Testul suprem

          Cum iti dai seama daca iubesti pe cineva? Iubirea ofera si este gata sa se sacrifice pentru persoana iubita. Iubirea pune nevoile celuilalt inainte de nevoile ei. Iubirea isi gaseste bucuria in slujire; se bucura cand celalalt este fericit.
          Cum iti dai seama daca Il iubesti pe Dumnezeu? Atunci cand esti gata sa pui totul pe altar, atunci cand esti gata sa sacrifici ce ai tu mai pretios pentru El. Suntem oameni, avem anumite dorinte si asteptari. Ne dorim sa fim fericiti si sa ne simtim impliniti. Inainte de vesnicie, traim o singura viata aici, una singura. Timpul zboara mai repede decat vantul si nu asteapta pe nimeni. Astfel, suntem pusi in fata unei alegeri: Dumnezeu sau goana dupa implinirea tuturor dorintelor noastre? T.D. Jakes spunea: ,,Adevarata închinare se naște atunci când apare sacrificiul adevărat - să pui pe Altar ceva ce ai sperat să păstrezi pentru tine ... “ ["True worship is born when true sacrifice occurs – laying upon the altar something you’d hoped to keep for yourself."]
          Este Dumnezeu suficient pentru tine? Sa presupunem ca L-ai avea doar pe El si anumite dorinte adanci ale sufletului tau ar ramane neimplinite. Ar fi Dumnezeu suficient pentru tine? Il iubesti pe Dumnezeu pentru cine este El sau pentru darurile Lui? Sunt intrebari bune, intrebari pe care mi le pun si eu. Vreau sa stiu daca il iubesc pe Dumnezeu in mod sincer sau sunt atrasa de darurile Lui. Dumnezeu spune ca omul poate fi implinit in El. ,,O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.” (Psalmul 107:8,9) Domnul poate potoli setea sufletului flamand. Insa omul trebuie sa fie dispus sa puna totul pe altar, chiar si dorintele la care ii este greu sa renunte, ceva ce a sperat sa pastreze doar pentru el.
          Dumnezeu nu este un tiran care doreste sa ne ia tot ce avem noi mai de pret si sa ne lase ,,saraci” si nefericiti. Dumnezeu este un Tata care doreste sa ne ofere tot ce este mai bun pentru noi, insa doreste sa ne incredem 100% in El. Credinta, prin care Ii suntem placuti lui Dumnezeu, este curajul de a pune totul pe altar. Este testul suprem prin care noi demonstram cat de mult Il iubim pe Dumnezeu si cat de mult ne incredem in El. Il iubim noi pe Dumnezeu? Daca da, de ce? Pentru ca El este sursa tuturor darurilor bune sau pentru cine este El?

Bucuria

Sunt perioade in viata mea, uneori prea lungi si amare, in care imi lipseste bucuria. Teoretic stiu ca am atatea motive pentru care ar trebui sa sar intrun picior si sa nu mai pot de bucurie. In ciuda a ceea ce stiu in mintea mea, parca inima mi-e pe alta lungime de unda, ma cuprinde amaraciunea, oboseala, dezamagirea, ingrijorarea, nemultumirea.

Nu-mi place starea aceasta, imi place sa ma bucur, viata pe care Dumnezeu vrea sa o traiasca in mine nu e o viata de tristete, nu e stearpa si gri. Viata din belsug promisa de Isus celor ce aleg sa-L urmeze pe El nu poate sa arate asa.

Inseamna ca sursa bucuriei mele, care se clatina cand bate vantul, care ma paraseste cand lucurile merg prost, nu e unde trebuie. Daca bucuria mi se naste din realizarile mele sau ale celor dragi, din circumstantele vietii, din orice alta sursa decat Dumnezeu, sunt pe un drum gresit. La ce m-as putea astepta ?

Bucuria e roada Duhului Sfant in viata mea. Daca-mi lispeste, inseamna ca legatura mea cu divinitatea e subreda. Inseamna ca pacatul din viata mea, nemarturisit si nelasat, imi ascunde Lumina Fetei Lui. Inseamna ca lupt cu morile de vant, cautand sa schimb circumstantele care nu-mi convin, care ma secatuiesc de energie si pace, de bucurie, de odihna si entuziasm, in loc sa privesc unde trebuie.

De ce nu las prezenta Lui sa ma umple si sa ma poarte prin vaile umbroase si reci din viata mea? De ce pierd din vedere ca Dumnezeu e in control si promsiunile Lui stau in picioare, astfel incat ma pot odihni in umblarea mea cu El, ma pot bucura aflandu-ma in voia Lui, in orice imprejurare a vietii?

Iata ce spune Jerry Briges : "Putem trece prin viata plictisiti, mohorati si cartitori sau ne putem bucura in Domnul! A fi lipsit de bucurie inseamna a-L dezonora pe Dumnezeu si a respinge dragostea Lui, inseamna ca nu-L crezi pe Diumnezeu si nu te increzi in El. A fi plin de bucurie inseamna ca recunosti cine este Dumnezeu si inseamna sa spui unei lumi care ne priveste "Dumnezeul nostru domneste".

Autor: Vio Restea