Social Icons

vineri, 10 ianuarie 2014

Totul sau nimic

          Avem un Dumnezeu care nu umbla cu jumatati de masura. El vrea totul sau nimic. Dumnezeu este Dragoste si dragostea ofera, se jertfeste si o face cu bucurie. El doreste sa ne ofere tot ce este mai bun pentru noi, fara plata. Isi doreste, insa, sa Il iubim, sa avem incredere in El in orice circumstante, in special in cele dificile, si sa Ii fim devotati.
          Unul din oamenii pe care ii apreciez in mod deosebit este Avraam. Mi-as dori sa am credinta lui, in orice circumstante. Mi-as dori sa ma bucur de relatia pe care el a avut-o cu Dumnezeu dintotdeauna. Avraam L-a onorat pe Dumnezeu cu credinta si devotamentul lui si Dumnezeu L-a onorat pe Avraam. Imi aduc aminte, in particular, momentul in care Dumnezeu a ales sa nu tina ascuns de Avraam ce avea de gand cu Sodoma si Gomora si, implicit, cu Lot, care a fost salvat de la moarte tot din pricina lui Avraam.
          A venit o zi in care Dumnezeu l-a pus la incercare pe Avraam. I-a cerut sa aduca o jertfa si pe altar sa aseze pe nimeni altcineva decat pe fiul sau cel preaiubit, fiul pe care l-a asteptat timp de 25 de ani. Dumnezeu l-a pus la incercare, urma sa il opreasca la timp pe Avraam, inainte de a-si aduce copilul ca jertfa, intrucat era doar un test si Dumnezeu nu ar acepta niciodata jertfe umane. Avraam, insa, nu stia acest lucru. Ce stia Avraam era ca Dumnezeu poate totul, chiar si sa il readuca la viata pe Isaac. 
          Avraam i-a fost devotat pe deplin lui Dumnezeu si L-a pretuit mai mult decat pe oricine altcineva.
,,Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau, Isaac.” (Gen. 22:3) De fiecare data cand citesc acest verset raman muta de uimire. Nu am copii, dar incerc sa imi imaginez ca mi-ar fi cerut Dumnezeu sa jertfesc o fiinta pe care o iubesc. La nivelul de credinta la care sunt acum, sunt mai mult decat sigura ca nu m-as fi sculat dis-de-dimineata sa indeplinesc aceasta cerere.  Dar Avraam s-a increzut in Dumnezeu cu toata inima lui si a fost dispus, pentru Dumnezeu, sa puna pe altar ce a avut el mai de pret pe lumea aceasta. Mai mult, fiul a observat lipsa mielului de jertfa si cand il intreaba pe Avraam cu privire la acest aspect, raspunsul lui da, inca o data, dovada de increderea de neclintit pe care o avea in Dumnezeu: ,,Dumnezeu Insusi va purta de grija de mielul pentru arderea de tot.” (Gen. 22:8) Avraam si Dumnezeu stiu ce o fi simtit Avraam in acele momente … Dumnezeu l-a onorat pe Avraam pentru credinta lui si l-a binecuvantat foarte mult. Si a purtat intr-adevar de grija si de mielul de jertfa, Isaac fiind salvat in ultimul moment.
          Imi doresc sa am o credinta la fel de puternica. Imi doresc sa Il onorez pe Dumnezeu. Nu-mi cere Dumnezeu sa jertfesc fiinta pe care o iubesc, dar imi cere Dumnezeu sa ,,pun pe altar” ce am eu mai de pret. Fiecare avem acel ,,ceva” la care ne este extrem de dificil sa renuntam. Exact acel ,,ceva” il va cere Dumnezeu, nu ca sa ne produca durere, ci ca sa ne testeze si sa ne rasplateasca mai mult decat ne inchipuim. Exact acel ,,ceva” va demonstra cat de mult iubim pe Dumnezeu si cat de mult ne incredem noi in El. De vorbim usor vorbim, dar faptele vor dovedi daca il iubim pe Dumnezeu cu toata inima noastra. Tie ce iti cere sa ,,pui pe altar”? Il iubesti pe Dumnezeu indeajuns de mult, incat sa pui pe altar ce ai tu mai de pret?

marți, 7 ianuarie 2014

Noi vrem tableta, iphone 5, altii vor sa traiasca ...

