Eroul meu

Astazi, la pranz, am trecut cu bicicleta pe langa el. Statea pe trotuar rezemat de o cladire parasita de pe strada Justitiei. M-a strigat: "Domnule, nu va suparati" (deja imi veneau in minte ganduri comune ... imi cere bani sau o tigara), si a continuat, "Cat fac 8x7?" I-am raspuns si abia atunci am vazut ca in brate avea un caiet de teme ... El a devenit eroul meu.

Autor: Andrei Antip 

Cum să-ţi găseşti “Sufletul-pereche”?

 Reblogged from: pentrusufletultau

photo by Leslie Allen

Cine dintre noi nu a privit măcar o dată lung la stele, rostind o rugăciune de a ne găsi “sufletul pereche”, care ne aşteaptă undeva în lumea aceasta mare? Cumva, tot aşa cum Kate şi Leonardo s-au întâlnit în mod magic pe puntea Titanicului, trăim şi noi cu speranţa că destinul ne va face cunoştinţă cu “jumătatea” noastră, la momentul potrivit. Astfel, însufleţiţi de filme siropoase precum Only you, Made in heaven, sau Serendipity, suntem tot timpul în căutare, pentru a detecta şi ulterior a vâna sufletul nostru pereche.
Cu riscul de a vă dezamăgi, o să o spun direct… Eu nu cred că există un “suflet-pereche”, o “jumătate” a noastră, un partener romantic perfect.
De fapt, noţiunea de “suflet pereche” îşi are originea în scrierile lui Platon. Potrivit acestuia, la început a existat o “super rasă” de oameni androgini, ce avea caracteristici atât de bărbaţi cât şi de femei. Pentru că aceştia erau prea puternici, Zeus a hotărât să îi taie în două, cu scopul de a-i slăbi, şi de a dubla numărul celor care aduceau ofrande. Această separare forţată a provocat în fiecare om disperare, şi o tânjire imensă de a-şi regăsi jumătatea. Atunci când cele două jumătăţi se întâlneau, nu exista o altă bucurie mai mare, iar cei doi se înţelegeau perfect, trăind într-o unitate deplină.
E adevărat, e foarte romantic să crezi că tu şi sufletul tău pereche veţi fi aduşi împreună, prin circumstanţe “magice”, iar când îl vei vedea, vei ştii din adâncul fiinţei tale că el este “Alesul!” Dar oare cât de mult conceptul de “suflet pereche” e înrădăcinat în învăţătura biblică şi cât de mult provine din poveşti, fie ele muritoare sau nemuritoare? Cunosc destule persoane care au fost sigure la un moment dat că au găsit ”Alesul/Aleasa,” pentru ca mai târziu să se îndoiască de acest lucru.
Crezul într-un “suflet-pereche” poate crea aşteptări nerealiste despre ce înseamnă dragostea adevărată. Jumătatea mea trebuie să fie frumoasă, să mă facă să mă simt iubit întotdeauna, să nu fie niciodată iritată de defectele tale, şi să fie gata să îmi satisfacă cele mai adânci dorinţe…
Dar s-ar putea să experimentezi greutăţi în căsătorie, şi să fii ispitit să te întrebi dacă te-ai căsătorit cu persoana nepotrivită. La început, el era Făt Frumos, cavalerul romantic în armură strălucitoare, şi acum e un bărbat dezordonat care sforăie în urechile mele. Dar şi ea, la început era o prinţesă frumoasă şi neegoistă, care s-a transformat ulterior într-o femeie cicălitoare şi plictisită…
Vestea proastă este că nu vom găsi niciodată un “suflet pereche” perfect. Vestea bună este dacă există dedicarea de a iubi în mod jertfitor, dacă ne acceptăm diferenţele, şi dacă lucrăm împreună pentru scopurile comune, atunci compatibilitatea dintre noi va creşte, şi ne vom transforma tot mai mult în “jumătatea” celuilalt.

