Flattered

          Astazi am dat intamplator peste acest filmulet. Se intinde pe durata a doar 13 minute insa subliniaza foarte bine o problema cu care se confrunta familiile din ziua de azi. De ce ati asculta ce am eu de spus? Nu sunt nici autoritate in domeniu, nici casatorita (,,ca sa vad ca este usor de vorbit si greu de pus in practica"). Cu siguranta asa este. Insa m-a binecuvantat Dumnezeu cu capacitatea de a observa detalii, situatii, comportamente peste care multi trec repede cu vederea. Si imi place sa studiez casniciile din jurul meu, ca sa pot invata ce trebuie si ce nu trebuie facut.
          Revenind la subiectul in discutie, in filmulet este prezentata urmatoarea situatie: O tanara sotie se intalneste, intamplator, cu un fost iubit. Acesta pare vizibil fermecat de ea si ii face complimente. Ea incepe sa se simta pretuita, dorita, atractiva si, luata prin surprindere, accepta invitatia spontana a fostului iubit de a lua pranzul impreuna. Sotul ei afla si este, pe buna dreptate, ranit si suparat. Insa acum vine partea interesanta, care m-a surprins. Desi raniti amandoi, fiecare in patratica lui, ei reusesc cumva sa treaca peste mandrie, manie si gelozie si incep sa comunice in adevaratul sens al cuvantului. Se calmeaza amandoi si pun cartile pe masa. Procedand astfel, fiecare isi da seama ce a facut gresit. El realizeaza ca a neglijat-o si a incetat sa o curteze dupa ce a cucerit-o si i-a pus inelul pe deget, iar ea se pune in pielea lui si isi da seama cum s-ar fi simtit ea daca era in locul lui.
          Situatia putea sa decurga altfel, cum se intampla des in multe cupluri, care se lasa impiedicate de manie si mandrie si nu comunica unul cu celalalt. El se manie in continuare, iese furios din casa, ea nu il opreste, nu discuta problema si astfel se mai fisureaza putin temelia casniciei lor, pana, in final, ajung la divort.
          Ce concluzii trag eu atat din filmuletul pe care l-am vizionat cat si din ceea ce observ in jurul meu? 
          1. Daca iubesti, comunici, indiferent cat de greu iti va veni la un moment dat si cat de mult va trebui sa lasi de la tine. De-a lungul casniciei, vor fi multe situatii de genu', care fie te apropie de partenerul de viata, fie te indeparteaza pas cu pas. Comunicarea autentica intre parteneri este parte din combustibilul care pune in miscare motorul unei casnicii bune.
          2. Daca te-ai casatorit, tu si sotul tau sunteti una, pana cand moartea va va desparti. Punct. Si trebuie sa lupti mereu pentru casnicia ta. Nu exista EL, nu exista EU ci suntem NOI. Nimeni nu are dreptul sa intervina in legamantul nostru.
          3. Daca dupa ce te casatoresti, te vei opri din curtarea sotiei tale, o va face, la un moment dat, altcineva in locul tau. Si nu iti va placea, pentru ca pas cu pas iti va cuceri sotia. De asemenea, daca tu, casatorita fiind, nu mai cauti sa iti respecti sotul, sa fii alaturi de el, sa il incurajezi, o va face alta femeie in locul tau. Si nu iti va placea, pentru ca pas cu pas iti va cuceri sotul.
          4. Daca ai gresit, dar te opresti la timp, iti ceri iertare si cauti, impreuna cu partenerul tau, sa repari situatia, atunci iti vei salva casnicia si vei intari relatia dintre voi doi.

Cu sau fara plan B

,, … pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” 1 Corinteni 5:7

           De cate ori nu ne-au trecut ochii peste acest verset? De cate ori nu l-am spus ca argument in discutiile noastre cu ceilalti sau cand am dorit sa incurajam pe cineva? Cei care citesc Biblia, in mod regulat, cunosc acest verset foarte bine. Si totusi … daca l-am aplica pe cat de bine il cunoastem, viata noastra ar fi cu totul alta.
           Meditez de ceva timp la acest verset. ,,Umblam prin credinta, nu prin vedere”, prin credinta, nu prin vedere. Si totusi, cat din viata noastra, pana in prezent, am umblat prin credinta si cat am umblat prin vedere? Nu stiu cum sunt altii, dar eul meu doreste control, doreste sa vada, doreste sa cunoasca planul, gandeste in perspectiva. Trebuie sa lupt in mod activ pentru a merge prin credinta, intrucat se revolta eul meu. Insa, cu cat Il cunoastem mai bine pe Dumnezeu, cu atat ne incredem mai mult in El, in caracterul Lui. Cu cat credinta este mai mare, cu atat mai usor ne este sa umplam prin ea.

