Cum să-ţi găseşti “Sufletul-pereche”?

 Reblogged from: pentrusufletultau

photo by Leslie Allen

Cine dintre noi nu a privit măcar o dată lung la stele, rostind o rugăciune de a ne găsi “sufletul pereche”, care ne aşteaptă undeva în lumea aceasta mare? Cumva, tot aşa cum Kate şi Leonardo s-au întâlnit în mod magic pe puntea Titanicului, trăim şi noi cu speranţa că destinul ne va face cunoştinţă cu “jumătatea” noastră, la momentul potrivit. Astfel, însufleţiţi de filme siropoase precum Only you, Made in heaven, sau Serendipity, suntem tot timpul în căutare, pentru a detecta şi ulterior a vâna sufletul nostru pereche.
Cu riscul de a vă dezamăgi, o să o spun direct… Eu nu cred că există un “suflet-pereche”, o “jumătate” a noastră, un partener romantic perfect.
De fapt, noţiunea de “suflet pereche” îşi are originea în scrierile lui Platon. Potrivit acestuia, la început a existat o “super rasă” de oameni androgini, ce avea caracteristici atât de bărbaţi cât şi de femei. Pentru că aceştia erau prea puternici, Zeus a hotărât să îi taie în două, cu scopul de a-i slăbi, şi de a dubla numărul celor care aduceau ofrande. Această separare forţată a provocat în fiecare om disperare, şi o tânjire imensă de a-şi regăsi jumătatea. Atunci când cele două jumătăţi se întâlneau, nu exista o altă bucurie mai mare, iar cei doi se înţelegeau perfect, trăind într-o unitate deplină.
E adevărat, e foarte romantic să crezi că tu şi sufletul tău pereche veţi fi aduşi împreună, prin circumstanţe “magice”, iar când îl vei vedea, vei ştii din adâncul fiinţei tale că el este “Alesul!” Dar oare cât de mult conceptul de “suflet pereche” e înrădăcinat în învăţătura biblică şi cât de mult provine din poveşti, fie ele muritoare sau nemuritoare? Cunosc destule persoane care au fost sigure la un moment dat că au găsit ”Alesul/Aleasa,” pentru ca mai târziu să se îndoiască de acest lucru.
Crezul într-un “suflet-pereche” poate crea aşteptări nerealiste despre ce înseamnă dragostea adevărată. Jumătatea mea trebuie să fie frumoasă, să mă facă să mă simt iubit întotdeauna, să nu fie niciodată iritată de defectele tale, şi să fie gata să îmi satisfacă cele mai adânci dorinţe…
Dar s-ar putea să experimentezi greutăţi în căsătorie, şi să fii ispitit să te întrebi dacă te-ai căsătorit cu persoana nepotrivită. La început, el era Făt Frumos, cavalerul romantic în armură strălucitoare, şi acum e un bărbat dezordonat care sforăie în urechile mele. Dar şi ea, la început era o prinţesă frumoasă şi neegoistă, care s-a transformat ulterior într-o femeie cicălitoare şi plictisită…
Vestea proastă este că nu vom găsi niciodată un “suflet pereche” perfect. Vestea bună este dacă există dedicarea de a iubi în mod jertfitor, dacă ne acceptăm diferenţele, şi dacă lucrăm împreună pentru scopurile comune, atunci compatibilitatea dintre noi va creşte, şi ne vom transforma tot mai mult în “jumătatea” celuilalt.