Acest frumos animal cu blană fină și obsedant de curată nu suportă ca
să fie murdărită și pătată. Vânătorii știu acest lucru așa că umplu cu
mizerie vizuinile hermelinelor dintr-o anumită zonă după care încep să
le fugărească. În disperarea lor aleargă spre vizuini, dar dau peste
gunoiul pus de vânător. Pot să se murdărească și blana lor frumoasă să
aibă de pierdut sau pot să aleagă să moară cu demnitate știind că mor
curate. Hermelinele aleg să moară curate decât să scape pătate.Așa a ajuns hermelina să reprezinte puritatea în sălile de judecată și din acest motiv blana era purtată de judecători.
Lecția pe care o învăț de la hermelină este că principiile nu se discută, ci se execută. Aplicația spirituală: dacă vreau ca viața să-mi fie curată nu trebuie să mă plec în fața păcatului.
Așa să ne ajute Domnul.
De Beniamin Cruceru
Sursa
Virgil Carianopol a scris pe aceasta tema o poezie care se incheie asa:
Decât să-şi murdărească însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-aşează pe zăpadă strânsă
Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar.
E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veşnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decât murdară printre vii.