          Din martie 2011, in Siria a inceput un razboi cumplit. Numerosi copii au fost executati sau torturati in Siria, inclusiv bebelusi. Ma tot gandesc la acei lunetisti care au tras in atatia copii, atatia oameni … aproximativ 100 000 conform unor estimari realizate de BBC. Cum poti sa ucizi un copil? Cum poti sa dormi noaptea dupa? Cum poti sa o iei a doua zi de la capat? Sunt constienta ca stiu foarte putine lucruri despre acest razboi, dar ceea ce vad in poze este infiorator.

Infiorator este si faptul ca noi, ceilalti, care nu traim acest razboi pe pielea noastra, suntem absorbiti fie de problemele noastre (mici in comparatie cu ale altora), fie de materialism. Ne framantam ca vecinul are tableta si noi nu ne-am luat, ca are casa mai mare decat a noastra sau masina ultimul racnet. Ne gandim cum sa adunam mai mult, din ce in ce mai mult, de parca vom trai vesnic aici. Suntem absorbiti de a avea cat mai mult, sa ne fie noua bine si uitam de ce se petrece in jurul nostru.
         Circula pe net cateva poze cu un copilas sirian de 3 ani care, inainte de a muri, a afirmat faptul ca ii va spune lui Dumnezeu totul. Nu stim daca a spus sau nu asa ceva, dar pozele vorbesc de la sine despre atrocitatile ce se petrec in Siria in momentul de fata.

Multi isi pun intrebarea: ,,Unde este Dumnezeu acum? Daca El exista, de ce nu opreste raul?” O intrebare buna si legitima. Dupa cum spunea un om, pe care eu il respect foarte mult, ,,daca Dumnezeu ar elimina raul in acest moment, niciunul din noi nu ar supravietui in urmatoarea secunda, pentru ca fiecare dintre noi suntem pacatosi si rai. Dumnezeu nu uita si va face dreptate in mod desavarsit, dar toate la timpul lor. Pana atunci insa, ne da fiecaruia dintre noi sansa de a ne intoarce la El, pentru a nu fi despartiti de El pentru eternitate si in pedeapsa vesnica.”

          Veti spune: ,,Nu este lupta mea! Mi-e mila de ei, dar ce pot face eu?” Te poti ruga pentru ei, fierbinte, cu ravna si credinta. Si ii poti ajuta pe cei din jurul tau, cei cu care te intersectezi de-a lungul vietii, intrucat nimeni si nimic nu apare la intamplare in viata ta. Nu caut sa judec, si la mine mai are mult de lucrat Dumnezeu. Dar cred ca, in loc sa fim preocupati de noi insine, ar trebuie sa ne pese si de aproapele nostru. Voi lasa imaginile sa vorbeasca …

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Traiesti sau doar respiri? Lectii de viata din anul ce curand se va incheia.


