Make your life count! Fa ca viata ta sa conteze!
Feminitatea pusa deoparte - by Leslie Ludy
A fi pus/a deoparte pentru Hristos nu este usor, dar se merita cu fiecare clipa traita.
Imi pare rau ca nu exista o subtitrare in romana, dar pentru cine intelege engleza, aceste inregistrari sunt o binecuvantare.
Part 1
Part 2
luni, 4 martie 2013
marți, 26 februarie 2013
Cugetare II
Zilele acestea m-am tot gandit la cat timp am irosit in viata. Infricosator de mult timp! Timp irosit pe lucruri inutile, ce la vremea respectiva mi-au parut de maxima importanta. Regret acum. Timp irosit, timp ce niciodata nu se mai intoarce ... Timpul este practic viata.
De asemenea, mi-am amintit ca ziua de maine nu este a mea. Noi oamenii, mai ales tinerii, gandesc ca moartea este pentru ceilalti. Ceilalti mor. Nu stiu cati se gandesc serios ca poate ziua de maine nu o sa mai vina niciodata pentru ei. Nu e prima oara cand ma gandesc la asa ceva, dar acum realizez ca daca eram cu adevarat constienta ca si pentru mine viata se poate sfarsi in secunda urmatoare, cu siguranta s-ar fi redus considerabil timpul irosit pe lucruri inutile.
Am citit azi o meditatie de Eli A. Yoder care spunea asa: Ziua de astazi nu a mai fost si nici nu va mai fi vreodata. De aceea trebuie sa fim atenti ce vom face azi. Ce vom face ne poate influenta destinul nostru vesnic. Deoarece ziua de maine nu este a noastra si ziua de ieri nu se va mai intoarce niciodata, ziua de azi este tot ce ne-a ramas. Haideti, asadar, s-o folosim cu intelepciune. Daca vom trai ziua de azi in ascultare de Dumnezeu, orice zi de ieri va fi o amintire a fericirii si fiecare maine va fi un vis al sperantei. [...]
Astazi ma voi purta cu oamenii ca si cum ar fi ultima mea zi in viata. Ziua de maine s-ar putea sa nu mai vina niciodata pentru mine.
Din fericire, azi nu este prea tarziu sa ma intorc din drum si sa inclin balanta in favoarea timpului folosit cu intelepciune, realizand mai mult ca niciodata ca timpul nu inseamna bani, ci timpul inseamna viata.
Cata,
luni, 25 iunie 2012
A te inchina creaturii in loc sa te inchini Creatorului
Stirile PROTV:
Povestea lui nea Ion, barbatul cu trup intact la 7 ani de la deces. Mitropolia refuza sa comenteze
La un schit din Neamt, calugarii au expus spre inchinare, ramasitele pamantesti ale unui localnic cu un trecut nu tocmai pios. I-a bulversat faptul ca nea Ion, scos din mormant dupa 7 ani, avea trupul intact.
Acum, toata lumea este in cumpana. Omul si-a inchinat viata Domnului doar cateva saptamani, pentru ca in rest si-a trait viata din plin. Pana sa ia mai marii bisericii o decizie, daca e sfant sau nu, osemintele lui vor fi tinute intr-o baraca din lemn.
De cateva luni, sute de pelerini au trecut pe la Schitul Radeni ca sa vada minunea, adica pe Cuviosul Iosif.
Fost paznic la CAP si tatal a noua copii, nea Ion s-a prapadit in 2004. Ultimele trei saptamani din viata si le-a petrecut la manastire in haine de calugar. Acum, dupa sapte ani, rudele l-au dezgropat ca sa ii faca slujba, doar ca l-au gasit aproape neschimbat.
Calugarii sunt convinsi ca tin un sfant in lacasul lor. Oamenii din sat sunt ceva mai sceptici. Parca nu le vine sa creada ca nea Ion pe care il stiau ei, ar putea face minuni.
Imune la gura lumii, doua dintre fetele raposatului calugar Iosif au numai vorbe bune despre tatal lor. Ba chiar in cinstea lui au pregatit si o casa memoriala.
Medicii legisti vorbesc in alti termeni. Cred ca nea Ion a fost ingropat intr-un sol uscat si de aceea nu s-a descompus.
"Este practic un fenomen de deshidratare a cadavrului, tegumentele isi pastreaza aspectul natural, fata este aceeasi, dar este slabita, pielea se muleaza pe oase, iar in rest, cavadrul isi poate pastra aceasta intergritate pe o perioada de cateva sute de ani", este de parere Calin Scripcaru, medic legist.