           Suntem fiinte vulnerabile, chiar daca nu dorim sa recunoastem asta. Avem nevoie in mod constant de aer, apa si hrana pentru a putea supravietui. Traim intr-o lume in care pericolul ne paste la orice pas, in care putem muri in orice clipa. Si totusi, traim in aceasta secunda. Asta se intampla pentru ca Dumnezeu este la carma si tine totul in mainile Sale. In ciuda faptului ca existenta noastra sta in mainile Lui, cedam atat de greu ,,controlul” pe care credem ca il avem. Ne este teama sa umblam prin credinta 100%. Chiar si daca facem asta in cea mai mare parte, ne este greu sa renuntam deplin la orice forma de control. Asta se intampla pentru ca, intr-un colt adanc al inimii noastre, ascuns de toti, poate chiar si de noi insine, fie ca vrem sa recunoastem sau nu, credem ca uneori noi stim sa alegem ce este mai bine pentru noi. Dupa cum si Francis Chan spune: ,,Ingrijorarea lasa sa se inteleaga faptul ca noi nu prea credem ca Dumnezeu este suficient de mare, suficient de puternic sau suficient de iubitor pentru a avea grija de ceea ce se intampla in vietile noastre.” Ca si consecinta a acestui fapt, umblam mai mult prin vedere decat prin credinta. Dar, procedand astfel, ratam o multime de binecuvantari si lucrari pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi …

           Observam ca, in trecut, Dumnezeu unor oameni a ales sa le dezvaluie planul inainte de a-l pune in aplicare (ex. Moise, Ilie), dar altor oameni le-a spus simplu ,,Vino dupa Mine!” sau ,,Mergi in cutare loc”, fara sa le spuna prea multe detalii cu privire la ce se va intampla (ex. modul in care i-a chemat pe apostoli, Avraam, Pavel etc). Si, din cate putem observa, varianta a doua este mai des folosita, decat prima. Dumnezeu ne cheama sa mergem prin credinta.

           Viata noastra, viitorul este ca un drum in ceata si plin de cotituri. Nu stiu ce se va intampla in urmatorul minut, maine sau in 30 de ani de acum incolo. Nu stiu daca minutul urmator mai este al nostru. Ce stim este ca Dumnezeu are un plan si ne cheama sa Il urmam prin credinta. Daca umblam prin credinta sau prin vedere este alegerea noastra, in functie de cat de bine Il cunoastem pe Dumnezeu. Pentru ca daca Ii cunoastem caracterul, stim ca ne putem incredere in El, fara ezitare si fara plan B. Intrebarea este: Cat de bine Il cunosc pe Dumnezeu? Cat de puternica este relatia noastra? Avem o relatie cu Dumnezeu sau doar credem ca avem? Viata noastra, alegerile pe care le vom face, vor vorbi de la sine.

Te schimbi!

          Spun cu sinceritate ca sunt multi dintre noi care sa schimba. Si ei nu stiu acest lucru ... Ti-ai pierdut lupta. Te schimbi! Nu mai esti ceea ce erai. Ceva din aceasta lume a pus stapanire pe inima ta ... A acaparat inima ta. Vad schimbari in tine. Nu mai vad zdrobirea si mila pe care o aveai inainte fata de familia ta. Nu mai vad ingrijorarea pe care inainte o aveai fata de cei dragi care nu sunt mantuiti. Te schimbi! Incetul cu incetul ceva se intampla cu tine. Incetul cu incetul te pierzi. Iti pasa cu adevarat ca ei ar putea muri si ca s-ar duce in iad? Chiar daca tu ,,il iubesti pe Hristos"?

          Noi nu ascultam vocea Lui. Ori te intorci la nepasarea ta si decizi sa ,,fii un crestin obisnuit" (lucru care nu exista), ori vei incepe sa cauti Fata Lui si sa Il lasi pe El sa te conduca si sa te zdrobeasca. Tu spune-I: ,,Doamne, imi voi pune inima sa Te caute!" [...]

