Social Icons

sâmbătă, 6 decembrie 2014

To Be Fat Like Me

Un film bun. Titlul ,,nu imi spunea prea multe" despre potentialul filmului, dar cu siguranta a meritat timpul ,,cheltuit" vizionand acest film. Un experiment care mi-a dat mult de gandit. Cred ca voi medita la mesajul acestui film pe o perioada buna de timp. Nu dau detalii pentru ca se merita sa le descoperiti voi! Il recomand!




duminică, 9 noiembrie 2014

History is in the making. What will your history be?


Ouotes from the movie Nowhere Safe:

History teaches us that we can't just dispair. Hope may yet come! Better things may lay ahead! History is in the making. What will your history be? - Teacher Kevin Carlisle

There are people there who love to watch other peole suffer. Loialty fades under pressure and there are few people out there willing to fight for you. But they are out there. My past isn't the end of the world. Better things are in store. I just have to fight for them. So, I am standing up! Enough is enough! I'm not gonna bow down in front of those who get a thrill from watching me suffer. History is what you make of it, so I'm making sure mine is the truth. - Ashley Evans

          Nowhere Safe este un film bun, intrucat are un mesaj puternic. Acest film subliniaza durerea si teama din inima celor care sunt terorizati de altii, care gasesc placere in a intimida si distruge viata celorlalti. Este un film despre Bullying. Este un film in care se pune accent pe faptul ca minciunile se raspandesc mai repede decat adevarul. Daca vrei sa distrugi pe cineva, tot ce trebuie sa faci este sa raspandesti minciuni despre ei, pentru ca acestea sunt crezute mai repede decat adevarul.
          Filmul merita vazut. Il recomand.


joi, 30 octombrie 2014

You find a way and you never give up

          De curand am aflat ceva ce m-a intristat … si nu putin. Admiram mult un tanar pentru omul ce parea a fi. Logodnica lui a avut un accident de masina si a suferit mai multe traumatisme la nivel cerebral. El a afirmat ca ii va ramane alaturi si daca recuperarea ei va ajunge la un anumit nivel, pentru a fi posibil sa aiba o casnicie, se vor casatori. Si eu ma gandeam: ,,Ce om deosebit! O iubeste cu adevarat! Iata un om intre milioane de oameniI”  Anii au trecut si recuperarea acestei tinere a avansat din ce in ce mai mult si el i-a fost alaturi in tot acest proces. Insa, cand cei mai multi se asteaptau ca cei doi sa anunte o casatorie, ei au anuntat despartirea lor. Toata situatia este destul de complicata si nu pot intra in detalii, mai ales pentru faptul ca cel mai bine cunosti cu adevarat  o situatie cand calci in papucii respectivei persoane. Insa ce m-a intristat pe mine mult a fost faptul ca acest tanar a afirmat de foarte multe ori ca ii va fi alaturi mereu si ca vorbele cuiva sunt zero daca nu sunt intarite de fapte. Si stau acum si ma gandesc: ,,De ce faci promisiuni cuiva si nu iti tii cuvantul dat? De ce te lauzi lumii intregi ca vei ramane alaturi de logodnica bolnava si apoi o parasesti? Si cum poti sa te lauzi ca inca o iubesti?” 
          Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu afirm ca eu sunt cineva si ca acest tanar nu este. Tot ce sunt in momentul de fata sunt prin harul lui Dumnezeu, care ciopleste in mine zi dupa zi si ma modeleaza dupa  voia Lui. Fara El sunt nimic. Insa ce stiu sigur este urmatorul lucru: dragostea nu renunta niciodata! Atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva, chiar daca ai avea 10000 de motive sa renunti, tot vei cauta sa gasesti unul pentru care sa ramai. Dragostea lupta pana la capat, se sacrifica si gaseste noi puteri de a merge mai departe in ciuda incercarilor. Stiu, sunt cuvinte mari, dar sunt adevarate! Cu totii stim sa fim intr-o relatie cand totul este insorit si cararea este presarata cu petale de trandafir, insa adevaratul test al dragostei este atunci cand totul se intuneca, incercarile vin unele dupa altele si nu mai vedem luminita de la capatul tunelului. Ce valoare au aceste doua cuvinte ,,Te iubesc!”, daca atunci cand celalalt are cea mai mare nevoie de noi, noi ii intoarcem spatele? Ce inseamna, in definitiv, sa iubesti pe cineva? Inseamna sa cauti binele acelei persoane in orice circumstante, sa ii fii alaturi la bine, dar mai ales la greu, sa ai indelunga rabdare cu persoana iubita atunci cand devinde greu de iubit, sa o accepti, sa ii fi alaturi, indiferent ce incercari ati avea de infruntat.  Flori, cadouri, cuvinte frumoase … si acestea sunt bune si isi au locul lor. Insa  iubirea se vede in fapte.
          M-am intrebat deseori: ,,Ma va iubi cineva pe mine pentru mine? Ma va iubi cineva, dorindu-mi binele in orice circumstante: atunci cand sunt greu de iubit, in caz ca voi suferi de vreo boala sau atunci cand perii albi si ridurile vor lua locul tineretii? Sper ca da, pentru ca nu ma voi casatori decat daca iubesc si sunt iubita la randul meu. Am un test prin care imi dau seama intotdeauna daca tin cu adevarat la cineva sau nu. Mai exact, imi pun urmatoarele intrebari: ,,Daca maine, persoana aceasta ar avea un accident si ar ramane cu un handicap, as fi dispusa sa ma mai casatoresc cu ea? As fi bucuroasa sa fac un legamant pe viata cu aceasta persoana? As iubi aceasta persoana atunci cand este moracanoasa si greu de iubit uneori?” Daca raspunsul este da, atunci imi este clar ca iubesc acea persoana. Poate par tragica si poate altii inteleg ca prea pun raul in fata, insa eu consider ca nu este asa. De ce? In viata avem parte de multe bucurii si momente frumoase, insa nu suntem scutiti de incercari. Si cum, atunci cand este insorit, toata lumea stie sa iubeasca, prefer sa ma gandesc inainte la momentele mai putin insorite. Cred ca si faptul ca sunt pragmatica din fire, ma face sa gandesc asa. Nu intru in detalii pentru aceste randuri nu sunt despre mine, ci despre adevarata dragoste si despre cei care o traiesc. Mai jos, am ales sa pun cateva poze cu oameni care se iubesc in mod autentic. De departe, preferatii mei sunt Ian si Larissa Murphy. Am multe de invatat de la amandoi, sunt doi oameni deosebiti.