Teoretic, daca omul ramane in starea actuala multi ani de aici inainte si va trece de expertiza unei comisii din partea Sfantului Sinod, atunci va putea fi cinstit ca atare. Deocamdata reprezentantii Mitropoliei au refuzat sa comenteze cazul.
Acum, toata lumea este in cumpana. Omul si-a inchinat viata Domnului doar cateva saptamani, pentru ca in rest si-a trait viata din plin. Pana sa ia mai marii bisericii o decizie, daca e sfant sau nu, osemintele lui vor fi tinute intr-o baraca din lemn.
De cateva luni, sute de pelerini au trecut pe la Schitul Radeni ca sa vada minunea, adica pe Cuviosul Iosif.
Fost paznic la CAP si tatal a noua copii, nea Ion s-a prapadit in 2004. Ultimele trei saptamani din viata si le-a petrecut la manastire in haine de calugar. Acum, dupa sapte ani, rudele l-au dezgropat ca sa ii faca slujba, doar ca l-au gasit aproape neschimbat.
Calugarii sunt convinsi ca tin un sfant in lacasul lor. Oamenii din sat sunt ceva mai sceptici. Parca nu le vine sa creada ca nea Ion pe care il stiau ei, ar putea face minuni.
Imune la gura lumii, doua dintre fetele raposatului calugar Iosif au numai vorbe bune despre tatal lor. Ba chiar in cinstea lui au pregatit si o casa memoriala.
Medicii legisti vorbesc in alti termeni. Cred ca nea Ion a fost ingropat intr-un sol uscat si de aceea nu s-a descompus.
"Este practic un fenomen de deshidratare a cadavrului, tegumentele isi pastreaza aspectul natural, fata este aceeasi, dar este slabita, pielea se muleaza pe oase, iar in rest, cavadrul isi poate pastra aceasta intergritate pe o perioada de cateva sute de ani", este de parere Calin Scripcaru, medic legist.
Teoretic, daca omul ramane in starea actuala multi ani de aici inainte si va trece de expertiza unei comisii din partea Sfantului Sinod, atunci va putea fi cinstit ca atare. Deocamdata reprezentantii Mitropoliei au refuzat sa comenteze cazul.
Daca Pavel si Petru si ingeri ( sunt multe texte in Biblie )
au avertizat oamenii sa nu se inchine lor, pentru ca sunt oameni, ci lui
Dumnezeu, de ce cauta oamenii mereu sa se inchine facaturii in locul
Facatorului?
Şi m'am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el
mi -a zis: ,,Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu
tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu
închină-te! Apocalipsa 19:10
Cînd era să intre Petru, Corneliu, care -i ieşise înainte,
s'a aruncat la picioarele lui, şi i s'a închinat. Dar Petru l -a ridicat, şi a
zis: ,,Scoală-te, şi eu sînt om!`` Faptele Apostolilor 10:25
Apostolii Barnaba şi Pavel, cînd au auzit lucrul acesta,
şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat: 15
,,Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi sîntem oameni de aceeaş fire cu
voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi dela aceste lucruri
deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul şi marea, şi tot ce
este în ele. “ Faptele Apostolilor 14:14-15
vineri, 15 iunie 2012
Cel mai batran cuplu din lume da sfaturi cu privire la relatii
Fericitul cuplu a intrat pe Twitter de Valentine’s Day pentru a da sfaturi celor interesati. Aflati ce cred ei despre dragoste, chiar si in momentele de rascruce citind urmatoarele randuri.
1. Ce v-a facut sa credeti ca va puteti petrece restul vietii impreuna ? Ati fost vre-un pic speriati?
H & Z: Cu fiecare zi care trecea, relatia nostra devenea mai solida si mai sigura. Divortul NU a fost niciodata o optiune pentru noi, nici macar un gand.
2. Cum ati stiut ca sotia era jumatatea voastra?
H & Z: Am crescut impreuna si am fost prieteni buni inainte de casatorie. Un prieten este pentru toata viata, la fel si casnicia noastra.
3. Exista ceva ce ati schimba in casnicia voastra dupa 80 de ani?
H & Z: Nu am schimba nimic. In casnicia noastra nu exista secrete si am facut ceea ce era nevoie pentru noi si pentru familia noastra.