O intrebare la care nu ma asteptam

Recent mi s-a pus o intrebare la care nu ma asteptam. Un amic dintr-o biserica m-a intrebat:  ,,Daca Dumnezeu a intentionat ca noi sa ne imbracam modest, de ce nu ne-a creat cu imbracaminte pe noi? Adam si Eva nu au fost creati imbracati." Desi m-a surprins faptul ca mi-a pus intrebarea asta, am apreciat sinceritatea cu care a pus intrebarea. Interesant este faptul ca in prezent chiar studiez cartea Geneza, deci sincronizarea este buna. In urma studiului, am inteles in felul urmator.

Adam si Eva au fost creati neprihaniti. Erau puri in toate fiinta lor: ganduri, vorbe si actiuni. Insa ei au ales sa cedeze ispitei si s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, muscand din fructul interzis. Foarte pe scurt de mentionat, atat Eva cat si Adam au pacatuit. Adam era capul familiei si era responsabil pentru Eva, de aceea a fost primul tras la raspundere de Dumnezeu. Eva a fost prima care a muscat din fruct si, pe deasupra, i-a dat si lui Adam sa manance, Adam, care era langa ea. (Geneza 3:6)

Dupa ce au pacatuit, totul a fost pervertit, incepand cu ei si terminand cu Universul. Ceea ce spusese Dumnezeu se implinea: in acel moment au murit spiritual si ceasul mortii fizice a inceput sa bata. Ei au ales sa pacatuiasca si au suportat consecintele alegerii lor. Insa Dumnezeu le si pregatise, in dragostea Lui, un plan de salvare. In plus, i-a izgonit din Eden pentru a nu manca din pomul vietii si a ramane vesnic in starea de pacat si despartire fata de Dumnezeu.

Tot in dragostea Lui, Dumnezeu le-a facut si haine oamenilor. Asadar, daca Dumnezeu a considerat potrivit sa imbrace omul, de ce omul incearca sa se dezbrace pas cu pas? Cu siguranta, facand asa o va face atat spre raul lui cat si spre raul aproapelui sau. Dumnezeu nu face niciodata nimic fara un motiv bine intemeiat.

Atunci cand te imbraci lipsit de modestie, il provoci pe cel de langa tine sa pacatuiasca si prin aceasta pacatuiesti si tu.

Mai mult, daca dorinta lui Dumnezeu nu ar fi fost ca noi sa ne imbracam modest, nu ar fi lasat aceasta in scris. Sunt o multime de versete in Biblie unde i se spune crestinului sa se imbrace modest. Am sa amintesc doua din ele.

1 Timotei 2:9-10: ,,Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase."

1 Corinteni 6:19-20: ,,Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu."

Modestia este un subiect complex, insa nu este greu de inteles si aplicat atunci cand se doreste cu adevarat lucrul acesta. Vrei sa te imbraci modest? Iata o sugestie aici: Imbraca-te asa cum ai dori ca si alte femei sa se imbrace in preajma sotului tau.

Bineinteles, nu doar femeile trebuie sa fie cu luare aminte la acest aspect. Si barbatii trebuie sa se imbrace modest, astfel incat sa nu fie pricini de poticnire, ci sa trateze persoanele din jurul lor cu respect.
Pentru a ne imbraca modest necesita timp si energie, insa intotdeauna se merita. Niciodata nu poti spune: ,,Gata. Ma imbrac modest acum. Nu ma mai confrunt cu problema asta!" A te imbraca modest este un proces, nu un eveniment. Zi de zi trebuie sa analizezi cum trebuie sa te imbraci si inima cu care faci asa.

Un argument in plus in favoarea modestiei este acela ca o persoana imbracata modest este oricand frumoasa si, dupa cum cineva spunea, se aseamana cu o perla de mare pret, invelita in scoica ei.
Si sa nu uitam: modestia porneste din inima si se reflecta in exterior. La fel si lipsa de modestie. 

Nota: Dupa cum s-a putut observa, nu am facut public numele persoanei care mi-a pus aceasta intrebare, intrucat scopul acestei postari este sa ne faca sa meditam asupra modestiei, actionand ca atare. Persoana a primit un raspuns ( in privat ) mai complex din partea mea. Apoi, am scris si cateva cuvinte pe acest subiect, in cazul in care mai sunt si altii ce si-au pus intrebari asemanantoare.