joi, 9 octombrie 2014

Prietenie pe viata

     Love is the most powerful force in this Universe. Atunci cand iubesti, esti capabil de lucruri de care nu te-ai crezut vreodata in stare. Dragostea autentica schimba omul si il transforma, pas cu pas, in cea mai buna versiune a sa.
     Am obiceiul, cand si cand, sa ies in oras, singura, sa ma plimb, sa iau aer, sa meditez la viata mea, la ce observ in jur ... Si, uneori, am marea bucurie sa intalnesc pe strada cupluri in varsta. Imi place sa ii observ si ... ii admir mult. In ziua de azi, nu oricine are o casnicie de zeci de ani.
      Ultima data cand am iesit in oras am intalnit cuplul din prima imagine. Cum nu mergeam intr-un loc anume si doar ma plimbam, mi-am schimbat directia si am mers in spatele lor, la o oarecare distanta. Am putut observa cum el mergea mai greoi, probabil din cauza vreunei boli mai avansate. Ea il tinea puternic de mana si ,,il tragea dupa ea". Si ma gandeam: ,,Ce Dumnezeu minunat! A inventat familia si pentru ca stia ca avem nevoie unul de celalalt, stia ca avem nevoie sa ne ridicam reciproc. Probabil aceasta familie, ca oricare alta, a trecut prin partea lor de probleme si incercari. Dar, nu s-au despartit, ci au ramas impreuna. Au ales sa imbatraneasca impreuna, cel mai probabil, pentru ca se iubesc. Nu au renuntat unul la celalalt, si-au dorit sa isi petreaca intreaga viata impreuna. Cu siguranta au fost etape in viata lor cand unul, sau celalalt, a devenit greu de iubit, dar au continuat sa iubeasca. Un om are nevoie oricand de dragoste, dar in special atunci cand o merita mai putin. Atunci este testul."
     De spus vorbe frumoase (care au si ele importanta lor) si de facut cadouri, cei mai multi dintre noi suntem capabili, insa faptele sunt cele care ,,vorbesc".
,,Dragostea nu este ceea ce spui.
Dragostea este ceea ce faci."
     M-am bucurat mult sa ii privesc, sa ii observ, macar pentru cateva minute. Mi-au amintit inca o data ca dragostea autentica inca exista si se merita sa astepti dupa ea. Dupa cum spunea o persoana inteleapta, ,,viata de casnicie reprezinta o prietenie pe viata, iar acest lucru presupune implinirea zicalei *Prietenul la nevoie se cunoaste!*"

sâmbătă, 13 septembrie 2014

4 things every woman needs

1. Attention:  A woman desires to be listened to. Your relationship won’t work if you ignore your woman. Women by nature desire attention. If they can’t have it from their partner, it will wound their emotions. Why do you think some women would even put on red hair and purple hair? Why all the artificial painting and color combinations? Well, there is something of their nature that’s always crying to be noticed. It is part of how they draw significance. Perhaps if Eve had gotten enough attention from Adam, she wouldn’t have been talking to the serpent. If you won’t listen to your woman, she’ll find someone else to talk to and you will both suffer the consequences of that. Ask Adam. Women aren’t like men that usually talk all the time to make a point. Women often talk, not just to make points but to get their partner’s attention. Only a fool marries a woman he won’t listen to. Cultivate the art of conversation. Learn to listen to your woman. Don’t shout her down or make her feel that her words are empty.

2. Affection:  More than any material things you can give; a woman really needs your affection. It isn’t wisdom or spirituality to be cold and unfeeling towards your woman. You do not love a woman whose feeling you can ignore. Don’t be like those men without character who uses silence as a weapon against their woman. Your silence is like death in your woman. She wants a talker, don’t just listen to her and say nothing. Learn dialogue. Ask her about every little thing in her life. Talk about her hair, her eyes, her smile, the way she walks, her looks, her devotion to God, her praying spirit, her love for God and you, her effort over her children … Don’t just talk to her about yourself, be centered on her. 
          Affection is an undying care and kindness that affects the person it is given unto. If your affection does not affect her, if it doesn’t get into her heart, then there’s something wrong. Don’t just roll over and sleep after your conjugal duty, let her head be on your chest. Stroke her back, her hair, and her cheeks. Ask her to know how you can satisfy her and never assume that just because you got what you wanted, the same is true of her.

3. Appreciation:  Don’t become too used to the little things your woman do that you begin to ignore them. Talk about her soup. Appreciating her is actually more effective in improving her than correcting her. Whatever you appreciate in your woman becomes stronger. Let her know that you do not see her as your house maid or a mistress who only exists to satisfy your passions. Appreciate everything she does in the house. Don’t come from the work and begin to shout at your woman because of an untidy part of the house, some hand towels or clothing that are not in the right place, a littered floor or something she hasn’t yet done. Such an attitude is damaging to the emotion of a woman who has been working all day to keep the house in order. Try and notice the things she has done and appreciate her for them. If she left a place untouched, then you can help her and if you do, she’ll appreciate and notice it, and you won’t meet it untidy next time. 
          Women are more sensitive and responsive to the improvement commanded by appreciation than those demanded by scolding or correction. Always find something to be thankful for. The Songs of Solomon is full of the expressions of King Solomon appreciating his partner’s beauty from her head to toe. He likened her eyes to the doves’, talked fondly of her breasts and so on and so forth. Appreciate every part of your woman’s body even though you see them every day. Never become too used to them that you no longer talk about them. You can never appreciate a woman enough so don’t stop. And when you do, mean it, they’re sensitive to deception and empty words.

4. Protection:  A woman needs security. She must be able to trust you. Her love is a gift to you which must be treasured but you must also earn her trust. Understand that women trust how they feel with you more than what you tell them. If you promise your woman love, you must also show it. When you’ve said so much and do so little, she will retire to watching what you do instead of believing what you promise. Let your woman know that her secrets are safe with you. Don’t go discussing your private matters with your friends. Beware of a third party becoming a threat to your woman’s security. Let her heart be able to trust safely in you. You must work at getting her there, yes, to that point where she feels secure with you. Don’t give her attitudes that threaten her future with you. Be careful of the words you use with your woman. Never talk to her the way Jesus will not talk to the church (Ephesians 5). Godly wives don’t have problem submitting to godly husbands who loves them as Christ loves the church. How much can you give up for your woman? Sacrifice is a proof of love. God so loved the world that He gave His only Son for her (John 3:16). Protect your woman, don’t go siding an outsider against her. Even when she has done something wrong, don’t ever let her feel alone or thrown away. Always stand by her. It’s not enough to make big and sweet promises in the marriage vow, you must live up to those promises.
          Be careful the way you evaluate your wife’s decisions, don’t let her feel that she’s foolish. We all miss it sometimes, but the last person we need after losing something or when hurting is a critical police officer to tongue lash us. Love is appropriate in every situation. Always reassure your woman that you’re by her no matter what and live out your promises. Be there!