           In ultimii ani am observat cel putin doua lucruri: 1. Satan nu isi ia niciodata concediu, nu pierde nici cea mai firava ocazie de a ne face sa cadem, sa renuntam la lupta si la Dumnezeu si cauta sa ne distruga. Noi ne aflam intru-un razboi spiritual, fie ca dorim sa credem sau nu acest lucru. 2. Daca ,,taiem" din timpul de partasie cu Dumnezeu si din timpul de rugaciune, pierdem puterea care ne ajuta sa fim biruitori in acest razboi spiritual. Si ne schimbam. Ceva din aceasta lume va pune stapanire pe inima noastra si incetul cu incetul ne vom pierde.

          Nimeni nu este scutit de acest razboi si cu cat esti mai credincios, cu atat esti mai puternic atacat. Dar odata cu Dumnezeu vine si puterea Lui. Problema este ca uneori lasam garda jos si cu pasi inceti, dar siguri, ne schimbam. Cand credem ca stam in picioare sa luam seama sa nu cadem. Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.(Romani 8:37) Prin Acela care ne-a iubit, prin Dumnezeu, nu prin noi. Incearca sa il infrunti pe satan singur, incearca sa lasi garda jos si vei cunoaste infrangerea.

          Ii multumesc lui Dumnezeu pentru prietenii autentici cu care m-a binecuvantat, putini, dar buni. De fiecare data cand ei sau eu am observat ca ma schimb, mi-au fost alaturi si m-au ajutat, mi-au indreptat privirea catre Hristos!

          Tu te schimbi? Analizeaza-ti viata si caile pana nu este prea tarziu ...

Commitment

Iubind te daruiesti cu tot ce-ti apartine
Iubind te daruiesti si uiti orice masura

        Sunt versurile cu care incepe un cantec ce mie imi place mult. L-am descoperit acum cativa ani si am fost incantata de simplitatea si profunzimea versurilor lui. M-a ajutat sa inteleg ca dragostea, inainte de toate, este o alegere. Alegi sa te sacrifici, sa oferi, sa uiti orice masura, in special in vremurile dificile. Evident, pentru a fi completa, nu ii lipseste partea sentimentala, dar aceasta apare, dispare si apare iar, nu este o componenta statornica.

          Daca ar fi usor sa ne sacrificam, am fi toti capabili sa iubim cu adevarat. Dar nu este deloc usor ... Sacrificiul ne costa si trebuie sa fim dispusi sa platim pretul in mod constant, zi dupa zi. Din pacate insa, sunt putini cei care aleg sa plateasca pretul. Acesta este motivul pentru care dragostea autentica este rar intalnita. 

          Unul din filmele mele preferate este A Vow to Cherish [Un juramant de pretuit]. Un om de afaceri, John Brighton, este supus la testul vietii lui in momentul in care el si sotia lui descopera ca ea are Alzheimer, o boala crunta ce, in special in faza avansata, necesita o ingrijire speciala si o rabdare de otel din partea ingrijitorului. Problema se complica atunci cand, coplesit de greutatea situatiei, o cunoaste pe Julia Sinclair, o femeie frumosa, sanatoasa si care se indragosteste de el. Are de facut o alegere dificila, intrucat si el simte nevoia de un partener lucid si iubitor. Si, in final, ajutat de Dumnezeu si un prieten intelept, John va face o alegere. Nu voi relata restul filmului, intrucat chiar merita vazut. Are un mesaj puternic si bun. As dori sa mai mentionez faptul ca mi-a placut mult si modul in care sotia lui, sanatoasa fiind, si-a tratat sotul. Mi-a ramas intiparita in memorie o replica de-a ei: "John, don't forget, I'm on your side!"

          Mi-am promis ca, daca il voi putea cumpara vreodata pe DVD din strainatate, nu voi sta pe ganduri. Referitor la film, as putea spune o multime de lucruri bune pe care le-am invatat din el. Dar aleg sa va las pe voi sa le descoperiti. Per total, ce am invatat din el este ca nu exista dragoste fara jerta!

- Din pacate, filmul nu poate fi gasit in magazinele din Romania si este dificil de gasit pe internet. In final insa, am reusit sa dau de el online. Am atasat video-ul mai jos. -

Bip bip bip ... ocupat!