          In cateva zile, anul 2013 nu va fi decat o amintire. La sfarsitul fiecarui an imi place sa meditez la anul ce a trecut, sa imi notez lectiile pe care le-am invatat si sa ma gandesc cum pot aplica acele lectii de viata in anul ce urmeaza sa inceapa. Sunt sigura ca nu sunt singura care procedeaza astfel si este un mod bun de a sfarsi si incepe un an de viata. Sfarsitul lui 2013 nu face exceptie.
          Am invatat, din fericire, multe lectii in 2013, insa voi aminti doar cateva dintre ele. Cred ca una din cele mai importante lectii de viata pe care le-am primit este urmatoarea:  <Ai mare grija caror ganduri dai acces  in mintea ta! Un mod de gandire negativ va avea un impact negativ asupra vietii tale!> Am inteles acum cat de mult rau mi-am facut cu mana mea prin faptul ca am permis gandurilor negative sa isi faca cuib in mintea mea.  Dupa cum spunea o persoana inteleapta: ,,Ai grijă ce anticipezi; aşteptările negative devin profeţii ce se auto-împlinesc. Dumnezeu a promis că te va ajuta, dar tu ai votul decisiv. Prin faptul că te concentrezi asupra laturii negative, eşti de acord să-l laşi pe Satan să te înfrângă.”  Cate momente dificile puteam evita daca respingeam orice gand negativ si imbratisam o credinta puternica.  Domnul Isus a spus: “Faca-vi-se dupa credinta voastra!” (Matei 9:29). 
          Mai mult, L-am intristat pe Domnul meu cu momentele in care am dat curs gandirii negative, in loc sa dau curs credintei. Insa, daca Dumnezeu vrea, voi trai si anul 2014 va fi anul credintei puternice, anul in care Il voi face pe Dumnezeu sa zambeasca mai des.  Putem astepta lucruri mari de la Dumnezeu, dar trebuie, inainte de toate, sa Il onoram cu credinta noastra. Domnul doreste sa vada ca ne incredem in El 100%. Dumnezeu vrea totul sau nimic.
          O alta lectie pretioasa invatata in acest an este urmatoarea:  <Este inutil sa incerci cu tot dinadinsul sa faci parte din viata unui om pentru care ai fi in stare sa traversezi oceane, dar care nu ar sari un podet pentru tine! > Dupa cum spunea o prietena: ,,Am invatat sa nu ma agat de nimeni. Cei care vor dori sa faca parte din viata mea vor gasi ei singuri o cale, iar unora s-ar putea chiar sa le dau o mana de ajutor."  Am inteles ca cei care vor cu adevarat sa faca parte din viata ta si care te pretuiesc pentru cine esti tu, nu pentru cine ar dori sa fii, isi vor face timp pentru tine. Timpul nostru este unul din darurile pretioase pe care le putem oferi cuiva, intrucat atunci cand oferi din timpul tau, oferi din viata ta.
          O alta lectie de viata dobandita in decursul acestui an este valoarea nespus de mare a rabdarii. Nu oricine are capacitatea de a astepta cu rabdare. Dimpotriva, putini exceleaza la acest capitol. Dar cine are rabdare, da dovada de intelepciune si incredere in Dumnezeu. Rabdarea merge mana in mana cu blandetea. Oh, intr-adevar, ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui.
          Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici. Ma bucur mult de tot ce a ingaduit Dumnezeu sa invat in 2013 si daca Dumnezeu vrea, voi trai si voi aplica in noul an lectiile pretioase invatate in trecut.  Un an binecuvantat va doresc tuturor si o credinta puternica, onorandu-L pe Dumnezeu.

duminică, 24 noiembrie 2013

Cugetare IV

          I love that, no matter where we are or what we’re going through ... , it really is always just the two of us – me and the One who created Me.  The One who knows me like no one else could ...  The One who loves me like no one else ever will ... 

          Regret faptul ca nu am inteles mai devreme acest adevar: suntem doi, eu si Dumnezeu, indiferent de ce ma asteapta in viitor. Eu si El putem trece impreuna peste orice, atata timp cat merg de mana cu El. Domnul nu imi va da niciodata drumul la mana si, daca vreodata se va intampla sa ii dau eu drumul, va cauta sa ma recastige, din nou si din nou.
          De ce? Pentru simplu fapt ca ma iubeste cu adevarat si vrea sa fim impreuna pentru eternitate. Omul poate iubi in mod sincer, atat cat este capabil sa o faca, dar niciodata nu va putea iubi in modul in care Domnul o face.
          Bucuriile se vor impleti, in continuare, cu incercarile. Cateodata va fi atat de greu incat ispita de a renunta va fi mare. Dar, amintindu-mi ca eu si Dumnezeu suntem impreuna pentru totdeauna, amintindu-mi ca El ma iubeste ca nimeni altul, amintindu-mi ca se bucura sa imi fie alaturi si are puterea de a schimba orice tip de circumstantele, pacea imi inunda inima. Imi doresc sa Il cunosc pe zi ce trece mai mult si, cel mai important, sa Il iubesc, nu cu vorba ci cu fapta, modul in care fac alegeri si traiesc fiind dovada iubirii mele.
          'Singura' sau nu, cu prieteni sau nu, cu familie sau nu, indiferent de circumstantele in care ma voi gasi, vom fi noi doi, eu si Dumnezeu, mana de mana, acum si pentru totdeauna. Cu El, pot infrunta orice. Fara El, esecul este garantat.
          Just the two of us, now ... and forever!