Sursa: aici

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Ganduri ascunse ale inimii

          Crescand cu Biblia in mana, am citit, nu de putine ori, cartea Iov. Aceasta carte m-a atras mereu, intrucat Iov mi-a castigat admiratia cu indelunga rabdare de care a dat dovada in mijlocul cosmarului oricarui om, acela de a pierde tot, familie, sanatate si bani, in mai putin de o zi. Am dorit sa invat de la el cum sa reactionez potrivit in suferinta. Si totusi, in cartea Iov, descoperim mult mai multe lectii pretioase. Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, este cartea pe care o putem citi de mii de ori si tot va avea ceva nou sa ne transmita.
          Astazi am reinceput studiul cartii Iov. In timp ce citeam din primul capitol, Dumnezeu mi-a vorbit, mi-a spus ceva nou, ceva ce eu nu observasem pana acum. Cartea Iov nu ne vorbeste doar despre suferinta, despre cauzele ei sau despre modul in care sa reactionam in mijlocul ei. Cartea Iov ne vorbeste si despre inchinare, despre motivele pentru care noi ne inchinam lui Dumnezeu.
          Dumnezeu S-a laudat cu Iov, cu faptul ca Iov era un om evlavios, un om care Il iubea pe El si se inchina Lui in mod autentic. Cum Satan nu putea nega ceea ce Dumnezeu spunea referitor la Iov, a intrebat de ce era Iov evlavios. Satan a sugerat ca Iov nu Il slujea pe Dumnezeu din dragoste, ci pentru ca l-a binecuvantat. Satan a sugerat ca Iov si-ar pierde respectul si devotamentul pentru Dumnezeu, daca nu s-ar bucura de binecuvantarile Lui. "L-ar sluji vreun om pe Dumnezeu daca nu ar castiga ceva in urma inchinarii? Cu alte cuvinte, Satan a sugerat ca Iov se inchina lui Dumnezeu din egoism." (John F. Walvoord)
          Am inteles ca Dumnezeu ma intreaba: "Cat de mult imi slujesti tu din dragoste si cat de mult din dorinta, ascunsa, de a capata ceva anume in urma slujirii?" Il slujesc pe Dumnezeu din iubire autentica? Daca Si-ar intinde mana si s-ar atinge de ceea ce pretuiesc eu, L-as mai iubi? M-as mai inchina Lui? L-as mai asculta? Daca nu mi-ar implini o dorinta adanca a sufletului meu, as inceta sa-L mai respect? M-as departa de Dumnezeu daca mi-ar refuza anumite binecuvantari? Il iubesc pe Dumnezeu pentru El sau pentru darurile Lui? Si-atunci am inteles, am inteles ca am lucrat ca un om nebun. Am inteles ca de multe ori m-am inchinat lui Dumnezeu in urma binecuvantarii si nu inaintea ei. Am inteles ca, in adancul sufletului meu, am gandit ca daca Il slujesc pe Dumnezeu, este cumva ,,dator" sa ma binecuvanteze intr-un anume fel. De cand imi este Dumnezeu dator mie, noua, cu ceva? Daca ma inchin lui Dumnezeu in ideea ca anumite dorinte imi vor fi implinite, lucrez ca un om nebun. Aceasta nu este iubire, nici inchinare autentica.
          Adevarata inchinare este mai mult decat un cantec .Este tot ceea ce fac, zi dupa zi. Este dorinta mea de a-L iubi pe Dumnezeu, supunandu-ma Lui, mai ales atunci cand nu Ii inteleg caile. Adevarata inchinare este increderea mea in El. Adevarata inchinare este sa Il iubesc pe Dumnezeu pentru El, nu pentru ceea ce, in iubirea Lui, imi ofera. Am inteles ca trebuie sa ma inchin Lui, chiar daca ce alege El pentru mine nu se potriveste cu ceea ce cred eu ca am nevoie. Mi-am reamintit ca inchinarea este un mod de viata. Mi-am reamintit ca Dumnezeu ma iubeste si alege mereu ceea este mai bine pentru mine, insa nu acesta trebuie sa fie motivul meu principal pentru care ma inchin Lui. De dragul Lui, din iubire pentru El, trebuie sa izvorasca inchinarea mea, intotdeauna, nu doar in parte ... Dar tu? Tu de ce te inchini lui Dumnezeu? Why do you worship God?


duminică, 1 iunie 2014

Cand dragostea invinge boala

Sursa foto: aici

          Ce frumoasa este viata cand iubesti si esti iubit in mod autentic. M-am bucurat sa asist virtual la un moment deosebit din viata acestui cuplu. Cu adevarat, dragostea adevarata nu moare niciodata, chiar daca mintea, in cea mai mare parte a timpului, nu mai recunoaste persoana pe care o iubeste.
          Am citit pe un site medical ca ingrijirea unui pacient cu Alzheimer presupune solicitari fizice, dar mai ales psihice, motiv pentru care de multe ori insotitorul poate manifesta: furie, tristete, schimbari de dispozitie, dureri de cap sau dureri de spate, dificultati de concentrare, tulburari de somn. Imi imaginez ca, in ultimii trei ani, sotia a avut parte de multe momente dureroase, dupa cum si spunea, este greu sa vezi cum persoana iubita se pierde pas cu pas. In acest context, ne putem imagina ce impact a avut gestul sotului, care instictiv a plecat sa ii cumpere flori de Ziua Mamei, asa cum a obisnuit sa faca in fiecare an. Bucuria acestui gest i-a dat forte proaspete in a-si ingriji sotul iubit, macinat de o boala necrutatoare, atat pentru cel bolnav, dar mai ales pentru cei dragi ai lui.
          Binecuvantat sa fie Dumnezeu care a turnat in inimile oamenilor iubirea. Cum ar fi fost viata fara iubire?


sâmbătă, 31 mai 2014

Descifrând Femeia, partea I


          Desi se intinde doar pe parcursul a 2 minute, cred ca este unul din cele mai bune filmulete realizate vreodata pe tema comunicarii. Mesajul este clar: una din nevoile de baza ale femeii este sa fie ascultata si nu oricum, nu cu superficialitate si plictiseala, ci o ascultare autentica, avand la baza dorinta de a intelege situatia prezentata.
          Nu incerca sa rezolvi problema. Am nevoie sa ma asculti. Aceasta este rugamintea femeii: sa fie ascultata. Barbatii au fost creati cu instinctul de a proteja, a rezolva problemele, a gasi solutii, a repara orice trebuie reparat. Ii iubim si ii respectam pentru asta. Insa, nevoia femeii de a fi ascultata va fi intotdeauna pe primul loc. Automat, nu orice problema o rezolvi ascultand, este nevoie de actiune, de o solutie, de luat atitudine. Din punctul meu de vedere, atat a asculta cat si a actiona sunt la fel de importante. Din pacate, insa, putini barbati sunt constienti de importanta ascultarii unei femei.
          Ma amuza expresia faciala a barbatului din filmulet. Cu fruntea incruntata, cu ochii atintiti pe cuiul din capul femeii, dand din cap ca semn al ascultarii, dar de fapt singurul lucru pe care se concentra cu adevarat era cuiul cu pricina. Insa pe cat este de amuzant, pe atat de real. Din cate am inteles din ce am studiat, cand o femeie se plange de o problema, barbatul, in subconstient lui, crede ca ea il invinovateste cumva de existenta problemei si atunci el cauta, instinctiv, sa o rezolve. Astfel, acorda foarte putin interes in a asculta femeia, care pur si simplu se plange de o problema.
          In concluzie, daca vrei sa faci o femeie fericita, ascult-o atunci cand are nevoie de asta. Si abia dupa ce ai ascultat-o, ia initiativa in rezolvarea problemei. Da, o femeie vorbeste, de obicei, mai mult decat un barbat. Dar, inarmeaza-te cu rabdare si ascult-o in ce are de spus. Pana la urma, adevar grait-a cine a spus ca daca o femeie nu iti vorbeste sau iti vorbeste putin, de cele mai multe ori, e semn clar ca este suparata pe tine.

