarea de dizertatie.
Cum sa nu fiu fericita cand am un Dumnezeu atat de bun, atat de iubitor si atat de puternic? De ce ne temem atat de des atunci cand nori se revarsa din abundenta peste noi? Noi avem un Dumnezeu mare tot timpul, doar ca ne luam de multe ori privirea de la El si pierdem putere.
In scris, este posibil ca cele mentionate de mine sa nu para atat de mari obstacole, insa pt mine toate, combinate cu oboseala si stres, au creat o perioada extrem de grea pentru mine, o perioada in care Dumnezeu m-a purtat si mi-a pus picioarele pe stanca.
Cu aceasta ocazie, tin sa multumesc prietenilor mei deosebiti (relativ putini, dar buni) care m-au sustinut in rugaciune si care s-au interesat des de mine si situatia mea sau care m-au ajutat intr-un fel sau altul.
Am scris aceasta postare pentru a-i incuraja pe cei care se simt coplesiti de diverse tipuri de incercari si probleme. Am vrut sa le reamintesc ca daca Dumnezeu este de partea noastra, nimic nu ne poate dobori. Promisiunile Lui sunt mai pretioase decat orice comoara pentru ca ne putem baza pe promisiunile unui Dumnezeu credincios, care respecta la virgula tot ce promite!
Intr-adevar, nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel. El trece pe ceruri ca sa iti vina in ajutor! Increde-te cu toata inima ta doar in El si nu te va lasa ni-cio-da-ta!
