Bucuria

Sunt perioade in viata mea, uneori prea lungi si amare, in care imi lipseste bucuria. Teoretic stiu ca am atatea motive pentru care ar trebui sa sar intrun picior si sa nu mai pot de bucurie. In ciuda a ceea ce stiu in mintea mea, parca inima mi-e pe alta lungime de unda, ma cuprinde amaraciunea, oboseala, dezamagirea, ingrijorarea, nemultumirea.

Nu-mi place starea aceasta, imi place sa ma bucur, viata pe care Dumnezeu vrea sa o traiasca in mine nu e o viata de tristete, nu e stearpa si gri. Viata din belsug promisa de Isus celor ce aleg sa-L urmeze pe El nu poate sa arate asa.

Inseamna ca sursa bucuriei mele, care se clatina cand bate vantul, care ma paraseste cand lucurile merg prost, nu e unde trebuie. Daca bucuria mi se naste din realizarile mele sau ale celor dragi, din circumstantele vietii, din orice alta sursa decat Dumnezeu, sunt pe un drum gresit. La ce m-as putea astepta ?

Bucuria e roada Duhului Sfant in viata mea. Daca-mi lispeste, inseamna ca legatura mea cu divinitatea e subreda. Inseamna ca pacatul din viata mea, nemarturisit si nelasat, imi ascunde Lumina Fetei Lui. Inseamna ca lupt cu morile de vant, cautand sa schimb circumstantele care nu-mi convin, care ma secatuiesc de energie si pace, de bucurie, de odihna si entuziasm, in loc sa privesc unde trebuie.

De ce nu las prezenta Lui sa ma umple si sa ma poarte prin vaile umbroase si reci din viata mea? De ce pierd din vedere ca Dumnezeu e in control si promsiunile Lui stau in picioare, astfel incat ma pot odihni in umblarea mea cu El, ma pot bucura aflandu-ma in voia Lui, in orice imprejurare a vietii?

Iata ce spune Jerry Briges : "Putem trece prin viata plictisiti, mohorati si cartitori sau ne putem bucura in Domnul! A fi lipsit de bucurie inseamna a-L dezonora pe Dumnezeu si a respinge dragostea Lui, inseamna ca nu-L crezi pe Diumnezeu si nu te increzi in El. A fi plin de bucurie inseamna ca recunosti cine este Dumnezeu si inseamna sa spui unei lumi care ne priveste "Dumnezeul nostru domneste".

Autor: Vio Restea

Phil Wickham - True Love

Come Awake!

We all carry various burdens and struggles that sometimes prevent us from living the life God intended. Christ's sacrifice, though, reminds us that he defeated every last thing that might encumber His people. Thus, the charge to us all is to come awake and be one with Christ again. Music by Matt Maher.

Dar nu te iubesc, ce, ţi-am zis eu că Te iubesc?

- Este mult de citit pentru unele persoane, dar va asigur ca se merita -

Dacă ar fi să mizez pe faptul că Tu nu mi-ai spune un anumit lucru vreodată, atunci aş miza pe faptul că nu mi-ai spune asta, dar eu Ţi-am spus-o… ’’Dar nu te iubesc, ce, ţi-am zis eu că Te iubesc?’’ Spre deosebire de oameni, spre deosebire de mine, Tu, Isuse nu îţi retragi sentimentele cu una cu două, deşi Te-am închis afară de atâtea ori silindu-Te să Te odihneşti lângă prag… Când ieşeam eu însămi afară, treceam grăbită pe lângă Tine prefăcându-mă că nu Te cunosc.