4. Care este sfatul dumneavoastra pentru cei care spera sa-l intalneasca pe partenerul perfect ?
Zelmyra: Al meu era chiar dupa colt!! Niciodata nu este prea departe, asa ca pastrati-va speranta, cand il vei intalni iti vei da seama ca el este alesul !
5. Care este cel mai important sfat despre casatoriepe care il puteti da ?
RESPECT, SPRIJIN SI COMUNICARE pentru celalalt. Fii increzator, onest si sincer. Iubeste-l pe celalalt din toata inima.
6. 6.Care sunt cele mai importante calitati ale unui sot bun ?
Zelmyra: Un bun muncitor si intretinator al familiei. Anii ’20 au fost foarte grei, dar Herbert a muncit si ne-a daruit tot ce era mai bun pentru noi. M-am casatorit cu un om bun!!
7. Care este cea mai frumoasa amintire pe care o aveti de ziua indragostitilor?
Zelmyra: Eu gateam in fiecare zi! Herbert a plecat mai devreme de la serviciu si m-a surprins – mi-a gatit cina ! Este un bun bucatar !!!
Herbert : I-am spus ca voi gati cina pentru ea si am rugat-o sa se relaxeze. Expresia ei si farfuria goala mi-au inseninat ziua !
8. V-ati casatorit de tineri – cum ati reusit sa va dezvoltati ca oameni si totusi sa nu va indepartati ca si culplu ?
« Cei care planteaza o samanta impreuna si o recolteaza sarbatoresc tot impreuna »
9. Care este cei mai draga amintire din toti cei 86 ani de casnicie ?
Mostenirea noastra : Cei cinci copii, zece nepoti, noua stranepoti si un strastranepot.
10. Comunicarea dintre voi a devenit mai usoara odata cu trecerea timpului ? Cum va pastrati calmul ?
Copii au crescut asa ca vorbim mai mult acum. Ne putem bucura acum de timpul petrecut impreuna pe veranda sau in leagan.
11. Cum ati reactionat in fata momentelor cand trebuia sa stati departe unul de celalalt pentru perioade mai mari de timp ?
Herbert : Am stat departe unul de celalalt pentru doua luni atunci cand Zemyra a fost in spital cu cel de-al cincilea copil. A fost cea mai dificila perioada din viata mea. Mama Zemyrei m-a ajutat sa tin gospodaria si pe ceilalti copii Altfel mi-as fi pierdut mintile !
12. La sfarsitul unei zile mai dificile din relatia voastra, care este cel mai imporant lucru pe care il luati in considerare ?
Aminteste-ti casatoria nu este un concurs : nu tine minte nimic. Dumnezeu v-a pus impreuna in aceeasi echipa ca sa castigati.
13. Lupta este importanta ?
Niciodata cea fizica ! Sa stabilim ca este normal sa nu fii intotdeauna de acord si lupta-te doar pentru ceea ce conteaza ! Invata sa te indoi, dar niciodata inapoi !
14. Care este cel mai si cel mai important important lucru pe care il impartasiti impreuna ?
Suntem amandoi crestini si cu credinta in Dumnezeu. Casatoria este un juramant catre Dumnezeu. Ne rugam impreuna si pentru celalalt in fiecare zi !
Traducerea: Alexandra Pavel
miercuri, 6 iunie 2012
joi, 31 mai 2012
Bucuria
Sunt perioade in viata mea, uneori prea lungi si amare, in care imi lipseste bucuria. Teoretic stiu ca am atatea motive pentru care ar trebui sa sar intrun picior si sa nu mai pot de bucurie. In ciuda a ceea ce stiu in mintea mea, parca inima mi-e pe alta lungime de unda, ma cuprinde amaraciunea, oboseala, dezamagirea, ingrijorarea, nemultumirea.
Nu-mi place starea aceasta, imi place sa ma bucur, viata pe care Dumnezeu vrea sa o traiasca in mine nu e o viata de tristete, nu e stearpa si gri. Viata din belsug promisa de Isus celor ce aleg sa-L urmeze pe El nu poate sa arate asa.
Inseamna ca sursa bucuriei mele, care se clatina cand bate vantul, care ma paraseste cand lucurile merg prost, nu e unde trebuie. Daca bucuria mi se naste din realizarile mele sau ale celor dragi, din circumstantele vietii, din orice alta sursa decat Dumnezeu, sunt pe un drum gresit. La ce m-as putea astepta ?