 Sursa foto: aici

vineri, 30 mai 2014

Crezi ca ai prieteni adevarati?

          Saptamana trecuta un tanar a postat pe internet un citat, foarte interesant, despre prietenie. De atunci, mi-a tot ramas gandul la intrebarile din citatul respectiv. 
 ,,Crezi ca ai prieteni adevarati? Mai gandeste-te o data. Daca acum cineva le ofera o foarte mare suma de bani, cu contidia sa nu te mai caute, cati crezi ca ar refuza oferta?"
          M-a pus pe ganduri. Am inceput sa-mi analizez viata, intrebandu-ma cati dintre cei pe care ii consider prieteni ar prefera sa accepte o foarte mare suma de bani in schimbul prieteniei noastre. Cati ar refuza? Cat de mare pret pun prietenii mei pe prezenta mea in viata lor? Intr-o lume a crizei financiare, o lume in care o suma mare de bani ar fi binevenita oricand, sa o refuzi ar inseamna ca ai un motiv intemeiat sa faci acest lucru. Adevarul este ca nu m-a interesat niciodata cat de multi prieteni am, atata timp cat cei pe care ii am sunt autentici.
          Intr-o lume a Facebook-ului, intr-o lume in care multi cred ca daca ai 6000 de prieteni virtuali, esti admirat, iubit si pretuit, este un adevarat act de curaj sa te bucuri atunci cand ai putini prieteni. Insa, cand acestia sunt autentici, fac mai mult decat miile de prieteni falsi, care iti sunt alaturi doar cand e soare si cand poti sa le oferi tu ceva.
          Un adevarat prieten te accepta asa cum esti, te incurajeaza si te stimuleaza sa fii cea mai buna varianta a ta, iti este alaturi si la bine dar mai ales la rau, se bucura impreuna cu tine cand ai parte de binecuvantari si nu ar renunta la tine, nici chiar pentru o suma foarte mare de bani. In urma analizei facute,am ajuns la concluzia ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu prieteni adevarati, nu multi la numar, dar adevarati. Am prieteni care presupun ca ar refuza acea suma de bani si ma bucur de acest lucru.
          Cu ocazia citatului, m-am analizat si pe mine. As accepta o foarte mare suma de bani in schimbul prieteniei cu cineva? Daca da, cu cine si de ce? Daca nu, atunci ar fi un lucru bun sa investesc si mai mult in acea relatie de prietenie. Oamenii ne-au fost dati pentru a fi iubiti si lucrurile pentru a fi folosite, nu invers.
          In final, raman doua intrebari: 
Tu ai prieteni adevarati?
Tu esti un prieten adevarat?


sâmbătă, 24 mai 2014

How do you define yourself?


          How Do YOU define yourself? I used their negativity to light my fire to keep going, use that, use that, use that negativity that you have in your life to make yourself better, because I guarantee you, guarantee you, you will win!
Lizzie Velasquez

miercuri, 7 mai 2014

Alege tu nuanta de verde pe care ti-o doresti

         You may think the grass is greener on the other side, but if you take the time to water your own grass, it would be just as green.                                              Unknown author

          M-am gandit in ultimul timp la acest citat. Este oare intr-adevar iarba mai verde de celalalta parte a gardului? Si daca da, de ce? Am analizat o perioada citatul si, momentan, am ajuns la concluzia ca, in aceasta viata, iarba din curtea altora este mai verde decat a altora. Gasesc doua explicatii pentru acest lucru.
          Prima ar fi ca cei care au iarba mai verde o uda cat trebuie si cand trebuie. Investesc si primesc. Asta inseamna ca daca eu sau tu ne udam si noi iarba asa cum trebuie si la noi va fi verde in curte. Nimic din ceea ce se merita sa avem nu se castiga fara sacrificiu. Cu cat investim mai mult, cu atat rasplata va fi pe masura. Asa ca daca vrem sa traim o altfel de viata, trebuie sa fim dispusi sa muncim pentru ea, incepand de la gandurile pe care ne permitem sa le avem, pana la actiunile propriu-zise. Si cu cat Dumnezeu vede ca cineva investeste in mod intelept ce a primit, cu atat ii incredinteaza mai mult pentru a investi.
          O a doua explicatie este mai greu de pus in cuvinte intrucat eu nu sunt Dumnezeu si nu vad intreaga imagine a puzzle-ului. Si aici ma gandesc la cei care au o viata grea: care sunt orfani, care experimenteaza grozaviile razboiului, care sunt persecutati si maltratati, care nu au un pat sa doarma, mancare pe masa, un acoperis deasupra capului, o familie care sa ii iubeasca si multe altele de genul acesta. Este greu sa intelegi de ce unii oameni trec prin asa ceva. Nu pot sa pretind ca inteleg in totalitate care sunt motivele pentru care ,,iarba lor" nu e tocmai verde. Tinzi sa judeci un Dumnezeu care permite asa ceva si acesta este unul din motivele pentru care multi oameni se razvratesc impotriva lui Dumnezeu. Insa, cunoscandu-l pe Dumnezeu, cunoscand caracterul Lui, chiar daca este extrem de dificil de inteles, poti fi sigur ca Dumnezeu are motive intemeiate si planuri bune. Da, este usor sa vorbesc cand eu nu trec prin durerile descrise mai sus, insa chiar si asa trebuie sa spun adevarul.
          Ar mai fi un punct de luat in calcul. De multe ori consideram ca iarba din curtea vecinului este mai verde decat a noastra dar realitatea ar afirma exact contrariul. De multe ori, aparentele inseala. Oamenii poarta masti, zugravesc familii perfecte, vieti perfecte si nu sunt nici pe departe asa. Sau, respectivii oameni nu cauta sa induca pe altii in eroare, dar noi vedem un verde mai luminos in viata lor, pentru ca nu stim toate datele problemei sau pentru ca privin dintr-un unghi gresit. Un exemplu ar putea fi video-ul de mai jos.



          In concluzie, as dori sa spun ca imi doresc sa am intotdeauna o inima multumitoare, o inima care apreciaza binecuvantarile primite si care investeste, in loc sa risipeasca. Acelasi lucru vi-l doresc si voua. 
Daca nu vom proceda asa, intr-o zi vom avea multe regrete. 