Când ceva se strica şi ceilalţi nu puteau repara, ieşeam pe hol şi cu neruşinare Îţi făceam semn să intri înăutru, îţi arătam cu mâna partea din mine care era stricată şi în timp ce răsfoiam catalogul cu produse de înfrumuseţare a lunii cu pricina aşteptam să termini şi să ieşi. Dacă mi-aş fi ridicat privirea din catalogul ăla blestemat cu siguranţă m-ar fi întâmpinat o pereche de ochi dintre cei mai blânzi, dar în schimb m-am afundat şi mai mult în el. Dacă aş fi oprit zgomotul de fundal al minţii mele, aş fi auzit chemarea Ta cu mult timp în urmă. Ţi-ai şters mâinile de fiecare dată şi ştergura ai aşezat-o calm, într-un gest lipsit de revoltă ori furie pe măsuţa de cafea. În comoditatea mea, fiind zidită în fotolio şi nu în stâncă, de cele mai multe ori neglijam să Te conduc afară. Cu pasul mărunt şi greu Te îndreptai în tăcere spre ieşire, dar nu înainte de a îmi pune mâna pe creştet:’’ Stai liniştită, nu te deranja, ştiu drumul.’’

Îmi plăcea reparaţia, şi o vreme am făcut tot posibilul să conserv acea parte din mine. Ajunsesem să stau pe podea sprijinindu-mă de uşă şi vorbindu-Ţi am realizat că îmi acorzi timp, că mă asculţi şi în mod ciudat, făceai ceea ce nimeni nu mai făcuse până atunci, mă înţelegeai. Zumzetul firii, zgomotul de fundal începu să pălească în faţa vocii Tale deşi încă Te ţineam de cealaltă parte a uşii… Trecu o vreme până să aud din nou aceleaşi zgomote, acelaşi zumzet familiar doar că de data aceasta nu se mai auzea din interiorul meu ci din afară. ’’Isuse, ce se întâmplă?!’’ m-am repezit la uşă privind prin vizor. ’’Lasă-Mă să intru, nu pot să fac nimic din afară.’’ / ‚’’Dar ce se întâmplă?’’ / ‚’’Nu mai este timp, lasă-Mă înăutru.’’ însă înainte să apuc a mai face ceva mi-au dărâmat uşa. ’’Am venit să petrecem!’’ mi-au spus chiuind. Au lăsat uşa deschisă şi de cealaltă parte a pragului Te-am văzut pe Tine, mecanicul sufletului meu, Cel căruia trebuia să-I slujesc dar nu am vrut decât să îmi slujeşti Tu mie.

Am făcut un pas către uşă însă unul dintre ei m-a prins de mână şi m-a tras înapoi, râdeau grotesc şi dansau în jurul meu. Am încercat să îmi fac loc printre ei însă deşi totul părea haotic, mişcările lor erau sincronizate în aşa fel încât să nu pot ieşi din hora aceea diavolească. Dar Te priveam, îţi vedeam ochii şi deşi zgomotul era asurzitor Ţi-am citit pe buze cuvintele ’’Lasă-Mă să intru.’’. Vroiam să iau Biblia prăfuită pentru a îi alunga, dar nu mi-am putut face loc printre ei şi râdeau isteric. Când m-am întors pentru a Îţi întâlni din nou privirea unul s-a desprins din horă şi grăbit trânti uşa. Nu Te mai auzeam, şi încet cu simţurile amorţite de muzica aceea am uitat ceea ce vorbisem în serile în care stăteam lângă uşă ascultându-Te, luând în considerare alegerea de a Te lăsa în inima mea. M-au ameţit, m-au învârtit, cu ale lor cuvinte dulci m-au îmbătat şi chiar credeam că îmi place, că toate acele lucruri îmi plăceau – dar au chinuit sufletul meu, stricând fiecare lucru pe care Tu l-ai înnoit în mine.

O noapte întreagă nu s-au oprit, deşi trăgeam nădejde să mă lase să mă odihnesc puţin, au plecat abia spre dimineaţă. Leşinată pe fotoliu m-am trezit târziu, priveam în jur la tot ce au stricat, la tot ce am stricat eu şi mahmură sufleteşte am privit spre uşă aşteptând să mai baţi o dată, şi mulţumesc Lui Dumnezeu că ai bătut. ’’Intră.’’ am spus scâncind. Te-ai repezit la mine când ridicându-mă prea repede am ameţit şi era cât pe ce să cad. M-ai luat în braţe şi m-ai aşezat pe canapea. ’’Trebuie să fac curăţenie.’’ am zis plângând înăbuşit. ’’Nu eşti în stare acum să strângi după tine.’’ şi m-am ruşinat de mine. ’’Chiar nu mai vreau să mi se întâmple asta.’’ am spus, dar tăcând ai început să cureţi, să repari ceea ce era stricat, să înlocuieşti ceea ce era spart şi să pui de la Tine ceea ce îmi fusese furat.

