Cugetare IV

          I love that, no matter where we are or what we’re going through ... , it really is always just the two of us – me and the One who created Me.  The One who knows me like no one else could ...  The One who loves me like no one else ever will ... 

          Regret faptul ca nu am inteles mai devreme acest adevar: suntem doi, eu si Dumnezeu, indiferent de ce ma asteapta in viitor. Eu si El putem trece impreuna peste orice, atata timp cat merg de mana cu El. Domnul nu imi va da niciodata drumul la mana si, daca vreodata se va intampla sa ii dau eu drumul, va cauta sa ma recastige, din nou si din nou.
          De ce? Pentru simplu fapt ca ma iubeste cu adevarat si vrea sa fim impreuna pentru eternitate. Omul poate iubi in mod sincer, atat cat este capabil sa o faca, dar niciodata nu va putea iubi in modul in care Domnul o face.
          Bucuriile se vor impleti, in continuare, cu incercarile. Cateodata va fi atat de greu incat ispita de a renunta va fi mare. Dar, amintindu-mi ca eu si Dumnezeu suntem impreuna pentru totdeauna, amintindu-mi ca El ma iubeste ca nimeni altul, amintindu-mi ca se bucura sa imi fie alaturi si are puterea de a schimba orice tip de circumstantele, pacea imi inunda inima. Imi doresc sa Il cunosc pe zi ce trece mai mult si, cel mai important, sa Il iubesc, nu cu vorba ci cu fapta, modul in care fac alegeri si traiesc fiind dovada iubirii mele.
          'Singura' sau nu, cu prieteni sau nu, cu familie sau nu, indiferent de circumstantele in care ma voi gasi, vom fi noi doi, eu si Dumnezeu, mana de mana, acum si pentru totdeauna. Cu El, pot infrunta orice. Fara El, esecul este garantat.
          Just the two of us, now ... and forever!