Cugetare I

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.
Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută.
Prin credinţă şi Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce -i făgăduise.
Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 
[ Evrei 11:1,6,11,17 ]

A fost o mare binecuvantare pentru mine sa recitesc capitolul 11 din Evrei. O dovada de netagaduit a iubirii mele fata de Dumnezeu este credinta pe care o manifest in relatia mea cu El. Caci fara credinta este cu neputinta sa fiu placuta Lui si, pentru ca ma apropii de El, trebuie sa cred, mai exact, sa am o incredere neclintita in lucrurile pe care le nadajduiesc si o puternica incredintare cu privire la ceva ce nu pot vedea cu ochii fizici. Sara a primit putere fiindca a crezut in credinciosia Celui ce i-a fagaduit, iar Avraam, cand a fost pus la incercare, a fost in stare sa sacrifice pentru Dumnezeu tot ce avea mai de pret. 
Exact asa trebuie si vreau sa traiesc si eu: tot ce am si sunt sa pun la picioarele Lui si sa cred in El indiferent de circumstantele in care ma gasesc, pentru ca traim prin credinta nu prin vedere. Glorie Lui! Este un Dumnezeu credincios si iubitor si, cu niciun chip, nu ne va parasi! Avem un Dumnezeu mai presus de cuvinte ..