Am adormit pe canapea, slăbită şi secată de vlagă. Când mi-am deschis ochii Te-am văzut, ai aşezat ştergura pe măsuţă cum ai făcut de atâtea ori, fără furie ori resentimente şi ştiu prea bine că aveai tot dreptul să fi furios, fiindcă nu era prima dată când s-a întâmplat aşa ceva. Fără a îmi mângâia creştetul cum obişnuiai Te-ai îndreptat spre uşă … ’’Isuse, ce-ai zice dacă ai rămâne aici câteva zile?’’ Te-am privit şi m-am ruşinat de propriile-mi cuvinte ‚’’Isuse, ce ai zice dacă ai rămâne?’’ am reformulat grăbită. Chipul mi s-a schimonosit de tristeţe când Te-am văzut păşind spre uşă, dar ai făcut asta doar pentru a o închide fiindcă rămăsese deschisă în tot acel timp. ’’Desigur.’’ mi-ai răspuns. Am zâmbit împăcată, odată cu treceau zilelor starea mea s-a îmbunătăţit, Te-ai îngrijit de rănile mele spirituale …

A trecut timpul pe nesimţite până când din afară s-a auzit acelaşi zumzet, cunoscutul zgomot al firii şi inima mi se făcu cât un purice. Uşa era descuiată şi m-am speriat la gândul că aveau să intre iarăşi peste mine, însă deşi mânerul metalic se mişca sub presiunea mâinilor lor, pentru un motiv necunoscut mie nu puteau intra. M-am apropiat de uşă şi am privit prin vizor recunoscându-i, erau ei, nimicitorii sufletului meu. Priveam spre uşă şi mă mira faptul că nu puteau intra. ’’Draga mea, vrei să ne rugăm?’’ Te-am auzit, mă chemai să mă alătur Ţie. Am privit spre uşă şi apoi spre Tine şi am spus hotărâtă ’’Da.’’. M-am aşezat lângă Tine şi mi-ai luat mâna în mâna Ta, ne-am aplecat capetele şi cu cea mai blândă dintre voci ai spus: ’’Tată, ca Fiu al Tău, prin autoritatea pe care Mi-ai oferit-o, mă prezint înaintea Ta împreună cu fiica Ta a cărei tentaţii s-au pironit la uşă, şi ştiu că în inima ei încă dăinuiesc reziduri ale păcatelor trecute şi cunosc că se simte tentată să le deschidă deşi ştie că o v-or pustii, de aceea Te rog, dă-i puterea să nu le deschidă uşa şi dă-i înţelepciunea să mă lase în continuare la cârma vieţii ei. Eliberare peste ea Tată, pace peste sufletul ei, Duhul Sfânt în candela fiinţei ei.’’. Ridicându-ne capetele, am privit spre uşă, mânerul încă se mişca, însă nu mai auzeam zumzetul… ’’Suntem doar noi doi în inima ta.’’ mi-ai spus cu blândeţe mângâindu-mi creştetul. ***

Cât vei trăii pustiitori trimişi de diavolul au să încerce să intre peste tine, au să încerce să forţeze uşa iar Isus este singura scăpare. Poate ai făcut ca mine, ai vrut ca Isus să îţi slujească ca mecanic al sufletului tău însă nu ai fost niciodată dispus să Îi slujeşti, poate încă convieţuieşti cu pustiitorii tăi fiindcă pare convenabil … Dar îţi spun, nimic nu este mai plăcut ca senzaţia pe care o ai când eşti doar tu şi Isus în inima ta. Eliberarea Tatălui peste tine, pace peste sufletul tău şi Duhul Sfânt în candela fiinţei tale, în Numele Domnului Isus, amin.

Scris de SAGA STONE
Sursa: Crestin Total

Reverse Thinking

Invata de la luna sa nu te inspaimanti!

Invata de la luna sa nu te inspaimanti!