duminică, 27 octombrie 2013

Cugetare III

         
         Fiecare dintre noi ne dorim ceva ... intotdeauna. Daca primim acel ceva, se iveste o noua dorinta si tot asa. Aceia dintre noi, care am inteles ca orice dar bun vine de Sus, de la Dumnezeu, mergem la El cu cererea noastra. Dumnezeu ne aude intotdeauna si asculta orice inima sincera care vine sa ii vorbeasca. Insa acest lucru nu implica, in mod automat, ca Dumnezeu va raspunde dupa cum ne dorim noi. Si atunci ne intrebam: ,,Dar, de ce? Cererea mea este una buna."
         Ceea ce ne dorim si cerem de la Dumnezeu poate fi intr-adevar un lucru nobil, ceva bun, insa Dumnezeu are atat un plan cu fiecare dintre noi cat si un plan cu noi toti, ca omenire. Si Dumnezeu lucreaza conform acestui plan. Este un plan bun, un plan perfect, un plan pentru binele nostru. Viata este ca un puzzle. Noi avem doar cateva piese puse cap la cap, dar Dumnezeu cunoaste deja toata imaginea. Ceea ce azi pare foarte bun, in viitor poate da nastere la evenimente nedorite.
          Pe de alta parte, este posibil ca ceea ce cerem sa fie ceva bun pentru noi, dar sa nu fie momentul potrivit. O cerere implinita inainte de vremea ei este ca un fruct verde, necopt. Dumnezeu vrea sa ne bucuram de savoarea fructului copt, insa noi, ca niste incapatanati si nerabdatori ce suntem, spunem: ,,Nu! Eu vreau acum. Acum este bine. Nu vad de ce nu ar fi." Si uitam ca avem de-a face cu un Dumnezeu intelept in mod desavarsit. Din fericire pentru noi, Dumnezeu nu face dupa capul nostru, ci dupa intelepciunea Lui. Datoria noastra este sa ii spunem Lui tot ce ne dorim si sa avem credinta ca El ne va da tot ceea ce avem nevoie, la timpul potrivit ...
           In final, totul se rezuma la cat de mult ne incredem noi in Dumnezeu. Daca noi credem, in mod sincer, ca avem un Dumnezeu atotputernic si bun, care lucreaza pentru binele nostru [chiar si cand nu intelegem], vom astepta timpul Lui si voia Lui pentru orice i-am cere. Este extrem de cunoscut versetul din Proverbe 3:5, ,,Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelpciunea ta." si totusi rar ne incredem in El pe deplin, 100%, nu 99% sau chiar mai putin. Stim acest verset atat de bine incat il citim ca pe o poezie si uitam ca Dumnezeu ne vorbeste clar: ,,Nu te bizui pe intelepciunea ta. Increde-te in Mine! Sunt de partea Ta, nu impotrivta Ta. Mergi pe mana Mea."
            Realizam noi cat de mult de iubeste Dumnezeu si de ce este in stare sa faca, din iubire? Nu stiu cati dintre noi ar fi dispusi sa-si jertfeasca fiinta iubita pentru un razvratit. Eu cred ca niciunul. Dumnezeu a facut asta. Si nu oricum, ci cu sacrificii mai mari decat putem noi pricepe acum. Ei bine, esti intelept daca iti incredintezi viitorul in mainile unui astfel de Dumnezeu si mergi pe mana Lui chiar si cand este dureros si nu intelegi. Dupa cum spunea si Elisabeth Elliot, ,,Lasa totul in mainile ce s-au lasat strapunse pentru tine." Indiferent de circumstante, sa urmam exemplul lui Avraam, care a nadajduit impotrivta oricarei nadejdi.