Bucuria e roada Duhului Sfant in viata mea. Daca-mi lispeste, inseamna ca legatura mea cu divinitatea e subreda. Inseamna ca pacatul din viata mea, nemarturisit si nelasat, imi ascunde Lumina Fetei Lui. Inseamna ca lupt cu morile de vant, cautand sa schimb circumstantele care nu-mi convin, care ma secatuiesc de energie si pace, de bucurie, de odihna si entuziasm, in loc sa privesc unde trebuie.
De ce nu las prezenta Lui sa ma umple si sa ma poarte prin vaile umbroase si reci din viata mea? De ce pierd din vedere ca Dumnezeu e in control si promsiunile Lui stau in picioare, astfel incat ma pot odihni in umblarea mea cu El, ma pot bucura aflandu-ma in voia Lui, in orice imprejurare a vietii?
Iata ce spune Jerry Briges : "Putem trece prin viata plictisiti, mohorati si cartitori sau ne putem bucura in Domnul! A fi lipsit de bucurie inseamna a-L dezonora pe Dumnezeu si a respinge dragostea Lui, inseamna ca nu-L crezi pe Diumnezeu si nu te increzi in El. A fi plin de bucurie inseamna ca recunosti cine este Dumnezeu si inseamna sa spui unei lumi care ne priveste "Dumnezeul nostru domneste".
Nu-mi place starea aceasta, imi place sa ma bucur, viata pe care Dumnezeu vrea sa o traiasca in mine nu e o viata de tristete, nu e stearpa si gri. Viata din belsug promisa de Isus celor ce aleg sa-L urmeze pe El nu poate sa arate asa.
Inseamna ca sursa bucuriei mele, care se clatina cand bate vantul, care ma paraseste cand lucurile merg prost, nu e unde trebuie. Daca bucuria mi se naste din realizarile mele sau ale celor dragi, din circumstantele vietii, din orice alta sursa decat Dumnezeu, sunt pe un drum gresit. La ce m-as putea astepta ?
Bucuria e roada Duhului Sfant in viata mea. Daca-mi lispeste, inseamna ca legatura mea cu divinitatea e subreda. Inseamna ca pacatul din viata mea, nemarturisit si nelasat, imi ascunde Lumina Fetei Lui. Inseamna ca lupt cu morile de vant, cautand sa schimb circumstantele care nu-mi convin, care ma secatuiesc de energie si pace, de bucurie, de odihna si entuziasm, in loc sa privesc unde trebuie.
De ce nu las prezenta Lui sa ma umple si sa ma poarte prin vaile umbroase si reci din viata mea? De ce pierd din vedere ca Dumnezeu e in control si promsiunile Lui stau in picioare, astfel incat ma pot odihni in umblarea mea cu El, ma pot bucura aflandu-ma in voia Lui, in orice imprejurare a vietii?
Iata ce spune Jerry Briges : "Putem trece prin viata plictisiti, mohorati si cartitori sau ne putem bucura in Domnul! A fi lipsit de bucurie inseamna a-L dezonora pe Dumnezeu si a respinge dragostea Lui, inseamna ca nu-L crezi pe Diumnezeu si nu te increzi in El. A fi plin de bucurie inseamna ca recunosti cine este Dumnezeu si inseamna sa spui unei lumi care ne priveste "Dumnezeul nostru domneste".
luni, 28 mai 2012
luni, 16 aprilie 2012
Come Awake!
We all carry various burdens and struggles that sometimes prevent us from living the life God intended. Christ's sacrifice, though, reminds us that he defeated every last thing that might encumber His people. Thus, the charge to us all is to come awake and be one with Christ again. Music by Matt Maher.
marți, 10 aprilie 2012
Dar nu te iubesc, ce, ţi-am zis eu că Te iubesc?
- Este mult de citit pentru unele persoane, dar va asigur ca se merita -
Dacă ar fi să mizez pe faptul că Tu nu mi-ai spune un anumit lucru vreodată, atunci aş miza pe faptul că nu mi-ai spune asta, dar eu Ţi-am spus-o… ’’Dar nu te iubesc, ce, ţi-am zis eu că Te iubesc?’’ Spre deosebire de oameni, spre deosebire de mine, Tu, Isuse nu îţi retragi sentimentele cu una cu două, deşi Te-am închis afară de atâtea ori silindu-Te să Te odihneşti lângă prag… Când ieşeam eu însămi afară, treceam grăbită pe lângă Tine prefăcându-mă că nu Te cunosc.
