You find a way and you never give up

          De curand am aflat ceva ce m-a intristat … si nu putin. Admiram mult un tanar pentru omul ce parea a fi. Logodnica lui a avut un accident de masina si a suferit mai multe traumatisme la nivel cerebral. El a afirmat ca ii va ramane alaturi si daca recuperarea ei va ajunge la un anumit nivel, pentru a fi posibil sa aiba o casnicie, se vor casatori. Si eu ma gandeam: ,,Ce om deosebit! O iubeste cu adevarat! Iata un om intre milioane de oameniI”  Anii au trecut si recuperarea acestei tinere a avansat din ce in ce mai mult si el i-a fost alaturi in tot acest proces. Insa, cand cei mai multi se asteaptau ca cei doi sa anunte o casatorie, ei au anuntat despartirea lor. Toata situatia este destul de complicata si nu pot intra in detalii, mai ales pentru faptul ca cel mai bine cunosti cu adevarat  o situatie cand calci in papucii respectivei persoane. Insa ce m-a intristat pe mine mult a fost faptul ca acest tanar a afirmat de foarte multe ori ca ii va fi alaturi mereu si ca vorbele cuiva sunt zero daca nu sunt intarite de fapte. Si stau acum si ma gandesc: ,,De ce faci promisiuni cuiva si nu iti tii cuvantul dat? De ce te lauzi lumii intregi ca vei ramane alaturi de logodnica bolnava si apoi o parasesti? Si cum poti sa te lauzi ca inca o iubesti?” 

          Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu afirm ca eu sunt cineva si ca acest tanar nu este. Tot ce sunt in momentul de fata sunt prin harul lui Dumnezeu, care ciopleste in mine zi dupa zi si ma modeleaza dupa  voia Lui. Fara El sunt nimic. Insa ce stiu sigur este urmatorul lucru: dragostea nu renunta niciodata! Atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, chiar daca ai avea 10000 de motive sa renunti, tot vei cauta sa gasesti unul pentru care sa ramai. Dragostea lupta pana la capat, se sacrifica si gaseste noi puteri de a merge mai departe in ciuda incercarilor. Stiu, sunt cuvinte mari, dar sunt adevarate! Cu totii stim sa fim intr-o relatie cand totul este insorit si cararea este presarata cu petale de trandafir, insa adevaratul test al dragostei este atunci cand totul se intuneca, incercarile vin unele dupa altele si nu mai vedem luminita de la capatul tunelului. Ce valoare au aceste doua cuvinte ,,Te iubesc!”, daca atunci cand celalalt are cea mai mare nevoie de noi, noi ii intoarcem spatele? Ce inseamna, in definitiv, sa iubesti pe cineva? Inseamna sa cauti binele acelei persoane in orice circumstante, sa ii fii alaturi la bine, dar mai ales la greu, sa ai indelunga rabdare cu persoana iubita atunci cand devinde greu de iubit, sa o accepti, sa ii fi alaturi, indiferent ce incercari ati avea de infruntat.  Flori, cadouri, cuvinte frumoase … si acestea sunt bune si isi au locul lor. Insa  iubirea se vede in fapte.

          M-am intrebat deseori: ,,Ma va iubi cineva pe mine pentru mine? Ma va iubi cineva, dorindu-mi binele in orice circumstante: atunci cand sunt greu de iubit, in caz ca voi suferi de vreo boala sau atunci cand perii albi si ridurile vor lua locul tineretii? Sper ca da, pentru ca nu ma voi casatori decat daca iubesc si sunt iubita la randul meu. Am un test prin care imi dau seama intotdeauna daca tin cu adevarat la cineva sau nu. Mai exact, imi pun urmatoarele intrebari: ,,Daca maine, persoana aceasta ar avea un accident si ar ramane cu un handicap, as fi dispusa sa ma mai casatoresc cu ea? As fi bucuroasa sa fac un legamant pe viata cu aceasta persoana? As iubi aceasta persoana atunci cand este moracanoasa si greu de iubit uneori?” Daca raspunsul este da, atunci imi este clar ca iubesc acea persoana. Poate par tragica si poate altii inteleg ca prea pun raul in fata, insa eu consider ca nu este asa. De ce? In viata avem parte de multe bucurii si momente frumoase, insa nu suntem scutiti de incercari. Si cum, atunci cand este insorit, toata lumea stie sa iubeasca, prefer sa ma gandesc inainte la momentele mai putin insorite. Cred ca si faptul ca sunt pragmatica din fire, ma face sa gandesc asa. Nu intru in detalii pentru aceste randuri nu sunt despre mine, ci despre adevarata dragoste si despre cei care o traiesc. Mai jos, am ales sa pun cateva poze cu oameni care se iubesc in mod autentic. De departe, preferatii mei sunt Ian si Larissa Murphy. Am multe de invatat de la amandoi, sunt doi oameni deosebiti.

 

 

Dragostea adevarata nu trece niciodata neobservata si rezista intotdeauna la testul timpului

Din cand in cand am deosebita placere sa vad ceva extraodinar. In oraselul meu traieste un cuplu care, de fiecare data cand ne intalnim pe strada, reuseste sa trezeasca in mine emotii mari. De ce? Sunt un batran si o batrana, sot si sotie, care sunt o dovada puternica a faptului ca dragostea adevarata exista. De fiecare data cand ii vad ma emotionez si dupa ce trec de ei, ma opresc din mers, ma intorc si ma uit dupa ei pana nu ii mai vad. Pur si simplu nu vreau sa pierd o secunda din a-i admira. Reusesc sa ma faca sa zambesc (indiferent cat de ingandurata as fi) si cateodata imi dau si lacrimi de fericire. Nu sunt o persoana emotiva, dar cand ii vad pur si simplu ma emotioneaza. Este trist ca atat de rara a ajuns dragostea adevarata in zilele noastre, incat, cand o intalnesti, te opresti si privesti mut de uimire.

Azi i-am vazut din nou … Amandoi sunt foarte batrani, par sa aiba undeva peste 80 de ani, slabuti, plapanzi. Intotdeauna ii vad impreuna, niciodata separat. Probabil le este teama sa iasa singuri, prefera sa se sprijine unul de celalalt. De fiecare data se repeta acelasi scenariu: ea se tine ferm de bratul lui, el se sprijina intr-un baston si amandoi pornesc incet, dar sigur, inainte. Intotdeauna i-am vazut la brat, niciodata separat. Ce mai imi place este faptul ca si acum, la o varsta inaintata, cu problemele si bolile ei, sotia isi face timp sa se aranjeze cu gust pentru sotul ei. Nu sunt haine de lux, dar sunt curate, ingrijite, asortate. Si sotul nu a incetat sa fie un stalp pentru ea. Amandoi iti ofera o priveliste incantatoare.

Azi, privindu-i, ma gandeam: ,,Asa se manifesta dragostea adevarata: nu trece niciodata neobservata si rezista intotdeauna la testul timpului si suferintelor de tot felul.”

Avem multe de invatat de la astfel de oameni si ma bucur ca Dumnezeu nu i-a lasat unul fara celalalt, ci inca trec impreuna prin viata, fiind o dovada vie ca dragostea adevarata exista, in ciuda valurilor de divorturi si a dovezilor superficiale de dragoste la care asistam din ce in ce mai des.

Atat de emotionata am fost de fiecare data cand i-am vazut incat am ramas sa-i privesc si am uitat sa le fac o poza. Am cautat pe internet una asemanantoare.