Ma asteptam sa nu reusesc din primele apeluri, dar nu ma asteptam sa am nevoie de atata rabdare. Am sunat timp de o ora si jumatate, aproximativ in fiecare minut. Intr-un final am reusit sa fac programarea dorita.
Mi-a devenit extrem de antipatic acel ,,bip bip bip, ocupat .. " In timp ce sunam, apel dupa apel, mi-a venit in minte un gand. Cat de groaznic ar fi fost sa dorim sa vorbim cu Dumnezeu si sa auzim, in mod constant, bip bip bip ... ocupat?! Am inteles inca o data cat de mult ne iubeste Dumnezeu. L-a trimis pe Hristos, unicul si preaiubitul Fiu, sa sufere crunt, sa moara in locul nostru, sa plateasca cu sange pacatul infaptuit de noi, ca noi sa putem fi justificati inaintea Lui, sa putem vorbi cu El oricand dorim si oricat dorim. Nu realizam ce privilegiu avem. Sa putem vorbi cu Stapanul si Creatorul a tot ce exista, oricand. Dumnezeu nu este niciodata ocupat pentru o inima sincera care doreste sa vorbeasca cu El. How amazing is that!?
Trist este ca ne-am obisnuit cu acest privilegiu si, de foarte multe ori, nu pretuim ce am primit. Dumnezeu se bucura sa ne vorbeasca, sa ne ajute, sa ne fie alaturi. Si noi apelam rar la El. De multe ori mergem la El doar dupa ce nu mai vedem nicio alta solutie posibila. Trist! Foarte trist! Ar trebuie sa apelam intai la Domnul, Cel pentru care nimic nu este imposibil si care ne iubeste cu o dragoste vesnica!
,,Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti." (Ieremia 33:3)
Foarte mult adevăr se găsește în cuvintele tale! Trist e că de multe ori, El vrea să vorbească cu noi, dar noi îi dăm „ocupat” sau suntem pe „busy”.
RăspundețiȘtergereDa. Si cat de mult pierdem! Nici nu realizam cat de mult! :(
RăspundețiȘtergere