Bucuria

Sunt perioade in viata mea, uneori prea lungi si amare, in care imi lipseste bucuria. Teoretic stiu ca am atatea motive pentru care ar trebui sa sar intrun picior si sa nu mai pot de bucurie. In ciuda a ceea ce stiu in mintea mea, parca inima mi-e pe alta lungime de unda, ma cuprinde amaraciunea, oboseala, dezamagirea, ingrijorarea, nemultumirea.

Nu-mi place starea aceasta, imi place sa ma bucur, viata pe care Dumnezeu vrea sa o traiasca in mine nu e o viata de tristete, nu e stearpa si gri. Viata din belsug promisa de Isus celor ce aleg sa-L urmeze pe El nu poate sa arate asa.

Inseamna ca sursa bucuriei mele, care se clatina cand bate vantul, care ma paraseste cand lucurile merg prost, nu e unde trebuie. Daca bucuria mi se naste din realizarile mele sau ale celor dragi, din circumstantele vietii, din orice alta sursa decat Dumnezeu, sunt pe un drum gresit. La ce m-as putea astepta ?

Bucuria e roada Duhului Sfant in viata mea. Daca-mi lispeste, inseamna ca legatura mea cu divinitatea e subreda. Inseamna ca pacatul din viata mea, nemarturisit si nelasat, imi ascunde Lumina Fetei Lui. Inseamna ca lupt cu morile de vant, cautand sa schimb circumstantele care nu-mi convin, care ma secatuiesc de energie si pace, de bucurie, de odihna si entuziasm, in loc sa privesc unde trebuie.

De ce nu las prezenta Lui sa ma umple si sa ma poarte prin vaile umbroase si reci din viata mea? De ce pierd din vedere ca Dumnezeu e in control si promsiunile Lui stau in picioare, astfel incat ma pot odihni in umblarea mea cu El, ma pot bucura aflandu-ma in voia Lui, in orice imprejurare a vietii?

Iata ce spune Jerry Briges : "Putem trece prin viata plictisiti, mohorati si cartitori sau ne putem bucura in Domnul! A fi lipsit de bucurie inseamna a-L dezonora pe Dumnezeu si a respinge dragostea Lui, inseamna ca nu-L crezi pe Diumnezeu si nu te increzi in El. A fi plin de bucurie inseamna ca recunosti cine este Dumnezeu si inseamna sa spui unei lumi care ne priveste "Dumnezeul nostru domneste".

Autor: Vio Restea

Invata de la luna sa nu te inspaimanti!

Invata de la luna sa nu te inspaimanti!

Este un vers dintr-o poezie care mie îmi place foarte mult şi într-o seară stăteam undeva departe de casă, afară într-o curte şi era noapte afară, eu priveam spre cerul senin şi la luna care era singurul luminător şi mi-am adus aminte de acest vers din acea poezie.
M-am întrebat: „Ce trebuie să învăţ de la lună ?”
Am continuat să privesc înspre cer şi să analizez puţin luna şi am tras vreo 3 concluzii:

1. Să luminez. Indiferent cât de negru este întunericul, indiferent cât de frig este, indiferent ce se întâmplă în jurul meu eu trebuie să fiu acea lumină care luminează întreg pământul, conştient fiind că în noapte numai lumina mea se vede. Fii conştient că în dreptul celor care trăiesc în jurul tău, lumina ta trebuie să se vadă, nu au altă lumină în noaptea din viaţa lor, ci doar o lumină care trebuie să vină de la tine.

2. Să nu mă tem de nimic. Luna pur şi simplu nu poate face nimic ca norii să nu o acopere, ci doar stă la locul ei şi aşteaptă ca norii să treacă. Am observat că unii nori sunt mai mici, alţii mai mari, alţii mai groşi, unii nu chiar atât de denşi, dar indiferent de felul norului luna continuă să-şi facă treaba ei: să stea la locul ei şi să lumineze. Tu ai un loc în care ai fost pus, nu te teme de nimic, căci norii vin, dar nu uita că ei trec, datoria ta este să stai acolo unde eşti ţinând credinţa ta în Isus Hristos şi fruntea sus că El este Cel care te ţine în mâna Lui şi nimeni şi nimic nu te poate afecta.

3. Să merg înainte. Mi-am adus aminte de orele de geografie, luna are un traseu bine stabilit pe care trebuie să-l parcurgă, nu contează ce vreme este, nu contează ce anotimp este, nu contează câţi nori sunt, nu contează ce trebuie să îndure, ea merge înainte şi se ţine de traseul ei. Tot aşa, noi, cei ce suntem copiii lui Dumnezeu, avem trasată o cale de către Domnul Isus. Trebuie să ne ţinem de acea cale, de acel traseu, indiferent ce va veni pe cale noi trebuie să mergem înainte. Isus a făcut la fel, cei dinainte de Isus au făcut la fel, cei de după Isus au făcut la fel, NOI trebuie să facem la fel.

Meditează şi tu asupra acestui vers, asupra acestor cuvinte şi fie ca Părintele îndurărilor şi Dumnezeu oricărei mângâieri să te ajute să iei exemplu de la lună şi să îţi dea putere să asculţi tot ceea ce Dumnezeu vrea ca tu să faci.

Autor: Zullu