          Astazi sosise timpul sa fac o programare la un medic, pentru bunica mea. Anual merge la acest doctor, insa de fiecare data, cand trebuie sa sun pentru programarea cu pricina, trebuie sa ma inarmez cu indelunga rabdare. Fiind un medic cautat de multi, programarile se fac doar intr-o anumita zi si intotdeauna pentru luna urmatoare. Trebuie sunat dis-de-dimineata pentru a te asigura ca prinzi un loc. Da, poti merge si la altul, dar chiar daca nu este nimic grav, il vreau pe cel mai bun pentru ea.
          Ma asteptam sa nu reusesc din primele apeluri, dar nu ma asteptam sa am nevoie de atata rabdare. Am sunat timp de o ora si jumatate, aproximativ in fiecare minut. Intr-un final am reusit sa fac programarea dorita.
          Mi-a devenit extrem de antipatic acel ,,bip bip bip, ocupat .. " In timp ce sunam, apel dupa apel, mi-a venit in minte un gand. Cat de groaznic ar fi fost sa dorim sa vorbim cu Dumnezeu si sa auzim, in mod constant, bip bip bip ... ocupat?! Am inteles inca o data cat de mult ne iubeste Dumnezeu. L-a trimis pe Hristos, unicul si preaiubitul Fiu, sa sufere crunt, sa moara in locul nostru, sa plateasca cu sange pacatul infaptuit de noi, ca noi sa putem fi justificati inaintea Lui, sa putem vorbi cu El oricand dorim si oricat dorim. Nu realizam ce privilegiu avem. Sa putem vorbi cu Stapanul si Creatorul a tot ce exista, oricand. Dumnezeu nu este niciodata ocupat pentru o inima sincera care doreste sa vorbeasca cu El. How amazing is that!?
          Trist este ca ne-am obisnuit cu acest privilegiu si, de foarte multe ori, nu pretuim ce am primit. Dumnezeu se bucura sa ne vorbeasca, sa ne ajute, sa ne fie alaturi. Si noi apelam rar la El. De multe ori mergem la El doar dupa ce nu mai vedem nicio alta solutie posibila. Trist! Foarte trist! Ar trebuie sa apelam intai la Domnul, Cel pentru care nimic nu este imposibil si care ne iubeste cu o dragoste vesnica!

,,Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti." (Ieremia 33:3)

Testul suprem

          Cum iti dai seama daca iubesti pe cineva? Iubirea ofera si este gata sa se sacrifice pentru persoana iubita. Iubirea pune nevoile celuilalt inainte de nevoile ei. Iubirea isi gaseste bucuria in slujire; se bucura cand celalalt este fericit.
          Cum iti dai seama daca Il iubesti pe Dumnezeu? Atunci cand esti gata sa pui totul pe altar, atunci cand esti gata sa sacrifici ce ai tu mai pretios pentru El. Suntem oameni, avem anumite dorinte si asteptari. Ne dorim sa fim fericiti si sa ne simtim impliniti. Inainte de vesnicie, traim o singura viata aici, una singura. Timpul zboara mai repede decat vantul si nu asteapta pe nimeni. Astfel, suntem pusi in fata unei alegeri: Dumnezeu sau goana dupa implinirea tuturor dorintelor noastre? T.D. Jakes spunea: ,,Adevarata închinare se naște atunci când apare sacrificiul adevărat - să pui pe Altar ceva ce ai sperat să păstrezi pentru tine ... “ ["True worship is born when true sacrifice occurs – laying upon the altar something you’d hoped to keep for yourself."]
          Este Dumnezeu suficient pentru tine? Sa presupunem ca L-ai avea doar pe El si anumite dorinte adanci ale sufletului tau ar ramane neimplinite. Ar fi Dumnezeu suficient pentru tine? Il iubesti pe Dumnezeu pentru cine este El sau pentru darurile Lui? Sunt intrebari bune, intrebari pe care mi le pun si eu. Vreau sa stiu daca il iubesc pe Dumnezeu in mod sincer sau sunt atrasa de darurile Lui. Dumnezeu spune ca omul poate fi implinit in El. ,,O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.” (Psalmul 107:8,9) Domnul poate potoli setea sufletului flamand. Insa omul trebuie sa fie dispus sa puna totul pe altar, chiar si dorintele la care ii este greu sa renunte, ceva ce a sperat sa pastreze doar pentru el.
          Dumnezeu nu este un tiran care doreste sa ne ia tot ce avem noi mai de pret si sa ne lase ,,saraci” si nefericiti. Dumnezeu este un Tata care doreste sa ne ofere tot ce este mai bun pentru noi, insa doreste sa ne incredem 100% in El. Credinta, prin care Ii suntem placuti lui Dumnezeu, este curajul de a pune totul pe altar. Este testul suprem prin care noi demonstram cat de mult Il iubim pe Dumnezeu si cat de mult ne incredem in El. Il iubim noi pe Dumnezeu? Daca da, de ce? Pentru ca El este sursa tuturor darurilor bune sau pentru cine este El?