marți, 27 august 2013

Ocupa-te de ,,Ismael-ul" tau

Ismael s-a născut ca rezultat al încercării iui Avraam de a grăbi planul lui Dumnezeu şi de a-l împlini prin eforturi omeneşti. Faci şi tu la fel? Cu toţii îi avem pe “Ismaelii” noştri: o idee bună care nu a fost ideea lui Dumnezeu şi care îţi poate complica viaţa. Poate spui: “Dar Dumnezeu nu l-a iubit şi pe Ismael?” Ba da, şi l-a binecuvântat (Geneza 17:20). Dar Dumnezeu a spus că îşi va împlini planul numai prin Isaac. Când alergi înaintea lui Dumnezeu sau când încerci să înlocuieşti voia Lui cu voia ta, nu numai că suferi, dar şi cei pe care îi iubeşti suferă. Spiritual vorbind, când Dumnezeu îţi spune: “Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei” El spune: “E timpul să te ocupi de trecut şi să-ţi faci curăţenie”. Dar să remarcăm şi altceva în această relatare.

Asemenea iui Ismael şi lui Isaac, uneori minunea şi greşeala pot creşte împreună sub acelaşi acoperiş. Lucrurile pot sta atât de prost într-un domeniu şi totuşi foarte bine într-un altul. Poate astăzi Dumnezeu îţi spune: “Datorită destinului pe care îl am în minte pentru tine, trebuie să scoţi lucrul acesta din viaţa ta”. E dureros să renunţi la ceva ce firea ta creează, dar nu ai de ales. lată care sunt opţiunile tale. Poţi fi mişcat de pledoaria lor şi să ratezi binecuvântarea lui Dumnezeu. Sau poţi spune: “Oricât te-aş iubi, pe Dumnezeu îl iubesc mai mult”. Când eşti dispus să laşi în urmă ceva ce iubeşti pentru că îl iubeşti pe Dumnezeu mai mult, asta se numeşte “jertfa laudei” (Evrei 13:15). Şi când i-l oferi lui Dumnezeu, te plasezi în locul în care poţi primi plinătatea binecuvântării Sale în viaţa ta.


Sursa: Misiune.ro

sâmbătă, 17 august 2013

Holding On by Jamie Grace

"Holding On"

[VERSE 1:]
All the signs of life
They’re all around me with every heartbeat
I feel so alive,
I am joy and sadness,
Peace and madness
If only I can fight just a little longer
I know It’s gonna make me stronger

[CHORUS:]
I just keep holding on to what I believe
Oh, I believe in You
Give me the strength to fight
And the heart to believe
When it’s hard to believe in You


[VERSE 2:]
Oh and these are the times when doubt’s tryin’ to creep in
And I need a reason that’s larger than life when hope seems hard to find
If only I can fight just a little longer
I know it’s gonna make me stronger

[CHORUS:]
So I just keep holding on to what I believe
Oh, I believe in you
Give me the strength to fight
And a heart to believe
When it’s hard to believe
I’ll just keep holding on, holding on, holding on
Give me the strength to fight
And the heart to believe
When it’s hard to believe in you
Oh oh oh oh oh
When it’s hard to believe in you
Oh oh oh oh oh
Oh, I wanna believe

If only I can fight just a little longer
I know I’ll be stronger

[CHORUS:]
So I’ll just keep holding on, holding on, holding on
I’ll just keep holding on, holding on
I’ll just keep holding on to what I believe
Oh, I believe in you
Give me the strength for the fight
And the heart to believe
Cause I’ve got to believe
I’ll just keep holding on, holding on, holding on
Give me strength for the fight
And the heart to believe
'Cause I’ve got to believe in you
Oh oh oh oh oh
Yeah I’ve got to believe in you
Oh oh oh oh oh
Oh, yeah I feel so alive.

marți, 13 august 2013

Cand pornim cu stangul


          In aceasta seara ma plimbam cu bunica mea prin oras. Facem asta des, pentru miscare, si avem ocazia sa observam multe familii la plimbare cu bebelusi sau copii. In aceasta seara insa am plecat acasa cu un gust amar, intrucat am asistat la urmatoarea scena in plin centrul orasului.