Este un vers dintr-o poezie care mie îmi place foarte mult şi într-o seară stăteam undeva departe de casă, afară într-o curte şi era noapte afară, eu priveam spre cerul senin şi la luna care era singurul luminător şi mi-am adus aminte de acest vers din acea poezie.
M-am întrebat: „Ce trebuie să învăţ de la lună ?”
Am continuat să privesc înspre cer şi să analizez puţin luna şi am tras vreo 3 concluzii:

1. Să luminez. Indiferent cât de negru este întunericul, indiferent cât de frig este, indiferent ce se întâmplă în jurul meu eu trebuie să fiu acea lumină care luminează întreg pământul, conştient fiind că în noapte numai lumina mea se vede. Fii conştient că în dreptul celor care trăiesc în jurul tău, lumina ta trebuie să se vadă, nu au altă lumină în noaptea din viaţa lor, ci doar o lumină care trebuie să vină de la tine.

2. Să nu mă tem de nimic. Luna pur şi simplu nu poate face nimic ca norii să nu o acopere, ci doar stă la locul ei şi aşteaptă ca norii să treacă. Am observat că unii nori sunt mai mici, alţii mai mari, alţii mai groşi, unii nu chiar atât de denşi, dar indiferent de felul norului luna continuă să-şi facă treaba ei: să stea la locul ei şi să lumineze. Tu ai un loc în care ai fost pus, nu te teme de nimic, căci norii vin, dar nu uita că ei trec, datoria ta este să stai acolo unde eşti ţinând credinţa ta în Isus Hristos şi fruntea sus că El este Cel care te ţine în mâna Lui şi nimeni şi nimic nu te poate afecta.

3. Să merg înainte. Mi-am adus aminte de orele de geografie, luna are un traseu bine stabilit pe care trebuie să-l parcurgă, nu contează ce vreme este, nu contează ce anotimp este, nu contează câţi nori sunt, nu contează ce trebuie să îndure, ea merge înainte şi se ţine de traseul ei. Tot aşa, noi, cei ce suntem copiii lui Dumnezeu, avem trasată o cale de către Domnul Isus. Trebuie să ne ţinem de acea cale, de acel traseu, indiferent ce va veni pe cale noi trebuie să mergem înainte. Isus a făcut la fel, cei dinainte de Isus au făcut la fel, cei de după Isus au făcut la fel, NOI trebuie să facem la fel.

Meditează şi tu asupra acestui vers, asupra acestor cuvinte şi fie ca Părintele îndurărilor şi Dumnezeu oricărei mângâieri să te ajute să iei exemplu de la lună şi să îţi dea putere să asculţi tot ceea ce Dumnezeu vrea ca tu să faci.

Autor: Zullu

Ce culori se potrivesc tenului ,,cald"?

          Cu adevarat cea mai frumoasa femeie este aceea care emana frumusetea ce vine din trairea unei vieti placute lui Dumnezeu! Pentru ca este bine sa mentinem un echilibru intre ce este in interior si ce se vede in exterior si pentru ca, in contrast cu ce se crede, putem radia de frumusete prin modestie si alegeri facute cu intelepciune, m-am gandit ca ar fi interesant sa fac un mozaic din culorile ce se potrivesc pentru tenul cald. Am inceput cu tenul cald pentru ca acesta este si tenul meu si pentru ca am fost curioasa sa vad ce culori ma avantajeaza.
Cu aceasta ocazie sunt inca o data recunoscatoare pentru ca Dumnezeu a creat viata in culori atat de multe si de frumoase! Putea sa puna totul doar in negru, alb si gri si nimeni nu si-ar fi dat seama! Dar pentru ca ne iubeste atat de mult, vrea sa ne bucuram de viata din plin!
Mozaicul l-am aranjat dupa ce am studiat putin. Daca nu stiti ce tip de ten aveti, puteti citi informatiile de mai jos.

