La bine si la rau

          I love you! I’m absolutely crazy about you. There is no doubt in my mind that you are the one. God must have made you for me, because I am attracted to every little thing about you. You’re the most beautiful woman I know, both physically, on the outside in every way and even more so inwardly; your heart and soul reflects God and that is what I cherish most about you. […] The most beautiful thing about you is your relationship with Christ and I want to pursue Him with you for the rest of our days until He calls us home. So, will you give me you’re forever and be my best friend and become my bride by allowing me the great honor of taking your hand in marriage? I love you, I always have and I always will. Will you marry me?

          Aceasta este cererea in casatorie pentru care am fost deseori ridiculizata, acuzata ca sunt pretentioasa si idealista. Nu, nu mi-a fost adresata mie, inca …, dar am vazut inca o data ca ceea ce imi doresc este posibil. De aceasta cerere in casatorie a avut parte o tanara pe nume Kandace. Am dat intamplator peste ea si m-am bucurat de ceea ce am descoperit. 

          Privim in jur si tot ce vedem ne poate descuraja. Casnicii de dragul banilor, divorturi la tot pasul, superficialitate cat cuprinde … Chiar si in biserica observ fie familii in prag de divort, fie casnicii nefericite. Dragostea autentica este atat de rara incat ma sperie. Din fericire, cunosc si familii in care sotul si sotia se iubesc in mod sincer si au ca fundament al casniciei lor dragostea lor pentru Hristos. Pentru o astfel de familie se merita sa astepti, indiferent de cat de mult va dura, indifferent de cat doare uneori. 

          Trebuie sa fim constienti ca o casnicie implica atat momente frumoase, cat si dureroase. Si vom promite sa fim alaturi de celalalt si la bine, dar mai ales si la rau. De aceea, dragostea in cea mai mare parte, este o decizie, o decizie sa cauti binele celuilalt oricand si sa fii dispus sa te sacrifici pentru persoana iubita. Poate spui: ,,Nu va fi greu, intrucat il/o iubesc.” Ei bine, partenerul nu va fi intotdeauna usor de iubit. Si va trebui sa fii alaturi de persoana pe care o iubesti si cand va fi suparata, bolnava. In viata avem parte de incercari si in cadrul familiei nu vom fi scutiti de ele. Nu vreau sa par dramatica, dar in viata nu vom calca intotdeauna pe frumoase petale de trandafiri. De aceea este vital sa ne casatorim din dragoste autentica si din voia lui Dumnezeu. Fara aceste elemente, fie vom experiementa amaraciune pentru restul vietii noastre, fie vom divorta. 

          Nu stiu altii cum sunt, dar, indifferent de cat de greu va fi, nu va ma voi casatori decat cu un om pasionat de Dumnezeu si cu care impartasesc o dragoste autentica. Deseori am fost acuzata ca sunt pretentioasa, idealista si ca astept perfectiunea. Dar cine a vorbit de perfectiune? Cu totii avem defecte.

          Daca nu este Hristos fundamentul, daca nu ne casatorim pentru ca il iubim pe celalalt, cum vom putea face fata la incercari? Cunosc cazuri in care fiinta iubita a ramas paralizata la scurt timp dupa casatorie, cazuri in care unul din soti a suferit de Alzheimer (pe scurt, uita ce i-ai spus acum 5 min si te intreaba de multe ori pe zi acelasi lucru, nu suporta sa fie singur, pune periuta in congelator, nu te mai recunoaste etc), cazuri in care a suferit o trauma a creierului si multe altele de acest fel. Da, poate nu vom trece noi prin asta, dar trebuie sa fim pregatiti in caz ca va fi nevoie. Nu trebuie nici sa cadem in extrema celalalta, sa ne fie teama sa ne mai casatorim. Echilibrul este solutia, trebuie sa fim echilibrati.

          Inainte de a te casatori, gandeste-te. Vezi in el tatal copiiilor tai? Vezi in ea mama copiiilor tai? Il/o iubesti cu adevarat? Esti dispus/a sa te sacrifici, sa oferi? O prietena buna mi-a spus candva: ,,Dupa ce m-am casatorit am realizat cat de egoista eram inainte. Realizez acum ca, atunci cand iubesti, cand esti casatorit, trebuie sa fii dispus sa oferi mai mult decat sa primesti. “ 

          Poate suntem descurajati cand privim in jur si realizam ca ceea ce ne dorim este intr-adevar ceva rar. Satan nu pierde nicio ocazie sa ne doboare. Insa, daca este voia lui Dumnezeu sa te casatoresti, va aduce ,,imposibilul” la tine. Intre timp, pregateste-te sa fii un partener bun. Un om pasionat de Dumnezeu va fi atras de cineva asemenea lui. 

