In aceasta seara, la biserica, s-a pus la un moment dat o intrebare: ,,Daca noi am fi trait in vremea Domnului Isus, am fi fost in multimea de oameni care a strigat Rastigneste-L! sau de partea celor putini care au plans dupa El?". Nu este prima data cand aud aceasta intrebare, dar astazi mi-a dat de gandit.
Desi as vrea sa cred ca as fi fost de partea celor putini, care I-au fost alaturi, ma tem ca, daca as fi trait in acele vremuri, situatia ar fi fost alta. Cel putin la inceput. Si sunt sigura ca nu sunt singura. De ce tind sa cred astfel?
Noi ne gandim ca romanii au fost cei care L-au tintuit pe cruce, batandu-I piroane in maini si in picioare. Si nu ne inselam, romanii au fost cei care L-au rastignit, la propriu, pe cruce. Insa, si noi facem acest lucru, cu fiecare pacat pe care il facem in mod deliberat, cu fiecare neascultare, cu fiecare gand sau gest de razvratire. Isus Hristos a purtat pe cruce toate pacatele omenirii, toate odata! Ma gandesc la apasarea pe care o simt eu atunci cand stiu ca am gresit cu ceva inaintea lui Dumnezeu (cand sunt eu constienta, pentru ca noi facem multe pacate pe care nici nu realizam ca le facem, dar de ochii unui Dumnezeu sfant nimic nu trece neobservat), apasarea aceea groaznica ... cand nici nu ai curajul sa ridici ochii catre Dumnezeu. Si apoi ma gandesc ca Domnul Isus a purtat greutatea acelui pacat si a tuturor pacatelor fiecarui om care a trait, traieste sau va trai. Asta inseamna o presiune extrem de cumplita. Daca stai sa iei in calcul si alte elemente, cum ar fi faptul ca un Dumnezeu sfant, de trei ori sfant, a acceptat sa fie murdarit cu pacatele noastre, presiunea aceea cumplita creste si mai mult. Si totusi, din dragostea nemarginita pe care ne-o poarta si pentru ca stia ca este singura sansa de a ne salva, a acceptat sa poarte pacatele noastre cu toata greutatea si murdaria lor.
Deci, sa nu uitam: si noi L-am tintuit pe cruce, nu doar romanii; si noi i-am batut piroane in maini si picioare, fara mila, si am strigat cu inversunare: Rastigneste-L! Ma uit la poza din aceasta postare si in mana aceea vad mana mea. Dar Dumnezeu, in bunatatea Lui, a suportat rabdator totul, din dragoste pentru noi si pentru a ne da sansa ca, prin credinta in Jertfa Lui, sa ajungem in Cer. Nimic intinat nu va intra in Cer, nimic intinat, si cum noi toti suntem pacatosi, aveam nevoie sa fim rascumparati. Domnul Isus este singura cale. El este calea, adevarul si viata.
Spun versurile unei cantari:
Esti tu sau nu esti vinovat?
Eu am spus: ,,Da!", si-am fost iertat.
Dar tu, dar tu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Contribuie. Parerea ta conteaza.