Cugetare III

         

         Fiecare dintre noi ne dorim ceva ... intotdeauna. Daca primim acel ceva, se iveste o noua dorinta si tot asa. Aceia dintre noi, care am inteles ca orice dar bun vine de Sus, de la Dumnezeu, mergem la El cu cererea noastra. Dumnezeu ne aude intotdeauna si asculta orice inima sincera care vine sa ii vorbeasca. Insa acest lucru nu implica, in mod automat, ca Dumnezeu va raspunde dupa cum ne dorim noi. Si atunci ne intrebam: ,,Dar, de ce? Cererea mea este una buna."
         Ceea ce ne dorim si cerem de la Dumnezeu poate fi intr-adevar un lucru nobil, ceva bun, insa Dumnezeu are atat un plan cu fiecare dintre noi cat si un plan cu noi toti, ca omenire. Si Dumnezeu lucreaza conform acestui plan. Este un plan bun, un plan perfect, un plan pentru binele nostru. Viata este ca un puzzle. Noi avem doar cateva piese puse cap la cap, dar Dumnezeu cunoaste deja toata imaginea. Ceea ce azi pare foarte bun, in viitor poate da nastere la evenimente nedorite.
          Pe de alta parte, este posibil ca ceea ce cerem sa fie ceva bun pentru noi, dar sa nu fie momentul potrivit. O cerere implinita inainte de vremea ei este ca un fruct verde, necopt. Dumnezeu vrea sa ne bucuram de savoarea fructului copt, insa noi, ca niste incapatanati si nerabdatori ce suntem, spunem: ,,Nu! Eu vreau acum. Acum este bine. Nu vad de ce nu ar fi." Si uitam ca avem de-a face cu un Dumnezeu intelept in mod desavarsit. Din fericire pentru noi, Dumnezeu nu face dupa capul nostru, ci dupa intelepciunea Lui. Datoria noastra este sa ii spunem Lui tot ce ne dorim si sa avem credinta ca El ne va da tot ceea ce avem nevoie, la timpul potrivit ...
           In final, totul se rezuma la cat de mult ne incredem noi in Dumnezeu. Daca noi credem, in mod sincer, ca avem un Dumnezeu atotputernic si bun, care lucreaza pentru binele nostru [chiar si cand nu intelegem], vom astepta timpul Lui si voia Lui pentru orice i-am cere. Este extrem de cunoscut versetul din Proverbe 3:5, ,,Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelpciunea ta." si totusi rar ne incredem in El pe deplin, 100%, nu 99% sau chiar mai putin. Stim acest verset atat de bine incat il citim ca pe o poezie si uitam ca Dumnezeu ne vorbeste clar: ,,Nu te bizui pe intelepciunea ta. Increde-te in Mine! Sunt de partea Ta, nu impotrivta Ta. Mergi pe mana Mea."
            Realizam noi cat de mult de iubeste Dumnezeu si de ce este in stare sa faca, din iubire? Nu stiu cati dintre noi ar fi dispusi sa-si jertfeasca fiinta iubita pentru un razvratit. Eu cred ca niciunul. Dumnezeu a facut asta. Si nu oricum, ci cu sacrificii mai mari decat putem noi pricepe acum. Ei bine, esti intelept daca iti incredintezi viitorul in mainile unui astfel de Dumnezeu si mergi pe mana Lui chiar si cand este dureros si nu intelegi. Dupa cum spunea si Elisabeth Elliot, ,,Lasa totul in mainile ce s-au lasat strapunse pentru tine." Indiferent de circumstante, sa urmam exemplul lui Avraam, care a nadajduit impotrivta oricarei nadejdi.