Când ceva se strica şi ceilalţi nu puteau repara, ieşeam pe hol şi cu neruşinare Îţi făceam semn să intri înăutru, îţi arătam cu mâna partea din mine care era stricată şi în timp ce răsfoiam catalogul cu produse de înfrumuseţare a lunii cu pricina aşteptam să termini şi să ieşi. Dacă mi-aş fi ridicat privirea din catalogul ăla blestemat cu siguranţă m-ar fi întâmpinat o pereche de ochi dintre cei mai blânzi, dar în schimb m-am afundat şi mai mult în el. Dacă aş fi oprit zgomotul de fundal al minţii mele, aş fi auzit chemarea Ta cu mult timp în urmă. Ţi-ai şters mâinile de fiecare dată şi ştergura ai aşezat-o calm, într-un gest lipsit de revoltă ori furie pe măsuţa de cafea. În comoditatea mea, fiind zidită în fotolio şi nu în stâncă, de cele mai multe ori neglijam să Te conduc afară. Cu pasul mărunt şi greu Te îndreptai în tăcere spre ieşire, dar nu înainte de a îmi pune mâna pe creştet:’’ Stai liniştită, nu te deranja, ştiu drumul.’’
Îmi plăcea reparaţia, şi o vreme am făcut tot posibilul să conserv acea parte din mine. Ajunsesem să stau pe podea sprijinindu-mă de uşă şi vorbindu-Ţi am realizat că îmi acorzi timp, că mă asculţi şi în mod ciudat, făceai ceea ce nimeni nu mai făcuse până atunci, mă înţelegeai. Zumzetul firii, zgomotul de fundal începu să pălească în faţa vocii Tale deşi încă Te ţineam de cealaltă parte a uşii… Trecu o vreme până să aud din nou aceleaşi zgomote, acelaşi zumzet familiar doar că de data aceasta nu se mai auzea din interiorul meu ci din afară. ’’Isuse, ce se întâmplă?!’’ m-am repezit la uşă privind prin vizor. ’’Lasă-Mă să intru, nu pot să fac nimic din afară.’’ / ‚’’Dar ce se întâmplă?’’ / ‚’’Nu mai este timp, lasă-Mă înăutru.’’ însă înainte să apuc a mai face ceva mi-au dărâmat uşa. ’’Am venit să petrecem!’’ mi-au spus chiuind. Au lăsat uşa deschisă şi de cealaltă parte a pragului Te-am văzut pe Tine, mecanicul sufletului meu, Cel căruia trebuia să-I slujesc dar nu am vrut decât să îmi slujeşti Tu mie.
Am făcut un pas către uşă însă unul dintre ei m-a prins de mână şi m-a tras înapoi, râdeau grotesc şi dansau în jurul meu. Am încercat să îmi fac loc printre ei însă deşi totul părea haotic, mişcările lor erau sincronizate în aşa fel încât să nu pot ieşi din hora aceea diavolească. Dar Te priveam, îţi vedeam ochii şi deşi zgomotul era asurzitor Ţi-am citit pe buze cuvintele ’’Lasă-Mă să intru.’’. Vroiam să iau Biblia prăfuită pentru a îi alunga, dar nu mi-am putut face loc printre ei şi râdeau isteric. Când m-am întors pentru a Îţi întâlni din nou privirea unul s-a desprins din horă şi grăbit trânti uşa. Nu Te mai auzeam, şi încet cu simţurile amorţite de muzica aceea am uitat ceea ce vorbisem în serile în care stăteam lângă uşă ascultându-Te, luând în considerare alegerea de a Te lăsa în inima mea. M-au ameţit, m-au învârtit, cu ale lor cuvinte dulci m-au îmbătat şi chiar credeam că îmi place, că toate acele lucruri îmi plăceau – dar au chinuit sufletul meu, stricând fiecare lucru pe care Tu l-ai înnoit în mine.
O noapte întreagă nu s-au oprit, deşi trăgeam nădejde să mă lase să mă odihnesc puţin, au plecat abia spre dimineaţă. Leşinată pe fotoliu m-am trezit târziu, priveam în jur la tot ce au stricat, la tot ce am stricat eu şi mahmură sufleteşte am privit spre uşă aşteptând să mai baţi o dată, şi mulţumesc Lui Dumnezeu că ai bătut. ’’Intră.’’ am spus scâncind. Te-ai repezit la mine când ridicându-mă prea repede am ameţit şi era cât pe ce să cad. M-ai luat în braţe şi m-ai aşezat pe canapea. ’’Trebuie să fac curăţenie.’’ am zis plângând înăbuşit. ’’Nu eşti în stare acum să strângi după tine.’’ şi m-am ruşinat de mine. ’’Chiar nu mai vreau să mi se întâmple asta.’’ am spus, dar tăcând ai început să cureţi, să repari ceea ce era stricat, să înlocuieşti ceea ce era spart şi să pui de la Tine ceea ce îmi fusese furat.