          Stiu ca nu este deloc usor. Totul depinde de cat de mult ne incredem in Dumnezeu. Iti doresti sa fii iubit/a, pretuit/a? Ei bine, cu cat ambii il vor iubi mai mult pe Dumnezeu, cu atat se vor iubi si unul pe celalalt si vor merge mana in mana prin viata, la bine si la rau. 

Cand pornim cu stangul

          In aceasta seara ma plimbam cu bunica mea prin oras. Facem asta des, pentru miscare, si avem ocazia sa observam multe familii la plimbare cu bebelusi sau copii. In aceasta seara insa am plecat acasa cu un gust amar, intrucat am asistat la urmatoarea scena in plin centrul orasului.

Sot si sotie la plimbare. Sotul conducea caruciorul cu bebelusul lor. Sotia, vizibil agitata, ii flutura un telefon prin fata ochilor si ii tot reprosa de niste mesaje. Banuiesc care era problema, insa, intrucat nu pot fi sigura si nici nu e treaba mea, nu pot si nu vreau sa speculez asupra mesajelor. Ei mi-au atras insa privirea intrucat i-am vazut din ce in ce mai agitati. Dintr-o data, fara sa vreau, incep sa aud urmatoarea discutie:
Sotia (extrem de agitata si ridicand vocea): Esti prost sau te faci?
Sotul (nervos): Te-am facut eu proasta? - replica in care a inceput si el sa ridice tonul tonul si a urmat o injuratura adresata ei, pe care nu o pot scrie aici.
Sotia, nervoasa, ia caruciorul din mana lui si pornesc spre casa, nervosi, amandoi.

          De ce relatez intamplarea la care am asistat fara sa imi propun? Pentru a invata cateva lectii. Eu, una, am plecat acasa trista, meditand la ceea ce s-a intamplat. Ma gandeam: ,,Daca in public, in centrul orasului, au facut asa, cum va fi cand vor ajunge acasa?" Si m-am intristat ...  intrucat e pacat. Tineri, casatoriti, avand un bebelus sanatos, ar fi trebuit sa fie in culmea fericirii. Da, este adevarat, cu totii avem ,,suparari" in familie si nu trebuie sa credem ca daca s-au certat o data pe strada asa este mereu intre ei. Insa, ce m-a intristat pe mine in principal nu a fost musai cearta cat modul si tonul in care si-au vorbit. Sotia l-a jignit prima, apoi injuratura lui de dupa ...
Cu siguranta, nu sunt eu cea mai potrivita persoana sa analizez o astfel de situatie, intrucat nu sunt casatorita, insa dintotdeauna mi-a placut sa observ si am invatat multe lectii pretioase din casniciile din jurul meu. Am vazut familii deosebite (ce au pornit cu dreptul in casnicia lor), care si cand aveau diverse neintelegeri, acestea nu durau foarte mult si, chiar daca existau anumite replici dureroase (cum facem noi toti atunci cand suntem foarte suparati), acestea nu implicau injuraturi si jigniri pe fata. Aceste familii faceau tot posibilul ca sa remedieze neintelegerea dintre ei si sa poata reveni la partasia binecuvantata de dinainte de ,,supararea" cu pricina. La polul opus, am vazut familii, care au pornit cu stangul in casnicia lor, si, majoritatea, asa au tot dus-o de-a lungul casniciei. Au inceput cu mici jigniri ici si colo si au sfarsit fie in atmosfera apasatoare pe timp indelungat, batai si divort, fie chiar in omor.

Cum am observat ca putem porni cu dreptul intr-o casnicie? Foarte pe scurt, pornim cu dreptul atunci cand ne casatorim sfatuindu-ne in prealabil cu Dumnezeu, cand motivul pentru care ne casatorim este iubirea autentica pentru celalalt si dorinta de a ne jerfi zilnic pentru binele si fericirea celuilalt [nu alte interese si scopuri care ies din sfera iubirii] si cand punem pret pe puritate.

Cum am observat ca pornim cu stangul intr-o casnicie? Cand nu ne consultam cu Dumnezeu, cand ne casatorim din motive gresite, nu din iubire autentica si cand nu punem pret pe puritate.
La ce da nastere o casnicie in care am pasit in mod gresit? La multa amaraciune si durere, care isi vor arata fata mai devreme sau mai tarziu.

Concluzia la care am ajuns: Vrem o casnicie buna? Trebuie sa pornim cu dreptul, investind in ea si inainte si dupa ce ne casatorim.

Interesant este ca eu chiar astazi, inainte de scena la care am asistat, am citit ceva foarte util cu privire la supararea in familie. Puteti citi si voi aici.