La bine si la rau

          I love you! I’m absolutely crazy about you. There is no doubt in my mind that you are the one. God must have made you for me, because I am attracted to every little thing about you. You’re the most beautiful woman I know, both physically, on the outside in every way and even more so inwardly; your heart and soul reflects God and that is what I cherish most about you. […] The most beautiful thing about you is your relationship with Christ and I want to pursue Him with you for the rest of our days until He calls us home. So, will you give me you’re forever and be my best friend and become my bride by allowing me the great honor of taking your hand in marriage? I love you, I always have and I always will. Will you marry me?

          Aceasta este cererea in casatorie pentru care am fost deseori ridiculizata, acuzata ca sunt pretentioasa si idealista. Nu, nu mi-a fost adresata mie, inca …, dar am vazut inca o data ca ceea ce imi doresc este posibil. De aceasta cerere in casatorie a avut parte o tanara pe nume Kandace. Am dat intamplator peste ea si m-am bucurat de ceea ce am descoperit. 

          Privim in jur si tot ce vedem ne poate descuraja. Casnicii de dragul banilor, divorturi la tot pasul, superficialitate cat cuprinde … Chiar si in biserica observ fie familii in prag de divort, fie casnicii nefericite. Dragostea autentica este atat de rara incat ma sperie. Din fericire, cunosc si familii in care sotul si sotia se iubesc in mod sincer si au ca fundament al casniciei lor dragostea lor pentru Hristos. Pentru o astfel de familie se merita sa astepti, indiferent de cat de mult va dura, indifferent de cat doare uneori. 

          Trebuie sa fim constienti ca o casnicie implica atat momente frumoase, cat si dureroase. Si vom promite sa fim alaturi de celalalt si la bine, dar mai ales si la rau. De aceea, dragostea in cea mai mare parte, este o decizie, o decizie sa cauti binele celuilalt oricand si sa fii dispus sa te sacrifici pentru persoana iubita. Poate spui: ,,Nu va fi greu, intrucat il/o iubesc.” Ei bine, partenerul nu va fi intotdeauna usor de iubit. Si va trebui sa fii alaturi de persoana pe care o iubesti si cand va fi suparata, bolnava. In viata avem parte de incercari si in cadrul familiei nu vom fi scutiti de ele. Nu vreau sa par dramatica, dar in viata nu vom calca intotdeauna pe frumoase petale de trandafiri. De aceea este vital sa ne casatorim din dragoste autentica si din voia lui Dumnezeu. Fara aceste elemente, fie vom experiementa amaraciune pentru restul vietii noastre, fie vom divorta. 

          Nu stiu altii cum sunt, dar, indifferent de cat de greu va fi, nu va ma voi casatori decat cu un om pasionat de Dumnezeu si cu care impartasesc o dragoste autentica. Deseori am fost acuzata ca sunt pretentioasa, idealista si ca astept perfectiunea. Dar cine a vorbit de perfectiune? Cu totii avem defecte.

          Daca nu este Hristos fundamentul, daca nu ne casatorim pentru ca il iubim pe celalalt, cum vom putea face fata la incercari? Cunosc cazuri in care fiinta iubita a ramas paralizata la scurt timp dupa casatorie, cazuri in care unul din soti a suferit de Alzheimer (pe scurt, uita ce i-ai spus acum 5 min si te intreaba de multe ori pe zi acelasi lucru, nu suporta sa fie singur, pune periuta in congelator, nu te mai recunoaste etc), cazuri in care a suferit o trauma a creierului si multe altele de acest fel. Da, poate nu vom trece noi prin asta, dar trebuie sa fim pregatiti in caz ca va fi nevoie. Nu trebuie nici sa cadem in extrema celalalta, sa ne fie teama sa ne mai casatorim. Echilibrul este solutia, trebuie sa fim echilibrati.