Afla daca tenul tau e rece sau cald

Poti stabili acest aspect printr-o analiza foarte simpla. Ai nevoie de lumina naturala, o oglinda de mari dimensiuni, un elastic de par, un tricou sau un cearceaf foarte alb si un altul crem.
Asigura-te ca ti-ai strans bine parul la spate, ca gatul si decolteul sunt libere, ca n-ai bijuterii si ca ti-ai indepartat cu grija toate urmele de machiaj. Priveste-te in oglinda in timp ce tii in fata ta intai tricoul alb, iar apoi pe cel crem.
Priveste-ti albul ochilor, iar cand ti se va parea ca se lumineaza, aceea e culoarea care ti se potriveste. Daca ai tenul "cald", tricoul crem ar trebui sa te invaluie intr-o lumina calda, in timp ce cel alb sa te faca sa arati trasa la fata. Daca, dimpotriva, ai tenul "rece", ar trebuie sa te avantajeze tricoul alb, cel crem facandu-te sa pari trasa la fata.

Ten cald
Daca aceasta este nuanta tenului tau, este foarte probabil sa ai urmatoarele caracteristici:
- Parul tau natural este castaniu deschis sau inchis, castaniu-roscat, blond inchis, roscat
- Ochii tai sunt caprui, de culoarea alunelor, verde deschis sau albastru deschis, poate si cu reflexii aurii
- Pielea ta este galben - bej, auriu - maroniu, de culoarea piersicii sau ivoriu. Este posibil, de asemenea, sa ai pistrui sau sa ai o tenta de bronz

Ten rece
Daca tenul tau face parte din aceasta grupa, este posibil sa ai cateva dintre urmatoarele semnalmente:
- Parul tau natural este brunet, castaniu foarte inchis, blond cenusiu sau blond extrem de deschis, aproape alb, ori blond argintiu
- Ochii tai sunt caprui inchis, verde inchis, o nuanta foarte inchisa de aluna sau de albastru
 - Pielea ta este intunecata, maslinie, roz, alba sau doar pala. In cazul in care ai pielea alba, de obicei te arzi foarte usor din cauza soarelui.

Sursa text: Ziare.com

Louie Giglio Mashup of Stars and Whales Singing Gods Praise (tradus in l...

Incredibil modul in care creatia Il lauda pe Dumnezeu. Merita urmarit pana la sfarsit, mai ales la sfarsit! Pur si simplu minunat! :)
Maret esti Tu, Doamne! :)

La bine si la greu

Ma doare cand ne miram de un astfel de devotament. Dragostea asta implica: egoism 0 % si slujire cu dedicare 100 % si reciproc. Asa ar trebui sa fie fiecare in casnicia lui. Ma doare ca astfel de oameni sunt rari ..
Domnul sa ne modeleze si sa ne faca mai mult asemenea Lui, astfel incat sa nu mai fim uimiti atunci cand cineva slujeste din toata inima!

King's Daughter,


Cea mai mare dovada de iubire. Ce face un barbat pentru sotia lui, de 33 de ani incoace

Viata nu a fost blanda cu o femeie din China, ramasa paralizata, insa ea a avut noroc de un sot dedicat, care merge cu ea in carca, zi de zi, de 33 de ani incoace. Pentru oamenii din orasul Luo Wen, provincia Sichuan, este o scena obisnuita sa-l vada pe Chen Zhikun (61 de ani) mergand in spate cu sotia lui, Zhou Qiyu (60 de ani). Femeia foloseste si un scaun cu rotile, insa daca nu poate sta foarte mult in el, pentru ca ii provoaca o senzatie de durere in tot corpul.
"Tatal meu o ajuta pe mama sa se intoarca in fiecare ora din noapte si merge cu ea in carca la fiecare 5 minute, in timpul zilei", povesteste fiica celor doi.
Zhikun si Qiyu s-au casatorit in 1977 si au doi copii. La scurt timp dupa ce de-a doua nastere, picioarele femeii au devenit din ce in ce mai slabe, pana cand nu le-a mai putut misca.
"Nu stiu cum am trecut prin toate astea. Sotia mea era paralizata, iar cei doi copii plangeau. Trebuia sa am grija non-stop de trei oameni", marturiseste greu incercatul barbat. Iar fiica lui adauga: "Scaunul cu rotile a fost cumparat in 1998, pana atunci, tatal meu a fost scaunul ei cu rotile".

Sursa: Stirile ProTv

Still My Soul Be Still