Astazi am reinceput studiul cartii Iov. In timp ce citeam din primul capitol, Dumnezeu mi-a vorbit, mi-a spus ceva nou, ceva ce eu nu observasem pana acum. Cartea Iov nu ne vorbeste doar despre suferinta, despre cauzele ei sau despre modul in care sa reactionam in mijlocul ei. Cartea Iov ne vorbeste si despre inchinare, despre motivele pentru care noi ne inchinam lui Dumnezeu.
Dumnezeu S-a laudat cu Iov, cu faptul ca Iov era un om evlavios, un om care Il iubea pe El si se inchina Lui in mod autentic. Cum Satan nu putea nega ceea ce Dumnezeu spunea referitor la Iov, a intrebat de ce era Iov evlavios. Satan a sugerat ca Iov nu Il slujea pe Dumnezeu din dragoste, ci pentru ca l-a binecuvantat. Satan a sugerat ca Iov si-ar pierde respectul si devotamentul pentru Dumnezeu, daca nu s-ar bucura de binecuvantarile Lui. "L-ar sluji vreun om pe Dumnezeu daca nu ar castiga ceva in urma inchinarii? Cu alte cuvinte, Satan a sugerat ca Iov se inchina lui Dumnezeu din egoism." (John F. Walvoord)
Am inteles ca Dumnezeu ma intreaba: "Cat de mult imi slujesti tu din dragoste si cat de mult din dorinta, ascunsa, de a capata ceva anume in urma slujirii?" Il slujesc pe Dumnezeu din iubire autentica? Daca Si-ar intinde mana si s-ar atinge de ceea ce pretuiesc eu, L-as mai iubi? M-as mai inchina Lui? L-as mai asculta? Daca nu mi-ar implini o dorinta adanca a sufletului meu, as inceta sa-L mai respect? M-as departa de Dumnezeu daca mi-ar refuza anumite binecuvantari? Il iubesc pe Dumnezeu pentru El sau pentru darurile Lui? Si-atunci am inteles, am inteles ca am lucrat ca un om nebun. Am inteles ca de multe ori m-am inchinat lui Dumnezeu in urma binecuvantarii si nu inaintea ei. Am inteles ca, in adancul sufletului meu, am gandit ca daca Il slujesc pe Dumnezeu, este cumva ,,dator" sa ma binecuvanteze intr-un anume fel. De cand imi este Dumnezeu dator mie, noua, cu ceva? Daca ma inchin lui Dumnezeu in ideea ca anumite dorinte imi vor fi implinite, lucrez ca un om nebun. Aceasta nu este iubire, nici inchinare autentica.
Adevarata inchinare este mai mult decat un cantec .Este tot ceea ce fac, zi dupa zi. Este dorinta mea de a-L iubi pe Dumnezeu, supunandu-ma Lui, mai ales atunci cand nu Ii inteleg caile. Adevarata inchinare este increderea mea in El. Adevarata inchinare este sa Il iubesc pe Dumnezeu pentru El, nu pentru ceea ce, in iubirea Lui, imi ofera. Am inteles ca trebuie sa ma inchin Lui, chiar daca ce alege El pentru mine nu se potriveste cu ceea ce cred eu ca am nevoie. Mi-am reamintit ca inchinarea este un mod de viata. Mi-am reamintit ca Dumnezeu ma iubeste si alege mereu ceea este mai bine pentru mine, insa nu acesta trebuie sa fie motivul meu principal pentru care ma inchin Lui. De dragul Lui, din iubire pentru El, trebuie sa izvorasca inchinarea mea, intotdeauna, nu doar in parte ... Dar tu? Tu de ce te inchini lui Dumnezeu? Why do you worship God?
Ai punctat niste lucruri foarte interesante si demne de luat aminte, cel putin pentru mine.
RăspundețiȘtergereAtunci cand anumite asteptari ne sunt inselate si pierdem, intelegem mai mult acest adevar. Cumva credem ca Dumnezeu ne va scapa din cele mai dificile situatii, dar El nu o face intotdeauna. Atunci este adevaratul test al credintei. Nici la Iov nu a intervenit imediat, l-a lasat sa sufere in tacere si fara un raspuns. Cred ca pe Iov l-a durut mai mult lipsa raspunsului si a intelegerii situatiei prin care trecea.
De la Iov mai invat ca si noi suntem o priveliste pentru lumea vazuta si nevazuta, iar in locurile nevazute noi suntem pusi in discutie, la fel ca si in cazul lui Iov. Daca ai o viata placuta lui Dumnezeu, cel rau va cauta sa te rapuna, va strecura ganduri de indoiala si tot felul de lupte care sa te doboare, ba inca se poate preface si intr-un inger de lumina care sa te amageasca, dar slava Domnului ca El nu ne va da ceva care sa ne depaseasca puterile. Chiar si in cazul lui Iov a permis sa se atinga de tot, cu exceptia “sufletului” sau, pentru ca acesta era de mare pret inaintea Domnului.
Da, inchinarea este un mod de viata, asa cum ai spus. Si trebuie sa fie de dragul Lui, si noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai. Fiind un mod de viata, ma doare atunci cand Il supar cu lucruri care nu sunt asa cum cred ca El le vrea in viata mea. Mai am nevoie sa ma schimb in anumite privinte, pentru ca inchinarea este ca o jertfa vie ( sa ma infranez pe mine insumi si sa traiesc dupla planul lui Dumnezeu).
Symona, draga, sufletul meu se bucura atunci cand, prin ceea ce scriu, Domnul vorbeste cuiva. Ma bucur tare mult pentru ceea ce mi-ai impartasit.
RăspundețiȘtergereDupa cum ai spus, adevaratul test al credintei este atunci cand suferim si Dumnezeu nu intervine in timpul si modul hotarat de noi, ci dupa voia Lui, care lucreaza tot in binele nostru.
Intr-adevar, cel rau lucreaza cel mai mult la nivelul gandurilor si ataca in primul rand cu indoiala. Vorbesc din experienta. Si cunosti la ce ma refer. Dar Dumnezeu ii pune limite.
Sa ne ajute Dumnezeu ca inchinarea noastra sa fie autentica si placuta inaintea Lui.
Sa stii ca nu mi-am pus niciodata acesata intrebare. Pana acum.
RăspundețiȘtergereRaspunsul meu tinde spre da, dar poate ca nu e asa...
Am sa ma gandesc la asta.
Sa stii ca acestea sunt intrebari pe care mi le-a pus mie Dumnezeu. Intrebari pe care stiu ca le pune fiecaruia dintre noi.
RăspundețiȘtergereMa bucur mult ca te gandesti la asta. Acesta a fost si scopul postarii.