Aceasta este cererea in casatorie pentru care am fost deseori ridiculizata, acuzata ca sunt pretentioasa si idealista. Nu, nu mi-a fost adresata mie, inca …, dar am vazut inca o data ca ceea ce imi doresc este posibil. De aceasta cerere in casatorie a avut parte o tanara pe nume Kandace. Am dat intamplator peste ea si m-am bucurat de ceea ce am descoperit.
Privim in jur si tot ce vedem ne poate descuraja. Casnicii de dragul banilor, divorturi la tot pasul, superficialitate cat cuprinde … Chiar si in biserica observ fie familii in prag de divort, fie casnicii nefericite. Dragostea autentica este atat de rara incat ma sperie. Din fericire, cunosc si familii in care sotul si sotia se iubesc in mod sincer si au ca fundament al casniciei lor dragostea lor pentru Hristos. Pentru o astfel de familie se merita sa astepti, indiferent de cat de mult va dura, indifferent de cat doare uneori.
Trebuie sa fim constienti ca o casnicie implica atat momente frumoase, cat si dureroase. Si vom promite sa fim alaturi de celalalt si la bine, dar mai ales si la rau. De aceea, dragostea in cea mai mare parte, este o decizie, o decizie sa cauti binele celuilalt oricand si sa fii dispus sa te sacrifici pentru persoana iubita. Poate spui: ,,Nu va fi greu, intrucat il/o iubesc.” Ei bine, partenerul nu va fi intotdeauna usor de iubit. Si va trebui sa fii alaturi de persoana pe care o iubesti si cand va fi suparata, bolnava. In viata avem parte de incercari si in cadrul familiei nu vom fi scutiti de ele. Nu vreau sa par dramatica, dar in viata nu vom calca intotdeauna pe frumoase petale de trandafiri. De aceea este vital sa ne casatorim din dragoste autentica si din voia lui Dumnezeu. Fara aceste elemente, fie vom experiementa amaraciune pentru restul vietii noastre, fie vom divorta.
Nu stiu altii cum sunt, dar, indifferent de cat de greu va fi, nu va ma voi casatori decat cu un om pasionat de Dumnezeu si cu care impartasesc o dragoste autentica. Deseori am fost acuzata ca sunt pretentioasa, idealista si ca astept perfectiunea. Dar cine a vorbit de perfectiune? Cu totii avem defecte.
Daca nu este Hristos fundamentul, daca nu ne casatorim pentru ca il iubim pe celalalt, cum vom putea face fata la incercari? Cunosc cazuri in care fiinta iubita a ramas paralizata la scurt timp dupa casatorie, cazuri in care unul din soti a suferit de Alzheimer (pe scurt, uita ce i-ai spus acum 5 min si te intreaba de multe ori pe zi acelasi lucru, nu suporta sa fie singur, pune periuta in congelator, nu te mai recunoaste etc), cazuri in care a suferit o trauma a creierului si multe altele de acest fel. Da, poate nu vom trece noi prin asta, dar trebuie sa fim pregatiti in caz ca va fi nevoie. Nu trebuie nici sa cadem in extrema celalalta, sa ne fie teama sa ne mai casatorim. Echilibrul este solutia, trebuie sa fim echilibrati.
Inainte de a te casatori, gandeste-te. Vezi in el tatal copiiilor tai? Vezi in ea mama copiiilor tai? Il/o iubesti cu adevarat? Esti dispus/a sa te sacrifici, sa oferi? O prietena buna mi-a spus candva: ,,Dupa ce m-am casatorit am realizat cat de egoista eram inainte. Realizez acum ca, atunci cand iubesti, cand esti casatorit, trebuie sa fii dispus sa oferi mai mult decat sa primesti. “
Poate suntem descurajati cand privim in jur si realizam ca ceea ce ne dorim este intr-adevar ceva rar. Satan nu pierde nicio ocazie sa ne doboare. Insa, daca este voia lui Dumnezeu sa te casatoresti, va aduce ,,imposibilul” la tine. Intre timp, pregateste-te sa fii un partener bun. Un om pasionat de Dumnezeu va fi atras de cineva asemenea lui.
Stiu ca nu este deloc usor. Totul depinde de cat de mult ne incredem in Dumnezeu. Iti doresti sa fii iubit/a, pretuit/a? Ei bine, cu cat ambii il vor iubi mai mult pe Dumnezeu, cu atat se vor iubi si unul pe celalalt si vor merge mana in mana prin viata, la bine si la rau.
Nu cred ca esti pretentioasa, doar ca lumea din ziua de astazi se multumeste cu putin cand vine vorba de dragoste si li se pare ceva ciudat sau imposibil sa ceri si sa astepti dragostea adevarata.
RăspundețiȘtergereMultumesc, draga Favi, pt comentariul tau! Intr-adevar, ne-am obisnuit sa ne multumim cu putin si ne este frica sa asteptam, sa avem incredere in Dumnezeu, sa ne rugam si sa speram the real thing.
RăspundețiȘtergereCătă să nu lași niciodată standardele care sunt cât se poate de normale, bine, sau ar trebui..Dumnezeu cu siguranță poartă de grijă celor ce-și dedică viața Lui! Continuă să trăiești astfel și vei gusta din însăși frumusețea Lui! Ce ne putem dori mai mult?
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru incurajarile tale, draga Catalina. :) Te imbratisez cu drag.
RăspundețiȘtergere