Testul suprem

          Cum iti dai seama daca iubesti pe cineva? Iubirea ofera si este gata sa se sacrifice pentru persoana iubita. Iubirea pune nevoile celuilalt inainte de nevoile ei. Iubirea isi gaseste bucuria in slujire; se bucura cand celalalt este fericit.
          Cum iti dai seama daca Il iubesti pe Dumnezeu? Atunci cand esti gata sa pui totul pe altar, atunci cand esti gata sa sacrifici ce ai tu mai pretios pentru El. Suntem oameni, avem anumite dorinte si asteptari. Ne dorim sa fim fericiti si sa ne simtim impliniti. Inainte de vesnicie, traim o singura viata aici, una singura. Timpul zboara mai repede decat vantul si nu asteapta pe nimeni. Astfel, suntem pusi in fata unei alegeri: Dumnezeu sau goana dupa implinirea tuturor dorintelor noastre? T.D. Jakes spunea: ,,Adevarata închinare se naște atunci când apare sacrificiul adevărat - să pui pe Altar ceva ce ai sperat să păstrezi pentru tine ... “ ["True worship is born when true sacrifice occurs – laying upon the altar something you’d hoped to keep for yourself."]
          Este Dumnezeu suficient pentru tine? Sa presupunem ca L-ai avea doar pe El si anumite dorinte adanci ale sufletului tau ar ramane neimplinite. Ar fi Dumnezeu suficient pentru tine? Il iubesti pe Dumnezeu pentru cine este El sau pentru darurile Lui? Sunt intrebari bune, intrebari pe care mi le pun si eu. Vreau sa stiu daca il iubesc pe Dumnezeu in mod sincer sau sunt atrasa de darurile Lui. Dumnezeu spune ca omul poate fi implinit in El. ,,O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.” (Psalmul 107:8,9) Domnul poate potoli setea sufletului flamand. Insa omul trebuie sa fie dispus sa puna totul pe altar, chiar si dorintele la care ii este greu sa renunte, ceva ce a sperat sa pastreze doar pentru el.
          Dumnezeu nu este un tiran care doreste sa ne ia tot ce avem noi mai de pret si sa ne lase ,,saraci” si nefericiti. Dumnezeu este un Tata care doreste sa ne ofere tot ce este mai bun pentru noi, insa doreste sa ne incredem 100% in El. Credinta, prin care Ii suntem placuti lui Dumnezeu, este curajul de a pune totul pe altar. Este testul suprem prin care noi demonstram cat de mult Il iubim pe Dumnezeu si cat de mult ne incredem in El. Il iubim noi pe Dumnezeu? Daca da, de ce? Pentru ca El este sursa tuturor darurilor bune sau pentru cine este El?

Totul sau nimic

          Avem un Dumnezeu care nu umbla cu jumatati de masura. El vrea totul sau nimic. Dumnezeu este Dragoste si dragostea ofera, se jertfeste si o face cu bucurie. El doreste sa ne ofere tot ce este mai bun pentru noi, fara plata. Isi doreste, insa, sa Il iubim, sa avem incredere in El in orice circumstante, in special in cele dificile, si sa Ii fim devotati.

          Unul din oamenii pe care ii apreciez in mod deosebit este Avraam. Mi-as dori sa am credinta lui, in orice circumstante. Mi-as dori sa ma bucur de relatia pe care el a avut-o cu Dumnezeu dintotdeauna. Avraam L-a onorat pe Dumnezeu cu credinta si devotamentul lui si Dumnezeu L-a onorat pe Avraam. Imi aduc aminte, in particular, momentul in care Dumnezeu a ales sa nu tina ascuns de Avraam ce avea de gand cu Sodoma si Gomora si, implicit, cu Lot, care a fost salvat de la moarte tot din pricina lui Avraam.

          A venit o zi in care Dumnezeu l-a pus la incercare pe Avraam. I-a cerut sa aduca o jertfa si pe altar sa aseze pe nimeni altcineva decat pe fiul sau cel preaiubit, fiul pe care l-a asteptat timp de 25 de ani. Dumnezeu l-a pus la incercare, urma sa il opreasca la timp pe Avraam, inainte de a-si aduce copilul ca jertfa, intrucat era doar un test si Dumnezeu nu ar acepta niciodata jertfe umane. Avraam, insa, nu stia acest lucru. Ce stia Avraam era ca Dumnezeu poate totul, chiar si sa il readuca la viata pe Isaac. 

          Avraam i-a fost devotat pe deplin lui Dumnezeu si L-a pretuit mai mult decat pe oricine altcineva.

,,Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau, Isaac.” (Gen. 22:3) De fiecare data cand citesc acest verset raman muta de uimire. Nu am copii, dar incerc sa imi imaginez ca mi-ar fi cerut Dumnezeu sa jertfesc o fiinta pe care o iubesc. La nivelul de credinta la care sunt acum, sunt mai mult decat sigura ca nu m-as fi sculat dis-de-dimineata sa indeplinesc aceasta cerere.  Dar Avraam s-a increzut in Dumnezeu cu toata inima lui si a fost dispus, pentru Dumnezeu, sa puna pe altar ce a avut el mai de pret pe lumea aceasta. Mai mult, fiul a observat lipsa mielului de jertfa si cand il intreaba pe Avraam cu privire la acest aspect, raspunsul lui da, inca o data, dovada de increderea de neclintit pe care o avea in Dumnezeu: ,,Dumnezeu Insusi va purta de grija de mielul pentru arderea de tot.” (Gen. 22:8) Avraam si Dumnezeu stiu ce o fi simtit Avraam in acele momente … Dumnezeu l-a onorat pe Avraam pentru credinta lui si l-a binecuvantat foarte mult. Si a purtat intr-adevar de grija si de mielul de jertfa, Isaac fiind salvat in ultimul moment.

          Imi doresc sa am o credinta la fel de puternica. Imi doresc sa Il onorez pe Dumnezeu. Nu-mi cere Dumnezeu sa jertfesc fiinta pe care o iubesc, dar imi cere Dumnezeu sa ,,pun pe altar” ce am eu mai de pret. Fiecare avem acel ,,ceva” la care ne este extrem de dificil sa renuntam. Exact acel ,,ceva” il va cere Dumnezeu, nu ca sa ne produca durere, ci ca sa ne testeze si sa ne rasplateasca mai mult decat ne inchipuim. Exact acel ,,ceva” va demonstra cat de mult iubim pe Dumnezeu si cat de mult ne incredem noi in El. De vorbim usor vorbim, dar faptele vor dovedi daca il iubim pe Dumnezeu cu toata inima noastra. Tie ce iti cere sa ,,pui pe altar”? Il iubesti pe Dumnezeu indeajuns de mult, incat sa pui pe altar ce ai tu mai de pret?