Cand pornim cu stangul

          In aceasta seara ma plimbam cu bunica mea prin oras. Facem asta des, pentru miscare, si avem ocazia sa observam multe familii la plimbare cu bebelusi sau copii. In aceasta seara insa am plecat acasa cu un gust amar, intrucat am asistat la urmatoarea scena in plin centrul orasului.

Sot si sotie la plimbare. Sotul conducea caruciorul cu bebelusul lor. Sotia, vizibil agitata, ii flutura un telefon prin fata ochilor si ii tot reprosa de niste mesaje. Banuiesc care era problema, insa, intrucat nu pot fi sigura si nici nu e treaba mea, nu pot si nu vreau sa speculez asupra mesajelor. Ei mi-au atras insa privirea intrucat i-am vazut din ce in ce mai agitati. Dintr-o data, fara sa vreau, incep sa aud urmatoarea discutie:
Sotia (extrem de agitata si ridicand vocea): Esti prost sau te faci?
Sotul (nervos): Te-am facut eu proasta? - replica in care a inceput si el sa ridice tonul tonul si a urmat o injuratura adresata ei, pe care nu o pot scrie aici.
Sotia, nervoasa, ia caruciorul din mana lui si pornesc spre casa, nervosi, amandoi.

          De ce relatez intamplarea la care am asistat fara sa imi propun? Pentru a invata cateva lectii. Eu, una, am plecat acasa trista, meditand la ceea ce s-a intamplat. Ma gandeam: ,,Daca in public, in centrul orasului, au facut asa, cum va fi cand vor ajunge acasa?" Si m-am intristat ...  intrucat e pacat. Tineri, casatoriti, avand un bebelus sanatos, ar fi trebuit sa fie in culmea fericirii. Da, este adevarat, cu totii avem ,,suparari" in familie si nu trebuie sa credem ca daca s-au certat o data pe strada asa este mereu intre ei. Insa, ce m-a intristat pe mine in principal nu a fost musai cearta cat modul si tonul in care si-au vorbit. Sotia l-a jignit prima, apoi injuratura lui de dupa ...
Cu siguranta, nu sunt eu cea mai potrivita persoana sa analizez o astfel de situatie, intrucat nu sunt casatorita, insa dintotdeauna mi-a placut sa observ si am invatat multe lectii pretioase din casniciile din jurul meu. Am vazut familii deosebite (ce au pornit cu dreptul in casnicia lor), care si cand aveau diverse neintelegeri, acestea nu durau foarte mult si, chiar daca existau anumite replici dureroase (cum facem noi toti atunci cand suntem foarte suparati), acestea nu implicau injuraturi si jigniri pe fata. Aceste familii faceau tot posibilul ca sa remedieze neintelegerea dintre ei si sa poata reveni la partasia binecuvantata de dinainte de ,,supararea" cu pricina. La polul opus, am vazut familii, care au pornit cu stangul in casnicia lor, si, majoritatea, asa au tot dus-o de-a lungul casniciei. Au inceput cu mici jigniri ici si colo si au sfarsit fie in atmosfera apasatoare pe timp indelungat, batai si divort, fie chiar in omor.

Cum am observat ca putem porni cu dreptul intr-o casnicie? Foarte pe scurt, pornim cu dreptul atunci cand ne casatorim sfatuindu-ne in prealabil cu Dumnezeu, cand motivul pentru care ne casatorim este iubirea autentica pentru celalalt si dorinta de a ne jerfi zilnic pentru binele si fericirea celuilalt [nu alte interese si scopuri care ies din sfera iubirii] si cand punem pret pe puritate.

Cum am observat ca pornim cu stangul intr-o casnicie? Cand nu ne consultam cu Dumnezeu, cand ne casatorim din motive gresite, nu din iubire autentica si cand nu punem pret pe puritate.
La ce da nastere o casnicie in care am pasit in mod gresit? La multa amaraciune si durere, care isi vor arata fata mai devreme sau mai tarziu.

Concluzia la care am ajuns: Vrem o casnicie buna? Trebuie sa pornim cu dreptul, investind in ea si inainte si dupa ce ne casatorim.

Interesant este ca eu chiar astazi, inainte de scena la care am asistat, am citit ceva foarte util cu privire la supararea in familie. Puteti citi si voi aici.