Sot si sotie la plimbare. Sotul conducea caruciorul cu bebelusul lor. Sotia, vizibil agitata, ii flutura un telefon prin fata ochilor si ii tot reprosa de niste mesaje. Banuiesc care era problema, insa, intrucat nu pot fi sigura si nici nu e treaba mea, nu pot si nu vreau sa speculez asupra mesajelor. Ei mi-au atras insa privirea intrucat i-am vazut din ce in ce mai agitati. Dintr-o data, fara sa vreau, incep sa aud urmatoarea discutie:
Sotia (extrem de agitata si ridicand vocea): Esti prost sau te faci?
Sotul (nervos): Te-am facut eu proasta? - replica in care a inceput si el sa ridice tonul tonul si a urmat o injuratura adresata ei, pe care nu o pot scrie aici.
Sotia, nervoasa, ia caruciorul din mana lui si pornesc spre casa, nervosi, amandoi.

          De ce relatez intamplarea la care am asistat fara sa imi propun? Pentru a invata cateva lectii. Eu, una, am plecat acasa trista, meditand la ceea ce s-a intamplat. Ma gandeam: ,,Daca in public, in centrul orasului, au facut asa, cum va fi cand vor ajunge acasa?" Si m-am intristat ...  intrucat e pacat. Tineri, casatoriti, avand un bebelus sanatos, ar fi trebuit sa fie in culmea fericirii. Da, este adevarat, cu totii avem ,,suparari" in familie si nu trebuie sa credem ca daca s-au certat o data pe strada asa este mereu intre ei. Insa, ce m-a intristat pe mine in principal nu a fost musai cearta cat modul si tonul in care si-au vorbit. Sotia l-a jignit prima, apoi injuratura lui de dupa ...
Cu siguranta, nu sunt eu cea mai potrivita persoana sa analizez o astfel de situatie, intrucat nu sunt casatorita, insa dintotdeauna mi-a placut sa observ si am invatat multe lectii pretioase din casniciile din jurul meu. Am vazut familii deosebite (ce au pornit cu dreptul in casnicia lor), care si cand aveau diverse neintelegeri, acestea nu durau foarte mult si, chiar daca existau anumite replici dureroase (cum facem noi toti atunci cand suntem foarte suparati), acestea nu implicau injuraturi si jigniri pe fata. Aceste familii faceau tot posibilul ca sa remedieze neintelegerea dintre ei si sa poata reveni la partasia binecuvantata de dinainte de ,,supararea" cu pricina. La polul opus, am vazut familii, care au pornit cu stangul in casnicia lor, si, majoritatea, asa au tot dus-o de-a lungul casniciei. Au inceput cu mici jigniri ici si colo si au sfarsit fie in atmosfera apasatoare pe timp indelungat, batai si divort, fie chiar in omor.

Cum am observat ca putem porni cu dreptul intr-o casnicie? Foarte pe scurt, pornim cu dreptul atunci cand ne casatorim sfatuindu-ne in prealabil cu Dumnezeu, cand motivul pentru care ne casatorim este iubirea autentica pentru celalalt si dorinta de a ne jerfi zilnic pentru binele si fericirea celuilalt [nu alte interese si scopuri care ies din sfera iubirii] si cand punem pret pe puritate.

Cum am observat ca pornim cu stangul intr-o casnicie? Cand nu ne consultam cu Dumnezeu, cand ne casatorim din motive gresite, nu din iubire autentica si cand nu punem pret pe puritate.
La ce da nastere o casnicie in care am pasit in mod gresit? La multa amaraciune si durere, care isi vor arata fata mai devreme sau mai tarziu.

Concluzia la care am ajuns: Vrem o casnicie buna? Trebuie sa pornim cu dreptul, investind in ea si inainte si dupa ce ne casatorim.

Interesant este ca eu chiar astazi, inainte de scena la care am asistat, am citit ceva foarte util cu privire la supararea in familie. Puteti citi si voi aici.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 
Blogger Templates