          Inainte de a te casatori, gandeste-te. Vezi in el tatal copiiilor tai? Vezi in ea mama copiiilor tai? Il/o iubesti cu adevarat? Esti dispus/a sa te sacrifici, sa oferi? O prietena buna mi-a spus candva: ,,Dupa ce m-am casatorit am realizat cat de egoista eram inainte. Realizez acum ca, atunci cand iubesti, cand esti casatorit, trebuie sa fii dispus sa oferi mai mult decat sa primesti. “ 

          Poate suntem descurajati cand privim in jur si realizam ca ceea ce ne dorim este intr-adevar ceva rar. Satan nu pierde nicio ocazie sa ne doboare. Insa, daca este voia lui Dumnezeu sa te casatoresti, va aduce ,,imposibilul” la tine. Intre timp, pregateste-te sa fii un partener bun. Un om pasionat de Dumnezeu va fi atras de cineva asemenea lui. 

          Stiu ca nu este deloc usor. Totul depinde de cat de mult ne incredem in Dumnezeu. Iti doresti sa fii iubit/a, pretuit/a? Ei bine, cu cat ambii il vor iubi mai mult pe Dumnezeu, cu atat se vor iubi si unul pe celalalt si vor merge mana in mana prin viata, la bine si la rau. 

Nu suntem liberi de consecintele alegerilor noastre

          Cei mai multi dintre noi stim ca noptile nedormite sau 4-5 ore de somn pe noapte, intre ore nepotrivite, sunt extrem de periculoase pentru organism. Totusi, nu de putine ori facem exact ce nu trebuie, in ciuda faptului ca suntem constienti de pericol. Am observat ca a merge la somn dupa miezul noptii este o ,,boala" de care sufera multi oameni, in special cei tineri, intrucat avem impresia ca daca suntem tineri si sanatosi, organismul va rezista pana la infinit. Insa organismul nostru cedeaza cu fiecare atac la care este supus, fie ca este vorba de stres, nopti nedormite, mancare nesanatoasa etc.
           Scriu toate aceste lucruri in primul rand pentru mine. Mi-am inceput prostul obicei, de a ma culca la ore tarzii, in clasa a 12-a. Ma puteam concentra la invatat cel mai bine noaptea, cand era liniste si ceilalti dormeau. Am continuat cu acest obicei si in timpul facultatii, timp de 5 ani de zile. Dupa 6 ani in care organismul meu s-a obisnuit sa stea ,,treaz" noaptea, este foarte dificil sa revin la ore potrivite de somn. Insa orice invat, are si dezvat. Totul tine de mine si de vointa mea.
          Daca nu ne odihnim intre orele 22-6 corpul nu poate sa-si desfasoare activitatile de curatire si regenerare, intrand intr-un dezechilibru care cu greu poate fi refacut in timp si ce sa mai spun de nopti nedormite care sunt cu adevarat ucigatoare pentru sistemul imunitar si echilibrul pH-ul din organism. De multe ori ne gaseste ora 23-24 tot la computer (aici ma incadrez eu cand trebuie sa raspund la zecile de comentarii si intrebari zilnice) si nu este deloc bine. Trebuie sa ne ingrijim corpurile tinand cont de toate laturile si asta pentru ca trebuie sa constientizam ca acesta trebuie sa aiba o rezistenta cu bataie lunga, de zeci de ani.  ( Ligia Pop, sursa aici )