vineri, 25 aprilie 2014

219000

          De curand am implinit 25 de ani. Un sfert de secol. ,,... vedem cum ni se duc anii ca un sunet.  [...] căci (timpul) trece iute, şi noi zburăm." (Ps. 90:9b,10c) Parca mai ieri aveam 16 ani. Privind in urma, pot observa cat de mult a lucrat Dumnezeu in viata mea si, mai ales, cata rabdare a avut cu mine. Ce imi place foarte mult la Dumnezeu este meticulozitatea cu care lucreaza. Se ocupa de fiecare detaliu din viata fiecaruia dintre noi, chiar si cel mai mic. Unul din versetele mele preferate se gaseste in Matei 10:30 - ,,Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi."  Indiferent de cat de multe ori l-as citi, raman la fel de uimita. Eu nu sunt interesata de numarul firelor mele de par din cap, dar Dumnezeu este, pentru ca omul este creatia Lui mult iubita si pentru ca Dumnezeu lucreaza in detaliu. El nu este un Dumnezeu absent, cum cred unii, ci un Dumnezeu prezent. Un Dumnezeu care mi-a oferit o sansa. M-a primit si ma primeste asa cum sunt, total nevrednica, si ma transforma, zi dupa zi, intr-o persoana asemanantoare Lui.
          Mi-aduc aminte golul pe care il simteam in interiorul meu acum 9 ani. Mi-aduc aminte ca, incet dar sigur, ma indepartam de Dumnezeu. Mi-aduc aminte ca eram nefericita si doream sa scap de nefericirea mea, dar nu puteam. Ma zbateam si cautam prin fortele mele proprii sa scap, sa ma ridic. Ce a facut Dumnezeu?
,,M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi -a pus picioarele pe stâncă, şi mi -a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru." (Ps.40:2,3)
Dintr-o fiinta murdara de pacat si nefericita, a facut un copil al Sau, o fiica de Rege. Prin credinta in ceea ce a facut la Golgota Fiul Lui Dumnezeu, Isus Hristos, pentru mine, am fost imbracata in neprihanirea Lui si salvata, astfel, pentru eternitate.
          Atunci nu am dobandit perfectiune, ci justificare. Prin urmare, am mai pacatuit, dar nu am trait in pacat. Privesc in urma si am multe regrete. Mult timp am irosit in viata pe lucruri fara importanta. Acel timp nu-l voi mai putea recupera vreodata. De curiozitate am calculat cate ore sunt, aproximativ, in 25 de ani. 219000 de ore pe care le-am trait. Cat din suma aceasta de ore am trait pentru Dumnezeu si cat am irosit? Cat am investit din timpul ce l-am primit? ,,Este interesant faptul ca bogatii nu pot cumpara mai multe ore, oamenii de stiinta nu pot inventa minute noi, tu nu poti nici macar sa economisesti timp pentru a-l folosi in alta zi! Ai putin timp astazi si spui:<<Mi-ar placea sa il economisesc pentru maine>> Nici asta nu poti face. Iti dai seama cat de importanta este fiecare zi?" [Billy Graham]
          Sper ca acum sunt mai inteleapta. Sper ca de acum voi fructifica fiecare ore, fiecare minut, fiecare secunda din timpul care mi-a mai ramas. Poate mai am doar o zi de trait, poate mai am 50 de ani. Nu stiu. Insa vreau sa invat sa imi investesc timpul ce imi va mai fi daruit. Vreau sa invat sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca intr-o zi va fi intr-adevar ultima.

 ,,Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" Ps. 90:12


miercuri, 23 aprilie 2014

O casnicie de 70 de ani partea II

          Helen şi Kenneth Felumlee au trăit împreună 70 de ani şi, dacă e să-i credem pe copiii lor, în fiecare dimineaţă, la micul dejun, s-au ţinut de mână. În tot acest timp au fost nedespărţiţi, iar apropiaţii şi-i amintesc ca pe doi oameni buni, generoşi, implicaţi în viaţa familiei şi a comunităţii. După şapte decenii în care au avut împreună opt copii, Helen Felumlee s-a stins din viaţă la vârsta de 92 de ani. Peste 15 ore, a murit şi soţul ei, din cauze naturale. Povestea lor de dragoste şi-a găsit astfel un deznodământ pe care, dacă l-am fi citit într-un roman, l-am fi considerat nerealist şi siropos.
           Helen şi Kenneth s-au îndrăgostit în adolescenţă, când o prietenă le-a făcut cunonştinţă. După trei ani în care au fost prieteni, cei doi şi-au minţit părinţii că pleacă într-o excursie şi, cu puţinii bani pe care îi aveau în buzunar, au plătit o taxă pentru a se putea căsători, cu două zile înainte ca tânărul să împlinească 21 de ani, vârsta legală a căsătoriei. Din 1944, când au devenit soţ şi soţie, Helen şi Kenneth şi-au întemeiat o familie cu 8 copii, pe care nu le-a fost uşor să-i crească. Bărbatul a lucat ca inspector tehnic la o companie de căi ferate, iar apoi şi-a deschis un service auto, a lucrat ca poştaş şi ca profesor în cadrul bisericii metodiste din zonă. Soţia lui, care a ţinut pe picioare gospodăria şi copiii, a fost la rândul ei implicată în viaţa bisericii din comunitate şi era cunoscută ca un ajutor de bază pentru cei din oraşul Nashport. În anii 80, când copiii s-au făcut mari şi au plecat la casele lor, cei doi soţi şi-au redescoperit pasiunea pentru călătorii şi au făcut un tur aproape complet al statelor americane, cu autobuzul.
          În urmă cu 2 ani şi jumătate, lui Kenneth i-a fost amputat un picior, ca urmare a unor probleme de sănătate. În tot acest răstimp, soţia a fost cea care l-a îngrijit, până când, în urmă cu aproape o lună, a căzut la pat. Helen a murit pe 12 aprilie şi, potrivit familiei, din acel moment bărbatul a slăbit văzând cu ochii, încetând din viaţă 15 ore mai târziu. Rudele care le-au fost aproape spun că cei doi au murit de bătrâneţe şi că bărbatul nu a mai putut trăi fără soţia sa, de care a fost alături o viaţă întreagă.