Am adormit pe canapea, slăbită şi secată de vlagă. Când mi-am deschis ochii Te-am văzut, ai aşezat ştergura pe măsuţă cum ai făcut de atâtea ori, fără furie ori resentimente şi ştiu prea bine că aveai tot dreptul să fi furios, fiindcă nu era prima dată când s-a întâmplat aşa ceva. Fără a îmi mângâia creştetul cum obişnuiai Te-ai îndreptat spre uşă … ’’Isuse, ce-ai zice dacă ai rămâne aici câteva zile?’’ Te-am privit şi m-am ruşinat de propriile-mi cuvinte ‚’’Isuse, ce ai zice dacă ai rămâne?’’ am reformulat grăbită. Chipul mi s-a schimonosit de tristeţe când Te-am văzut păşind spre uşă, dar ai făcut asta doar pentru a o închide fiindcă rămăsese deschisă în tot acel timp. ’’Desigur.’’ mi-ai răspuns. Am zâmbit împăcată, odată cu treceau zilelor starea mea s-a îmbunătăţit, Te-ai îngrijit de rănile mele spirituale …
A trecut timpul pe nesimţite până când din afară s-a auzit acelaşi zumzet, cunoscutul zgomot al firii şi inima mi se făcu cât un purice. Uşa era descuiată şi m-am speriat la gândul că aveau să intre iarăşi peste mine, însă deşi mânerul metalic se mişca sub presiunea mâinilor lor, pentru un motiv necunoscut mie nu puteau intra. M-am apropiat de uşă şi am privit prin vizor recunoscându-i, erau ei, nimicitorii sufletului meu. Priveam spre uşă şi mă mira faptul că nu puteau intra. ’’Draga mea, vrei să ne rugăm?’’ Te-am auzit, mă chemai să mă alătur Ţie. Am privit spre uşă şi apoi spre Tine şi am spus hotărâtă ’’Da.’’. M-am aşezat lângă Tine şi mi-ai luat mâna în mâna Ta, ne-am aplecat capetele şi cu cea mai blândă dintre voci ai spus: ’’Tată, ca Fiu al Tău, prin autoritatea pe care Mi-ai oferit-o, mă prezint înaintea Ta împreună cu fiica Ta a cărei tentaţii s-au pironit la uşă, şi ştiu că în inima ei încă dăinuiesc reziduri ale păcatelor trecute şi cunosc că se simte tentată să le deschidă deşi ştie că o v-or pustii, de aceea Te rog, dă-i puterea să nu le deschidă uşa şi dă-i înţelepciunea să mă lase în continuare la cârma vieţii ei. Eliberare peste ea Tată, pace peste sufletul ei, Duhul Sfânt în candela fiinţei ei.’’. Ridicându-ne capetele, am privit spre uşă, mânerul încă se mişca, însă nu mai auzeam zumzetul… ’’Suntem doar noi doi în inima ta.’’ mi-ai spus cu blândeţe mângâindu-mi creştetul. ***
Cât vei trăii pustiitori trimişi de diavolul au să încerce să intre peste tine, au să încerce să forţeze uşa iar Isus este singura scăpare. Poate ai făcut ca mine, ai vrut ca Isus să îţi slujească ca mecanic al sufletului tău însă nu ai fost niciodată dispus să Îi slujeşti, poate încă convieţuieşti cu pustiitorii tăi fiindcă pare convenabil … Dar îţi spun, nimic nu este mai plăcut ca senzaţia pe care o ai când eşti doar tu şi Isus în inima ta. Eliberarea Tatălui peste tine, pace peste sufletul tău şi Duhul Sfânt în candela fiinţei tale, în Numele Domnului Isus, amin.
Scris de SAGA STONE
Sursa: Crestin Total
Dacă ar fi să mizez pe faptul că Tu nu mi-ai spune un anumit lucru vreodată, atunci aş miza pe faptul că nu mi-ai spune asta, dar eu Ţi-am spus-o… ’’Dar nu te iubesc, ce, ţi-am zis eu că Te iubesc?’’ Spre deosebire de oameni, spre deosebire de mine, Tu, Isuse nu îţi retragi sentimentele cu una cu două, deşi Te-am închis afară de atâtea ori silindu-Te să Te odihneşti lângă prag… Când ieşeam eu însămi afară, treceam grăbită pe lângă Tine prefăcându-mă că nu Te cunosc.