          Un studiu prezentat marţi de cercetători suedezi arată cu mai multă claritate efectele nocive pe care le are o noapte albă – adică nedormită – asupra creierului. Specialiştii în neurologie de la Universitatea din Uppsala au analizat sânge prelevat dimineaţa de la 15 bărbaţi tineri, cu o stare generală bună de sănătate, dintre care unii dormiseră peste noapte opt ore, iar ceilalţi deloc. La aceştia din urmă, s-a constatat o creştere cu circa 20% a concentraţiei a două molecule, enolaza specifică neuronală şi proteina S-100B. Ori, ‘numărul acestor molecule creşte de regulă în sânge când apar leziuni cerebrale’, a notat într-un comunicat coordonatorul studiului, Christian Benedict. Cu alte cuvinte, ‘privarea de somn poate favoriza procesele de neurodegenerescenţă’, iar ‘o noapte cu un somn bun poate fi de importanţă critică pentru menţinerea sănătăţii creierului’, a adăugat cercetătorul suedez. Studiul ce urmează să fie publicat în revista Sleep vine după ce un altul publicat în octombrie în revista americană Science a conchis că somnul accelerează eliminarea toxinelor de la nivelul creierului, inclusiv a beta-amiloidului, care, prin acumulare, favorizează dezvoltarea bolii Alzheimer, conform cercetătorilor de la universitatea Rochester. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES). ( Sursa aici )

          Noptile nedormite au multe alte efecte periculoase pentru organism. Puteti citi despre ele aici sau aici. Traim vremuri in care daca dorim sa fim informati, putem fi. Daca nu luam decizia sa luptam pentru noi, vom regreta. Efectele nu vor intarzia sa apara. Avem nevoie de 8 ore de somn pe noapte si nu dupa miezul noptii. Stiu ca uneori par importante motivele pentru care ne culcam atat de tarziu, dar rareori se intampla sa fie importante. De ceva timp, ma tot gandesc la aceste lucruri intrucat m-am culcat des la ore nepotrivite. Avem nevoie sa fim sanatosi si pentru cei pe care ii iubim, pentru cei pe care ii vom iubi in viitor. Pentru ca, daca ne facem rau cu mana noastra, le facem rau si lor, intrucat au nevoie de noi si ne iubesc. Suntem liberi sa alegem insa nu suntem liberi de consecintele alegerilor noastre. Just stop and think.

Totul sau nimic

          Avem un Dumnezeu care nu umbla cu jumatati de masura. El vrea totul sau nimic. Dumnezeu este Dragoste si dragostea ofera, se jertfeste si o face cu bucurie. El doreste sa ne ofere tot ce este mai bun pentru noi, fara plata. Isi doreste, insa, sa Il iubim, sa avem incredere in El in orice circumstante, in special in cele dificile, si sa Ii fim devotati.

          Unul din oamenii pe care ii apreciez in mod deosebit este Avraam. Mi-as dori sa am credinta lui, in orice circumstante. Mi-as dori sa ma bucur de relatia pe care el a avut-o cu Dumnezeu dintotdeauna. Avraam L-a onorat pe Dumnezeu cu credinta si devotamentul lui si Dumnezeu L-a onorat pe Avraam. Imi aduc aminte, in particular, momentul in care Dumnezeu a ales sa nu tina ascuns de Avraam ce avea de gand cu Sodoma si Gomora si, implicit, cu Lot, care a fost salvat de la moarte tot din pricina lui Avraam.

          A venit o zi in care Dumnezeu l-a pus la incercare pe Avraam. I-a cerut sa aduca o jertfa si pe altar sa aseze pe nimeni altcineva decat pe fiul sau cel preaiubit, fiul pe care l-a asteptat timp de 25 de ani. Dumnezeu l-a pus la incercare, urma sa il opreasca la timp pe Avraam, inainte de a-si aduce copilul ca jertfa, intrucat era doar un test si Dumnezeu nu ar acepta niciodata jertfe umane. Avraam, insa, nu stia acest lucru. Ce stia Avraam era ca Dumnezeu poate totul, chiar si sa il readuca la viata pe Isaac. 

          Avraam i-a fost devotat pe deplin lui Dumnezeu si L-a pretuit mai mult decat pe oricine altcineva.

,,Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau, Isaac.” (Gen. 22:3) De fiecare data cand citesc acest verset raman muta de uimire. Nu am copii, dar incerc sa imi imaginez ca mi-ar fi cerut Dumnezeu sa jertfesc o fiinta pe care o iubesc. La nivelul de credinta la care sunt acum, sunt mai mult decat sigura ca nu m-as fi sculat dis-de-dimineata sa indeplinesc aceasta cerere.  Dar Avraam s-a increzut in Dumnezeu cu toata inima lui si a fost dispus, pentru Dumnezeu, sa puna pe altar ce a avut el mai de pret pe lumea aceasta. Mai mult, fiul a observat lipsa mielului de jertfa si cand il intreaba pe Avraam cu privire la acest aspect, raspunsul lui da, inca o data, dovada de increderea de neclintit pe care o avea in Dumnezeu: ,,Dumnezeu Insusi va purta de grija de mielul pentru arderea de tot.” (Gen. 22:8) Avraam si Dumnezeu stiu ce o fi simtit Avraam in acele momente … Dumnezeu l-a onorat pe Avraam pentru credinta lui si l-a binecuvantat foarte mult. Si a purtat intr-adevar de grija si de mielul de jertfa, Isaac fiind salvat in ultimul moment.