Sursa: aici

marți, 8 aprilie 2014

marți, 18 martie 2014

Flattered


          Astazi am dat intamplator peste acest filmulet. Se intinde pe durata a doar 13 minute insa subliniaza foarte bine o problema cu care se confrunta familiile din ziua de azi. De ce ati asculta ce am eu de spus? Nu sunt nici autoritate in domeniu, nici casatorita (,,ca sa vad ca este usor de vorbit si greu de pus in practica"). Cu siguranta asa este. Insa m-a binecuvantat Dumnezeu cu capacitatea de a observa detalii, situatii, comportamente peste care multi trec repede cu vederea. Si imi place sa studiez casniciile din jurul meu, ca sa pot invata ce trebuie si ce nu trebuie facut.
          Revenind la subiectul in discutie, in filmulet este prezentata urmatoarea situatie: O tanara sotie se intalneste, intamplator, cu un fost iubit. Acesta pare vizibil fermecat de ea si ii face complimente. Ea incepe sa se simta pretuita, dorita, atractiva si, luata prin surprindere, accepta invitatia spontana a fostului iubit de a lua pranzul impreuna. Sotul ei afla si este, pe buna dreptate, ranit si suparat. Insa acum vine partea interesanta, care m-a surprins. Desi raniti amandoi, fiecare in patratica lui, ei reusesc cumva sa treaca peste mandrie, manie si gelozie si incep sa comunice in adevaratul sens al cuvantului. Se calmeaza amandoi si pun cartile pe masa. Procedand astfel, fiecare isi da seama ce a facut gresit. El realizeaza ca a neglijat-o si a incetat sa o curteze dupa ce a cucerit-o si i-a pus inelul pe deget, iar ea se pune in pielea lui si isi da seama cum s-ar fi simtit ea daca era in locul lui.
          Situatia putea sa decurga altfel, cum se intampla des in multe cupluri, care se lasa impiedicate de manie si mandrie si nu comunica unul cu celalalt. El se manie in continuare, iese furios din casa, ea nu il opreste, nu discuta problema si astfel se mai fisureaza putin temelia casniciei lor, pana, in final, ajung la divort.
          Ce concluzii trag eu atat din filmuletul pe care l-am vizionat cat si din ceea ce observ in jurul meu? 
          1. Daca iubesti, comunici, indiferent cat de greu iti va veni la un moment dat si cat de mult va trebui sa lasi de la tine. De-a lungul casniciei, vor fi multe situatii de genu', care fie te apropie de partenerul de viata, fie te indeparteaza pas cu pas. Comunicarea autentica intre parteneri este parte din combustibilul care pune in miscare motorul unei casnicii bune.
          2. Daca te-ai casatorit, tu si sotul tau sunteti una, pana cand moartea va va desparti. Punct. Si trebuie sa lupti mereu pentru casnicia ta. Nu exista EL, nu exista EU ci suntem NOI. Nimeni nu are dreptul sa intervina in legamantul nostru.
          3. Daca dupa ce te casatoresti, te vei opri din curtarea sotiei tale, o va face, la un moment dat, altcineva in locul tau. Si nu iti va placea, pentru ca pas cu pas iti va cuceri sotia. De asemenea, daca tu, casatorita fiind, nu mai cauti sa iti respecti sotul, sa fii alaturi de el, sa il incurajezi, o va face alta femeie in locul tau. Si nu iti va placea, pentru ca pas cu pas iti va cuceri sotul.
          4. Daca ai gresit, dar te opresti la timp, iti ceri iertare si cauti, impreuna cu partenerul tau, sa repari situatia, atunci iti vei salva casnicia si vei intari relatia dintre voi doi.






miercuri, 12 martie 2014

Cu sau fara plan B

,, … pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” 1 Corinteni 5:7

           De cate ori nu ne-au trecut ochii peste acest verset? De cate ori nu l-am spus ca argument in discutiile noastre cu ceilalti sau cand am dorit sa incurajam pe cineva? Cei care citesc Biblia, in mod regulat, cunosc acest verset foarte bine. Si totusi … daca l-am aplica pe cat de bine il cunoastem, viata noastra ar fi cu totul alta.
           Meditez de ceva timp la acest verset. ,,Umblam prin credinta, nu prin vedere”, prin credinta, nu prin vedere. Si totusi, cat din viata noastra, pana in prezent, am umblat prin credinta si cat am umblat prin vedere? Nu stiu cum sunt altii, dar eul meu doreste control, doreste sa vada, doreste sa cunoasca planul, gandeste in perspectiva. Trebuie sa lupt in mod activ pentru a merge prin credinta, intrucat se revolta eul meu. Insa, cu cat Il cunoastem mai bine pe Dumnezeu, cu atat ne incredem mai mult in El, in caracterul Lui. Cu cat credinta este mai mare, cu atat mai usor ne este sa umplam prin ea.

           Suntem fiinte vulnerabile, chiar daca nu dorim sa recunoastem asta. Avem nevoie in mod constant de aer, apa si hrana pentru a putea supravietui. Traim intr-o lume in care pericolul ne paste la orice pas, in care putem muri in orice clipa. Si totusi, traim in aceasta secunda. Asta se intampla pentru ca Dumnezeu este la carma si tine totul in mainile Sale. In ciuda faptului ca existenta noastra sta in mainile Lui, cedam atat de greu ,,controlul” pe care credem ca il avem. Ne este teama sa umblam prin credinta 100%. Chiar si daca facem asta in cea mai mare parte, ne este greu sa renuntam deplin la orice forma de control. Asta se intampla pentru ca, intr-un colt adanc al inimii noastre, ascuns de toti, poate chiar si de noi insine, fie ca vrem sa recunoastem sau nu, credem ca uneori noi stim sa alegem ce este mai bine pentru noi. Dupa cum si Francis Chan spune: ,,Ingrijorarea lasa sa se inteleaga faptul ca noi nu prea credem ca Dumnezeu este suficient de mare, suficient de puternic sau suficient de iubitor pentru a avea grija de ceea ce se intampla in vietile noastre.” Ca si consecinta a acestui fapt, umblam mai mult prin vedere decat prin credinta. Dar, procedand astfel, ratam o multime de binecuvantari si lucrari pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi …

           Observam ca, in trecut, Dumnezeu unor oameni a ales sa le dezvaluie planul inainte de a-l pune in aplicare (ex. Moise, Ilie), dar altor oameni le-a spus simplu ,,Vino dupa Mine!” sau ,,Mergi in cutare loc”, fara sa le spuna prea multe detalii cu privire la ce se va intampla (ex. modul in care i-a chemat pe apostoli, Avraam, Pavel etc). Si, din cate putem observa, varianta a doua este mai des folosita, decat prima. Dumnezeu ne cheama sa mergem prin credinta.

           Viata noastra, viitorul este ca un drum in ceata si plin de cotituri. Nu stiu ce se va intampla in urmatorul minut, maine sau in 30 de ani de acum incolo. Nu stiu daca minutul urmator mai este al nostru. Ce stim este ca Dumnezeu are un plan si ne cheama sa Il urmam prin credinta. Daca umblam prin credinta sau prin vedere este alegerea noastra, in functie de cat de bine Il cunoastem pe Dumnezeu. Pentru ca daca Ii cunoastem caracterul, stim ca ne putem incredere in El, fara ezitare si fara plan B. Intrebarea este: Cat de bine Il cunosc pe Dumnezeu? Cat de puternica este relatia noastra? Avem o relatie cu Dumnezeu sau doar credem ca avem? Viata noastra, alegerile pe care le vom face, vor vorbi de la sine.

joi, 20 februarie 2014

Te schimbi!

          Spun cu sinceritate ca sunt multi dintre noi care sa schimba. Si ei nu stiu acest lucru ... Ti-ai pierdut lupta. Te schimbi! Nu mai esti ceea ce erai. Ceva din aceasta lume a pus stapanire pe inima ta ... A acaparat inima ta. Vad schimbari in tine. Nu mai vad zdrobirea si mila pe care o aveai inainte fata de familia ta. Nu mai vad ingrijorarea pe care inainte o aveai fata de cei dragi care nu sunt mantuiti. Te schimbi! Incetul cu incetul ceva se intampla cu tine. Incetul cu incetul te pierzi. Iti pasa cu adevarat ca ei ar putea muri si ca s-ar duce in iad? Chiar daca tu ,,il iubesti pe Hristos"?

          Noi nu ascultam vocea Lui. Ori te intorci la nepasarea ta si decizi sa ,,fii un crestin obisnuit" (lucru care nu exista), ori vei incepe sa cauti Fata Lui si sa Il lasi pe El sa te conduca si sa te zdrobeasca. Tu spune-I: ,,Doamne, imi voi pune inima sa Te caute!" [...]