Când ceva se strica şi ceilalţi nu puteau repara, ieşeam pe hol şi cu neruşinare Îţi făceam semn să intri înăutru, îţi arătam cu mâna partea din mine care era stricată şi în timp ce răsfoiam catalogul cu produse de înfrumuseţare a lunii cu pricina aşteptam să termini şi să ieşi. Dacă mi-aş fi ridicat privirea din catalogul ăla blestemat cu siguranţă m-ar fi întâmpinat o pereche de ochi dintre cei mai blânzi, dar în schimb m-am afundat şi mai mult în el. Dacă aş fi oprit zgomotul de fundal al minţii mele, aş fi auzit chemarea Ta cu mult timp în urmă. Ţi-ai şters mâinile de fiecare dată şi ştergura ai aşezat-o calm, într-un gest lipsit de revoltă ori furie pe măsuţa de cafea. În comoditatea mea, fiind zidită în fotolio şi nu în stâncă, de cele mai multe ori neglijam să Te conduc afară. Cu pasul mărunt şi greu Te îndreptai în tăcere spre ieşire, dar nu înainte de a îmi pune mâna pe creştet:’’ Stai liniştită, nu te deranja, ştiu drumul.’’
Îmi plăcea reparaţia, şi o vreme am făcut tot posibilul să conserv acea parte din mine. Ajunsesem să stau pe podea sprijinindu-mă de uşă şi vorbindu-Ţi am realizat că îmi acorzi timp, că mă asculţi şi în mod ciudat, făceai ceea ce nimeni nu mai făcuse până atunci, mă înţelegeai. Zumzetul firii, zgomotul de fundal începu să pălească în faţa vocii Tale deşi încă Te ţineam de cealaltă parte a uşii… Trecu o vreme până să aud din nou aceleaşi zgomote, acelaşi zumzet familiar doar că de data aceasta nu se mai auzea din interiorul meu ci din afară. ’’Isuse, ce se întâmplă?!’’ m-am repezit la uşă privind prin vizor. ’’Lasă-Mă să intru, nu pot să fac nimic din afară.’’ / ‚’’Dar ce se întâmplă?’’ / ‚’’Nu mai este timp, lasă-Mă înăutru.’’ însă înainte să apuc a mai face ceva mi-au dărâmat uşa. ’’Am venit să petrecem!’’ mi-au spus chiuind. Au lăsat uşa deschisă şi de cealaltă parte a pragului Te-am văzut pe Tine, mecanicul sufletului meu, Cel căruia trebuia să-I slujesc dar nu am vrut decât să îmi slujeşti Tu mie.
Am făcut un pas către uşă însă unul dintre ei m-a prins de mână şi m-a tras înapoi, râdeau grotesc şi dansau în jurul meu. Am încercat să îmi fac loc printre ei însă deşi totul părea haotic, mişcările lor erau sincronizate în aşa fel încât să nu pot ieşi din hora aceea diavolească. Dar Te priveam, îţi vedeam ochii şi deşi zgomotul era asurzitor Ţi-am citit pe buze cuvintele ’’Lasă-Mă să intru.’’. Vroiam să iau Biblia prăfuită pentru a îi alunga, dar nu mi-am putut face loc printre ei şi râdeau isteric. Când m-am întors pentru a Îţi întâlni din nou privirea unul s-a desprins din horă şi grăbit trânti uşa. Nu Te mai auzeam, şi încet cu simţurile amorţite de muzica aceea am uitat ceea ce vorbisem în serile în care stăteam lângă uşă ascultându-Te, luând în considerare alegerea de a Te lăsa în inima mea. M-au ameţit, m-au învârtit, cu ale lor cuvinte dulci m-au îmbătat şi chiar credeam că îmi place, că toate acele lucruri îmi plăceau – dar au chinuit sufletul meu, stricând fiecare lucru pe care Tu l-ai înnoit în mine.