          Imi doresc sa am o credinta la fel de puternica. Imi doresc sa Il onorez pe Dumnezeu. Nu-mi cere Dumnezeu sa jertfesc fiinta pe care o iubesc, dar imi cere Dumnezeu sa ,,pun pe altar” ce am eu mai de pret. Fiecare avem acel ,,ceva” la care ne este extrem de dificil sa renuntam. Exact acel ,,ceva” il va cere Dumnezeu, nu ca sa ne produca durere, ci ca sa ne testeze si sa ne rasplateasca mai mult decat ne inchipuim. Exact acel ,,ceva” va demonstra cat de mult iubim pe Dumnezeu si cat de mult ne incredem noi in El. De vorbim usor vorbim, dar faptele vor dovedi daca il iubim pe Dumnezeu cu toata inima noastra. Tie ce iti cere sa ,,pui pe altar”? Il iubesti pe Dumnezeu indeajuns de mult, incat sa pui pe altar ce ai tu mai de pret?

Noi vrem tableta, iphone 5, altii vor sa traiasca ...

          Din martie 2011, in Siria a inceput un razboi cumplit. Numerosi copii au fost executati sau torturati in Siria, inclusiv bebelusi. Ma tot gandesc la acei lunetisti care au tras in atatia copii, atatia oameni … aproximativ 100 000 conform unor estimari realizate de BBC. Cum poti sa ucizi un copil? Cum poti sa dormi noaptea dupa? Cum poti sa o iei a doua zi de la capat? Sunt constienta ca stiu foarte putine lucruri despre acest razboi, dar ceea ce vad in poze este infiorator.

Infiorator este si faptul ca noi, ceilalti, care nu traim acest razboi pe pielea noastra, suntem absorbiti fie de problemele noastre (mici in comparatie cu ale altora), fie de materialism. Ne framantam ca vecinul are tableta si noi nu ne-am luat, ca are casa mai mare decat a noastra sau masina ultimul racnet. Ne gandim cum sa adunam mai mult, din ce in ce mai mult, de parca vom trai vesnic aici. Suntem absorbiti de a avea cat mai mult, sa ne fie noua bine si uitam de ce se petrece in jurul nostru.
         Circula pe net cateva poze cu un copilas sirian de 3 ani care, inainte de a muri, a afirmat faptul ca ii va spune lui Dumnezeu totul. Nu stim daca a spus sau nu asa ceva, dar pozele vorbesc de la sine despre atrocitatile ce se petrec in Siria in momentul de fata.

Multi isi pun intrebarea: ,,Unde este Dumnezeu acum? Daca El exista, de ce nu opreste raul?” O intrebare buna si legitima. Dupa cum spunea un om, pe care eu il respect foarte mult, ,,daca Dumnezeu ar elimina raul in acest moment, niciunul din noi nu ar supravietui in urmatoarea secunda, pentru ca fiecare dintre noi suntem pacatosi si rai. Dumnezeu nu uita si va face dreptate in mod desavarsit, dar toate la timpul lor. Pana atunci insa, ne da fiecaruia dintre noi sansa de a ne intoarce la El, pentru a nu fi despartiti de El pentru eternitate si in pedeapsa vesnica.”

          Veti spune: ,,Nu este lupta mea! Mi-e mila de ei, dar ce pot face eu?” Te poti ruga pentru ei, fierbinte, cu ravna si credinta. Si ii poti ajuta pe cei din jurul tau, cei cu care te intersectezi de-a lungul vietii, intrucat nimeni si nimic nu apare la intamplare in viata ta. Nu caut sa judec, si la mine mai are mult de lucrat Dumnezeu. Dar cred ca, in loc sa fim preocupati de noi insine, ar trebuie sa ne pese si de aproapele nostru. Voi lasa imaginile sa vorbeasca …