           In ultimii ani am observat cel putin doua lucruri: 1. Satan nu isi ia niciodata concediu, nu pierde nici cea mai firava ocazie de a ne face sa cadem, sa renuntam la lupta si la Dumnezeu si cauta sa ne distruga. Noi ne aflam intru-un razboi spiritual, fie ca dorim sa credem sau nu acest lucru. 2. Daca ,,taiem" din timpul de partasie cu Dumnezeu si din timpul de rugaciune, pierdem puterea care ne ajuta sa fim biruitori in acest razboi spiritual. Si ne schimbam. Ceva din aceasta lume va pune stapanire pe inima noastra si incetul cu incetul ne vom pierde.

          Nimeni nu este scutit de acest razboi si cu cat esti mai credincios, cu atat esti mai puternic atacat. Dar odata cu Dumnezeu vine si puterea Lui. Problema este ca uneori lasam garda jos si cu pasi inceti, dar siguri, ne schimbam. Cand credem ca stam in picioare sa luam seama sa nu cadem. Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.(Romani 8:37) Prin Acela care ne-a iubit, prin Dumnezeu, nu prin noi. Incearca sa il infrunti pe satan singur, incearca sa lasi garda jos si vei cunoaste infrangerea.

          Ii multumesc lui Dumnezeu pentru prietenii autentici cu care m-a binecuvantat, putini, dar buni. De fiecare data cand ei sau eu am observat ca ma schimb, mi-au fost alaturi si m-au ajutat, mi-au indreptat privirea catre Hristos!

          Tu te schimbi? Analizeaza-ti viata si caile pana nu este prea tarziu ...

sâmbătă, 8 februarie 2014

Commitment

Iubind te daruiesti cu tot ce-ti apartine
Iubind te daruiesti si uiti orice masura

        Sunt versurile cu care incepe un cantec ce mie imi place mult. L-am descoperit acum cativa ani si am fost incantata de simplitatea si profunzimea versurilor lui. M-a ajutat sa inteleg ca dragostea, inainte de toate, este o alegere. Alegi sa te sacrifici, sa oferi, sa uiti orice masura, in special in vremurile dificile. Evident, pentru a fi completa, nu ii lipseste partea sentimentala, dar aceasta apare, dispare si apare iar, nu este o componenta statornica.
          Daca ar fi usor sa ne sacrificam, am fi toti capabili sa iubim cu adevarat. Dar nu este deloc usor ... Sacrificiul ne costa si trebuie sa fim dispusi sa platim pretul in mod constant, zi dupa zi. Din pacate insa, sunt putini cei care aleg sa plateasca pretul. Acesta este motivul pentru care dragostea autentica este rar intalnita. 
          Unul din filmele mele preferate este A Vow to Cherish [Un juramant de pretuit]. Un om de afaceri, John Brighton, este supus la testul vietii lui in momentul in care el si sotia lui descopera ca ea are Alzheimer, o boala crunta ce, in special in faza avansata, necesita o ingrijire speciala si o rabdare de otel din partea ingrijitorului. Problema se complica atunci cand, coplesit de greutatea situatiei, o cunoaste pe Julia Sinclair, o femeie frumosa, sanatoasa si care se indragosteste de el. Are de facut o alegere dificila, intrucat si el simte nevoia de un partener lucid si iubitor. Si, in final, ajutat de Dumnezeu si un prieten intelept, John va face o alegere. Nu voi relata restul filmului, intrucat chiar merita vazut. Are un mesaj puternic si bun. As dori sa mai mentionez faptul ca mi-a placut mult si modul in care sotia lui, sanatoasa fiind, si-a tratat sotul. Mi-a ramas intiparita in memorie o replica de-a ei: "John, don't forget, I'm on your side!"
          Mi-am promis ca, daca il voi putea cumpara vreodata pe DVD din strainatate, nu voi sta pe ganduri. Referitor la film, as putea spune o multime de lucruri bune pe care le-am invatat din el. Dar aleg sa va las pe voi sa le descoperiti. Per total, ce am invatat din el este ca nu exista dragoste fara jerta!


- Din pacate, filmul nu poate fi gasit in magazinele din Romania si este dificil de gasit pe internet. In final insa, am reusit sa dau de el online. Am atasat video-ul mai jos. -

miercuri, 5 februarie 2014

Bip bip bip ... ocupat!

          Astazi sosise timpul sa fac o programare la un medic, pentru bunica mea. Anual merge la acest doctor, insa de fiecare data, cand trebuie sa sun pentru programarea cu pricina, trebuie sa ma inarmez cu indelunga rabdare. Fiind un medic cautat de multi, programarile se fac doar intr-o anumita zi si intotdeauna pentru luna urmatoare. Trebuie sunat dis-de-dimineata pentru a te asigura ca prinzi un loc. Da, poti merge si la altul, dar chiar daca nu este nimic grav, il vreau pe cel mai bun pentru ea.
          Ma asteptam sa nu reusesc din primele apeluri, dar nu ma asteptam sa am nevoie de atata rabdare. Am sunat timp de o ora si jumatate, aproximativ in fiecare minut. Intr-un final am reusit sa fac programarea dorita.
          Mi-a devenit extrem de antipatic acel ,,bip bip bip, ocupat .. " In timp ce sunam, apel dupa apel, mi-a venit in minte un gand. Cat de groaznic ar fi fost sa dorim sa vorbim cu Dumnezeu si sa auzim, in mod constant, bip bip bip ... ocupat?! Am inteles inca o data cat de mult ne iubeste Dumnezeu. L-a trimis pe Hristos, unicul si preaiubitul Fiu, sa sufere crunt, sa moara in locul nostru, sa plateasca cu sange pacatul infaptuit de noi, ca noi sa putem fi justificati inaintea Lui, sa putem vorbi cu El oricand dorim si oricat dorim. Nu realizam ce privilegiu avem. Sa putem vorbi cu Stapanul si Creatorul a tot ce exista, oricand. Dumnezeu nu este niciodata ocupat pentru o inima sincera care doreste sa vorbeasca cu El. How amazing is that!?
          Trist este ca ne-am obisnuit cu acest privilegiu si, de foarte multe ori, nu pretuim ce am primit. Dumnezeu se bucura sa ne vorbeasca, sa ne ajute, sa ne fie alaturi. Si noi apelam rar la El. De multe ori mergem la El doar dupa ce nu mai vedem nicio alta solutie posibila. Trist! Foarte trist! Ar trebuie sa apelam intai la Domnul, Cel pentru care nimic nu este imposibil si care ne iubeste cu o dragoste vesnica!