O noapte întreagă nu s-au oprit, deşi trăgeam nădejde să mă lase să mă odihnesc puţin, au plecat abia spre dimineaţă. Leşinată pe fotoliu m-am trezit târziu, priveam în jur la tot ce au stricat, la tot ce am stricat eu şi mahmură sufleteşte am privit spre uşă aşteptând să mai baţi o dată, şi mulţumesc Lui Dumnezeu că ai bătut. ’’Intră.’’ am spus scâncind. Te-ai repezit la mine când ridicându-mă prea repede am ameţit şi era cât pe ce să cad. M-ai luat în braţe şi m-ai aşezat pe canapea. ’’Trebuie să fac curăţenie.’’ am zis plângând înăbuşit. ’’Nu eşti în stare acum să strângi după tine.’’ şi m-am ruşinat de mine. ’’Chiar nu mai vreau să mi se întâmple asta.’’ am spus, dar tăcând ai început să cureţi, să repari ceea ce era stricat, să înlocuieşti ceea ce era spart şi să pui de la Tine ceea ce îmi fusese furat.
Am adormit pe canapea, slăbită şi secată de vlagă. Când mi-am deschis ochii Te-am văzut, ai aşezat ştergura pe măsuţă cum ai făcut de atâtea ori, fără furie ori resentimente şi ştiu prea bine că aveai tot dreptul să fi furios, fiindcă nu era prima dată când s-a întâmplat aşa ceva. Fără a îmi mângâia creştetul cum obişnuiai Te-ai îndreptat spre uşă … ’’Isuse, ce-ai zice dacă ai rămâne aici câteva zile?’’ Te-am privit şi m-am ruşinat de propriile-mi cuvinte ‚’’Isuse, ce ai zice dacă ai rămâne?’’ am reformulat grăbită. Chipul mi s-a schimonosit de tristeţe când Te-am văzut păşind spre uşă, dar ai făcut asta doar pentru a o închide fiindcă rămăsese deschisă în tot acel timp. ’’Desigur.’’ mi-ai răspuns. Am zâmbit împăcată, odată cu treceau zilelor starea mea s-a îmbunătăţit, Te-ai îngrijit de rănile mele spirituale …
A trecut timpul pe nesimţite până când din afară s-a auzit acelaşi zumzet, cunoscutul zgomot al firii şi inima mi se făcu cât un purice. Uşa era descuiată şi m-am speriat la gândul că aveau să intre iarăşi peste mine, însă deşi mânerul metalic se mişca sub presiunea mâinilor lor, pentru un motiv necunoscut mie nu puteau intra. M-am apropiat de uşă şi am privit prin vizor recunoscându-i, erau ei, nimicitorii sufletului meu. Priveam spre uşă şi mă mira faptul că nu puteau intra. ’’Draga mea, vrei să ne rugăm?’’ Te-am auzit, mă chemai să mă alătur Ţie. Am privit spre uşă şi apoi spre Tine şi am spus hotărâtă ’’Da.’’. M-am aşezat lângă Tine şi mi-ai luat mâna în mâna Ta, ne-am aplecat capetele şi cu cea mai blândă dintre voci ai spus: ’’Tată, ca Fiu al Tău, prin autoritatea pe care Mi-ai oferit-o, mă prezint înaintea Ta împreună cu fiica Ta a cărei tentaţii s-au pironit la uşă, şi ştiu că în inima ei încă dăinuiesc reziduri ale păcatelor trecute şi cunosc că se simte tentată să le deschidă deşi ştie că o v-or pustii, de aceea Te rog, dă-i puterea să nu le deschidă uşa şi dă-i înţelepciunea să mă lase în continuare la cârma vieţii ei. Eliberare peste ea Tată, pace peste sufletul ei, Duhul Sfânt în candela fiinţei ei.’’. Ridicându-ne capetele, am privit spre uşă, mânerul încă se mişca, însă nu mai auzeam zumzetul… ’’Suntem doar noi doi în inima ta.’’ mi-ai spus cu blândeţe mângâindu-mi creştetul. ***
Cât vei trăii pustiitori trimişi de diavolul au să încerce să intre peste tine, au să încerce să forţeze uşa iar Isus este singura scăpare. Poate ai făcut ca mine, ai vrut ca Isus să îţi slujească ca mecanic al sufletului tău însă nu ai fost niciodată dispus să Îi slujeşti, poate încă convieţuieşti cu pustiitorii tăi fiindcă pare convenabil … Dar îţi spun, nimic nu este mai plăcut ca senzaţia pe care o ai când eşti doar tu şi Isus în inima ta. Eliberarea Tatălui peste tine, pace peste sufletul tău şi Duhul Sfânt în candela fiinţei tale, în Numele Domnului Isus, amin.
Scris de SAGA STONE
Sursa: Crestin Total
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