,,Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti." (Ieremia 33:3)

miercuri, 22 ianuarie 2014

Testul suprem


          Cum iti dai seama daca iubesti pe cineva? Iubirea ofera si este gata sa se sacrifice pentru persoana iubita. Iubirea pune nevoile celuilalt inainte de nevoile ei. Iubirea isi gaseste bucuria in slujire; se bucura cand celalalt este fericit.
          Cum iti dai seama daca Il iubesti pe Dumnezeu? Atunci cand esti gata sa pui totul pe altar, atunci cand esti gata sa sacrifici ce ai tu mai pretios pentru El. Suntem oameni, avem anumite dorinte si asteptari. Ne dorim sa fim fericiti si sa ne simtim impliniti. Inainte de vesnicie, traim o singura viata aici, una singura. Timpul zboara mai repede decat vantul si nu asteapta pe nimeni. Astfel, suntem pusi in fata unei alegeri: Dumnezeu sau goana dupa implinirea tuturor dorintelor noastre? T.D. Jakes spunea: ,,Adevarata închinare se naște atunci când apare sacrificiul adevărat - să pui pe Altar ceva ce ai sperat să păstrezi pentru tine ... “ ["True worship is born when true sacrifice occurs – laying upon the altar something you’d hoped to keep for yourself."]
          Este Dumnezeu suficient pentru tine? Sa presupunem ca L-ai avea doar pe El si anumite dorinte adanci ale sufletului tau ar ramane neimplinite. Ar fi Dumnezeu suficient pentru tine? Il iubesti pe Dumnezeu pentru cine este El sau pentru darurile Lui? Sunt intrebari bune, intrebari pe care mi le pun si eu. Vreau sa stiu daca il iubesc pe Dumnezeu in mod sincer sau sunt atrasa de darurile Lui. Dumnezeu spune ca omul poate fi implinit in El. ,,O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.” (Psalmul 107:8,9) Domnul poate potoli setea sufletului flamand. Insa omul trebuie sa fie dispus sa puna totul pe altar, chiar si dorintele la care ii este greu sa renunte, ceva ce a sperat sa pastreze doar pentru el.
          Dumnezeu nu este un tiran care doreste sa ne ia tot ce avem noi mai de pret si sa ne lase ,,saraci” si nefericiti. Dumnezeu este un Tata care doreste sa ne ofere tot ce este mai bun pentru noi, insa doreste sa ne incredem 100% in El. Credinta, prin care Ii suntem placuti lui Dumnezeu, este curajul de a pune totul pe altar. Este testul suprem prin care noi demonstram cat de mult Il iubim pe Dumnezeu si cat de mult ne incredem in El. Il iubim noi pe Dumnezeu? Daca da, de ce? Pentru ca El este sursa tuturor darurilor bune sau pentru cine este El?

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

La bine si la rau

          I love you! I’m absolutely crazy about you. There is no doubt in my mind that you are the one. God must have made you for me, because I am attracted to every little thing about you. You’re the most beautiful woman I know, both physically, on the outside in every way and even more so inwardly; your heart and soul reflects God and that is what I cherish most about you. […] The most beautiful thing about you is your relationship with Christ and I want to pursue Him with you for the rest of our days until He calls us home. So, will you give me you’re forever and be my best friend and become my bride by allowing me the great honor of taking your hand in marriage? I love you, I always have and I always will. Will you marry me?
          Aceasta este cererea in casatorie pentru care am fost deseori ridiculizata, acuzata ca sunt pretentioasa si idealista. Nu, nu mi-a fost adresata mie, inca …, dar am vazut inca o data ca ceea ce imi doresc este posibil. De aceasta cerere in casatorie a avut parte o tanara pe nume Kandace. Am dat intamplator peste ea si m-am bucurat de ceea ce am descoperit. 
          Privim in jur si tot ce vedem ne poate descuraja. Casnicii de dragul banilor, divorturi la tot pasul, superficialitate cat cuprinde … Chiar si in biserica observ fie familii in prag de divort, fie casnicii nefericite. Dragostea autentica este atat de rara incat ma sperie. Din fericire, cunosc si familii in care sotul si sotia se iubesc in mod sincer si au ca fundament al casniciei lor dragostea lor pentru Hristos. Pentru o astfel de familie se merita sa astepti, indiferent de cat de mult va dura, indifferent de cat doare uneori. 
          Trebuie sa fim constienti ca o casnicie implica atat momente frumoase, cat si dureroase. Si vom promite sa fim alaturi de celalalt si la bine, dar mai ales si la rau. De aceea, dragostea in cea mai mare parte, este o decizie, o decizie sa cauti binele celuilalt oricand si sa fii dispus sa te sacrifici pentru persoana iubita. Poate spui: ,,Nu va fi greu, intrucat il/o iubesc.” Ei bine, partenerul nu va fi intotdeauna usor de iubit. Si va trebui sa fii alaturi de persoana pe care o iubesti si cand va fi suparata, bolnava. In viata avem parte de incercari si in cadrul familiei nu vom fi scutiti de ele. Nu vreau sa par dramatica, dar in viata nu vom calca intotdeauna pe frumoase petale de trandafiri. De aceea este vital sa ne casatorim din dragoste autentica si din voia lui Dumnezeu. Fara aceste elemente, fie vom experiementa amaraciune pentru restul vietii noastre, fie vom divorta. 
          Nu stiu altii cum sunt, dar, indifferent de cat de greu va fi, nu va ma voi casatori decat cu un om pasionat de Dumnezeu si cu care impartasesc o dragoste autentica. Deseori am fost acuzata ca sunt pretentioasa, idealista si ca astept perfectiunea. Dar cine a vorbit de perfectiune? Cu totii avem defecte.
          Daca nu este Hristos fundamentul, daca nu ne casatorim pentru ca il iubim pe celalalt, cum vom putea face fata la incercari? Cunosc cazuri in care fiinta iubita a ramas paralizata la scurt timp dupa casatorie, cazuri in care unul din soti a suferit de Alzheimer (pe scurt, uita ce i-ai spus acum 5 min si te intreaba de multe ori pe zi acelasi lucru, nu suporta sa fie singur, pune periuta in congelator, nu te mai recunoaste etc), cazuri in care a suferit o trauma a creierului si multe altele de acest fel. Da, poate nu vom trece noi prin asta, dar trebuie sa fim pregatiti in caz ca va fi nevoie. Nu trebuie nici sa cadem in extrema celalalta, sa ne fie teama sa ne mai casatorim. Echilibrul este solutia, trebuie sa fim echilibrati.
          Inainte de a te casatori, gandeste-te. Vezi in el tatal copiiilor tai? Vezi in ea mama copiiilor tai? Il/o iubesti cu adevarat? Esti dispus/a sa te sacrifici, sa oferi? O prietena buna mi-a spus candva: ,,Dupa ce m-am casatorit am realizat cat de egoista eram inainte. Realizez acum ca, atunci cand iubesti, cand esti casatorit, trebuie sa fii dispus sa oferi mai mult decat sa primesti. “ 
          Poate suntem descurajati cand privim in jur si realizam ca ceea ce ne dorim este intr-adevar ceva rar. Satan nu pierde nicio ocazie sa ne doboare. Insa, daca este voia lui Dumnezeu sa te casatoresti, va aduce ,,imposibilul” la tine. Intre timp, pregateste-te sa fii un partener bun. Un om pasionat de Dumnezeu va fi atras de cineva asemenea lui. 
          Stiu ca nu este deloc usor. Totul depinde de cat de mult ne incredem in Dumnezeu. Iti doresti sa fii iubit/a, pretuit/a? Ei bine, cu cat ambii il vor iubi mai mult pe Dumnezeu, cu atat se vor iubi si unul pe celalalt si vor merge mana in mana prin viata, la bine si la rau. 



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 
Blogger Templates